9,257 matches
-
am ascuns bine toiegele și desagii într-un tufiș mărăcinos și ne-am cățărat într-un copac mare, aproape de drum, punând pe fugă păsările ce dormeau de obicei acolo. Ne-am așezat pe ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea mai puțin incomodă, în așteptarea zorilor. Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
seama că dădea semne de sufocare, căci, cu cât i se întețea respirația cu atât simțea mai mult nevoia de aer, am luat o piatră și l-am izbit cu ea în mâna pe care o ținea lipită de un trunchi. A scos un strigăt gutural și m-a privit uluit în timp ce-și oblojea mâna zdrelită cu cealaltă mână; în schimb, în câteva momente, respirația i-a redevenit normală. - Deseori durerea trupului o alungă pe cea a sufletului. Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sorocul, înainte de a da mugurii, i se usucă ramurile, îi cad frunzele și moare. Rămâne de folos doar pentru ciocănitoarea care îl găurește căutându-și hrana, precum și pentru bufnița și cucuveaua ce-și fac în el cuibul. Aici zace un trunchi de stejar, și eroul care era întemnițat în el va călări acum cu cel căruia lupul i-a mâncat mâna, cu marele rege cu un singur ochi și cu toți vitejii lui strămoși. Fie ca Heimdall să-ți întredeschidă poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mulțime tăcută își urma regele. Doar șase oameni au fost lăsați să ne păzească pe noi și pe animale. Era cam a șaptea oră, și Cel de Sus ne-a venit în ajutor. Unul dintre avari a văzut pe un trunchi uscat un fagure din care picura miere. După ce l-a arătat și celorlalți, a încercat să-l scoată cu sulița, dar a fost atacat de roi. Drept care a aruncat cât colo sulița și a fugit spre tovarășii săi, fără însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cu căcăreze de oaie într-alta. Turma trecuse pe-acolo de curând, căci boabele alea negre erau moi și umede. Am luat-o de-a lungul potecii, și cam după o milă am simțit miros de fum. Coliba de trunchiuri și pari se afla în a doua poiană, unde pășteau vreo treizeci de oi în preajma unui pârâu. Doi câini mari ne-au întâmpinat lătrând. Trebuie să fi arătat ca niște morți pe picioare, dar femeia care a ieșit din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ochii. Pampu era argat de curte, dat de mic la stăpân. Era un băiat oacheș, cam în genul lui George Clooney, viu și deschis, respectuos și învățat cu de toate. Avea 25 de ani. Cum stătea cu spatele sprijinit de trunchiul copacului, văzuse țâșnind parcă din inima pământului un fuior subțirel de lumină verde, care stătea încă în fața lui, drept ca o lumânare. Era ca și cum ar fi căzut lumina soarelui pe iarba măruntă și s-ar fi reflectat culoarea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-și imaginase că prin mișcarea asta circulară poate să atingă un stadiu atât de înalt de fericire. Era acum ca un cerc mototolit, ca un continuum care se mișca amețitor, prin cotloanele ființei lui Pampu, în timp ce acesta stătea rezemat de trunchiul dudului, cu ochii pierduți în zare, cu gâtul roșu, contractat și pătat de un strop verde, abia vizibil. Era stăpânul acestui om și plutea cu mintea amorțită și fără dorințe. Pe urmă, s-a moleșit tot și-a căzut înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mâneca hainei, dar își dăduse imediat seama că se afla la o înălțime prea mare ca să sară. Nu putea să se prindă cu nici un chip de vreo ramură, căci ciotul în care stătea agățat era destul de lung și depărtat de trunchi. De aceea se bucurase sincer când apăruseră în cărare tâlharii. Era o ceată mică de derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aici să-mi dați o mână de ajutor, că nu va fi degeaba. Cuvintele sigure și tonul poruncitor părea să-i fi convins. Gheară a urcat primul. Nu era un stejar greu de escaladat: avea o scorbură mică pe la jumătatea trunchiului și cioturi bune de urcat pe ele. Așa că îl dăduseră repede jos. Pe când Mihnea le vorbea ca unor slugi care vor fi recompensate, salvatorii săi începuseră să-i pipăie hainele și să-i scotocească buzunarele. - Nici nu știți ce recompensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din Mănăstirea Snagov, unde fusese călugărit cu forța în timpul domniei lui Antonie din Popești. Era o noapte cu lună albă, când au trecut podul, de curând reparat, spre stejarii bătrâni care se aflau acolo încă de pe vremea în care dintre trunchiurile lor tinere, Talpă privea înghețat spre umbra ce aluneca alene peste luciul lacului. Ioniță și Stroe au mers pe potecile știute până în locul în care murise Pampu și unde îi așteptau oamenii de încredere ai lui Ioniță, împreună cu tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când în când pentru a mirosi florile. La un moment dat, pășește cu un picior în mijlocul unui rond de clopoței albi, dar piciorul este supt ca de o gură, în pământul pufos. Îi cresc rădăcini și se transformă într-un trunchi lucios de salcie. Eroul este prins între două lumi, cu un picior vegetal și altul uman. Ar putea să-și accepte condiția de plantă, dar el mai are, încă, un picior uman. Așa că își retează cu fierăstrăul piciorul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o ușă. Ușa era din lemn masiv, de o mare splendoare. Avea numeroase ornamente sculptate și nu m-am putut abține să nu o deschid. Am deschis ușa și am intrat într-o altă pădure. Totul era diferit. Copacii aveau trunchiul de argint și frunzele de aur. Le studiam cu toată atenția. Străluceau extraordinar de tare. Nu aveam de gând să spun nimănui despre această pădure. Imaginațivă ce ar face oamenii unei asemenea păduri. Ar distruge-o cu totul! Nu puteam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ce să fac? Dacă nu găsesc curând un izvor, mă voi stinge”. Continuă să meargă rugându-l pe Dumnezeu să-i dea un semn. Mai pe înserat se opri sub un copac umbros pentru a se odihni și zări lângă trunchiul arborelui o pasăre mică, neagră, cu o pată roșie pe burtică și cu o coadă ca o furculiță, care abia mai respira. O luă în palmă și îi dădu să bea ultimele picături de apă din proviziile sale. Pasăre deschise
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vroia să plângă, însă nu lacrimi pure, ci nea. Îmi era frică, pentru prima dată-n viață, să mă apropii de scaunul scrijelit din cauza căruia am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus, de data aceasta, ghiozdanul rezemat de trunchiul copacului și acolo m-am așezat și eu. Era liniște. Am vrut să închid ochii, să adorm, să uit de toate...măcar pentru câteva afurisite de minute! Și n-am mai fost conștientă după... Visam. Trecusem deja linia imaginară dintre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
natură, precum sufletul poetului se leagănă după vântul molcom care apleacă umilul fir de iarbă, în timp ce toți ceilalți ar vrea să-l izbească până ce stă cu capul plecat; precum omul inspirat din natură este și el retezat odată cu căderea ultimului trunchi de copac iar mintea sa debitează din nou durere în bazinul de neant din rațiunea sufletului; precum și cel mai iubit poet a rupt vreodată o creangă și a strivit o buburuză; iar firul de iarbă i-a lovit și i-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
neprevăzut pentru mine, așa că am tras din nou adânc aer în piept. M-am uitat în jos și, pentru o clipă, simțeam cum am nevoie de aer, mult aer, de inspirație. În fața mea, foaia pe care mai devreme era schițat trunchiul unui copac, în loc să fie îmbrăcată în cele mai frumoase, mai interesante și realiste culori, era pictată doar cu litere. Litere mici, de mână. Nu-mi venea să cred. Eram un pictor al imaginației. În mintea mea am pictat cu multă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu-i va face fii lui Iacob. Dintr-odată, sânii ei mici, de care era așa de mândră, i s-au părut dizgrațioși. Poate era un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul respingător din cortul tatălui ei, acela cu un trunchi de copac între picioare și cu sâni ca de vacă. Așa că Rahela a încercat să-și grăbească sorocul. Înainte de prima lună nouă, a făcut turte pentru Regina Cerului, ceva ce nu mai făcuse înainte, și a dormit o noapte întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
