4,042 matches
-
spuse Leigh închizând clapeta telefonului mobil și vârându-l în buzunarul hanoracului. Se lăsă în genunchi fără să mai stea gânduri și o înconjură pe Emmy cu brațele. — Scumpo, ce e? o dezmierdă ea, dând de pe fața lui Emmy părul ud de lacrimi și strângându-i-l la spate în coadă. Ce s-a întâmplat? Gestul ei de îngrijorare nu făcu decât să stârnească un nou șuvoi de lacrimi; Emmy suspina atât de tare că trupul ei mărunt se zguduia. Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întoarse și văzu un bărbat care stătea în spatele ei. Un tip foarte atrăgător, dacă era s-o spună. Măiculiță, pantalonii aceia scurți cu model hawaian erau lăsați pe șolduri, în jurul unui abdomen impresionant de ferm. Părul decolorat de soare era ud, iar Adriana îi observă mâinile puternice când și-l dădu de pe frunte. Era cam nebărbierit și nu era chiar atât de înalt cum îi plăcea ei, dar în ansamblu era plăcut. Și zâmbea. La Emmy! — Bună, zise el. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
rutinei de dimineață. Fusese atât de ocupată și dormise atât de puțin în ultimul timp încât programul de înfrumusețare care dura o oră fusese redus la limită: o spălare rapidă; o dată cu uscătorul de păr cât să nu plece cu părul ud; un strop de rimel; și ruj pe fugă. Dar în această dimineață fusese altfel. S-a dat jos din pat fără să mai amâne alarma, cu grijă să nu-l trezească pe Russell, și din momentul acela trupul ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Moliciunea buzelor lor, aburii care se ridicau și senzația unică a apei calde care îi pătrunsese prin haine o făceau pe Emmy să simtă că se topește. Că plutește. Tocmai de aceea când a observat că George îi scoate tricoul ud — se îngreunase de ud ce era — nici nu s-a gândit prea mult. În seara asta, ca întotdeauna, nu purta sutien, singurul avantaj că nu prea avea sâni, și amândoi simțiră imediat atingerea plăcută a pielii; și chiar momentul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de pantofi cu tocul cui. În seara asta o singură privire în oglindă confirma că nimic nu se schimbase în săptămânile în care halatul așteptase nedesfăcut și ambalat până la ziua ei de naștere. Încă în fața oglinzii, Emmy își pieptănă părul ud într-un coc șic strâns la ceafă și își mușcă buzele să pară mai cărnoase. Își dădu cu un gloss de buze nou, de culoarea zmeurei din sertarul cu cosmeticale și își lovi ușor obrajii cu palmele. Nu-i rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Pe scurt, era vorba de-o farsă. În aceeași seară, Bernard Rieux, în picioare pe culoarul imobilului, își căuta cheile înainte să urce, când vede apărând, din fundul întunecat al coridorului, un șobolan mare cu umbletul nesigur și cu blana udă. Guzganul s-a oprit, părând să-și caute un echilibru, apoi a luat-o în fugă spre doctor, s-a oprit iarăși, s-a răsucit de câteva ori cu un mic chițcăit și a căzut, în sfârșit, cu sângele țâșnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cântate de asistență. Și duminică, o mulțime considerabilă invada naosul, înghesuindu-se la intrare și pe ultimele trepte. Din ajun, cerul se întunecase, ploaia cădea abundent. Cei care stăteau afară își deschiseseră umbrelele. Un miros de tămâie și de haine ude plutea în catedrală când părintele Paneloux urcă pe amvon. Era de statură mijlocie, dar corpolent. Când s-a sprijinit de marginea amvonului, strângând lemnul între mâinile lui vânjoase, nu se vedea din el decât o formă greoaie și neagră dominată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
copiii și-au adus totuși partea lor." Când Rieux a ieșit, un vânt violent a năvălit cu putere prin ușa întredeschisă și i-a izbit în plin pe credincioși. Aducea în biserică un miros de ploaie, o mireasmă de trotuar ud care îi lăsa să ghicească înfățișarea orașului înainte ca ei să fi ieșit. În fața doctorului Rieux, un preot bătrân și un tânăr diacon care ieșeau în acest moment, au avut de furcă să-și țină pălăria pe cap. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dar până acum ne-a lipsit timpul. \ Bine, asta mă liniștește. Vrei ca ora asta să fie ora prieteniei ? Drept orice răspuns, Rieux i-a zâmbit. \ Ei bine, iată... La câteva străzi mai încolo, o mașină luneca prelung pe pavajul ud. S-a îndepărtat și, în urma ei, exclamații confuze, venind de departe, au rupt din nou tăcerea. Apoi, aceeași tăcere s-a lăsat asupra celor doi bărbați, cu toată greutatea ei de cer și de stele. Tarrou se ridicase ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și băutură de la restaurantul feribotului, ceea ce am și făcut, dimpreună cu niște americance hipiote, în vizită prin Europa. Am ajuns în Franța târziu, pe la două noaptea, pe o ploaie torențială. Am ieșit în autostradă să fac autostopul spre Bruxelles. Eram