certuri. Uitase cum Esau îl protejase și-i dăduse de mâncare, cum râdeau împreună și cum îl răsfăța. În imaginația lui, frica îl transformase pe Esau într-un demon al răzbunării, roșu ca o vulpe și cu brațe ca niște trunchiuri de copac. Acest unchi îmi bântuia visele și preschimba pe nesimțite călătoria care începuse atât de bine într-un fel de marș forțat care ducea la o moarte sigură. Nu eram singura care mergea înainte cu frică. Dispăruseră cântecele de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Îi diviza În panouri. Unele panouri reflectau puternic razele soarelui ce asfințea; prin altele se zărea structura internă: mai multe niveluri și pereți despărțitori, tot din lemn de culoare Închisă. Ansamblul voia să evoce un arbore și reușea destul de bine - trunchiul era reprezentat de un cilindru mare ce traversa piramida și În care se afla probabil scara centrală. Din clădire ieșeau oameni, singuri sau În grupuri; unii Îmbrăcați, alții goi. Sub soarele ce asfințea făcând iarba să strălucească, totul evoca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcut ! Arunc cartea mânioasă, iar aceasta se izbește de ușa bucătăriei. Ce naiba... aud o voce mirată de bărbat. O clipă mai târziu, ușa se deschide larg și în pragul ei se află Nathaniel, în jeanși, cu picioarele solide ca niște trunchiuri de copac, și cu părul strălucind în soarele asfințitului. Are pe umăr un rucsac ; pare că tocmai e pe punctul de a pleca acasă. — S-a întâmplat ceva ? — Nu, totul e în regulă, spun, ofuscată. Totul e în regulă. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iau o înghițitură, precaută. E prima oară când beau bere în viața mea. Dar așa cum e, rece și spumoasă direct din sticlă, e cea mai răcoritoare băutură pe care am băut-o vreodată. Mă las pe spate, rezemându-mă de trunchiul copacului, cu picioarele goale în iarba rece. — Dumnezeule, mă simt atât de... Ridic o mână și o las să cadă cu o bufnitură puternică. — Nu mai ești chiar atât de încordată cum erai, spune Nathaniel. Nici n-apucam bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
făcuse și de ce. Și dacă o făcuse cineva care știa că, odată, o să-i fie de trebuință lui Krog? Pfuuh... Nici pomeneală! O făcuseră oamenii care trăiau printre copaci. I-am văzut prima oară pe la amiază. Se furișau prin spatele trunchiurilor cele mai groase, cu ochii țintă la mine. Auzeam În minte ce-și spuneau, Îi simțeam ce gânduri aveau, că ăsta mi-era blestemul, dar mă prefăceam că habar n-aveam de ei și continuam să merg de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel de iarbă lipicioasă, ca un păr verde. Și atunci, i-am văzut. Erau de jur Împrejur, În apă, răsărind din pâcla care Începuse să se ridice. Mă priveau fără zgomot și fără să se gândească, nemișcați. Stăteau În niște trunchiuri scobite de copac ce pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini decât degetele unei mâini, numai că pe apă erau răspândite multe-multe asemenea trunchiuri scobite. Aveau un fel de sulițe cum nu mai văzusem, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am văzut. Erau de jur Împrejur, În apă, răsărind din pâcla care Începuse să se ridice. Mă priveau fără zgomot și fără să se gândească, nemișcați. Stăteau În niște trunchiuri scobite de copac ce pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini decât degetele unei mâini, numai că pe apă erau răspândite multe-multe asemenea trunchiuri scobite. Aveau un fel de sulițe cum nu mai văzusem, prinse cu un fel de frânghii din piele petrecute În jurul mâinii. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fără zgomot și fără să se gândească, nemișcați. Stăteau În niște trunchiuri scobite de copac ce pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini decât degetele unei mâini, numai că pe apă erau răspândite multe-multe asemenea trunchiuri scobite. Aveau un fel de sulițe cum nu mai văzusem, prinse cu un fel de frânghii din piele petrecute În jurul mâinii. I-am privit și eu, la fel de tăcut. Trebuia să-i Încredințez că nu am gânduri rele, căci așa cum nimerisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]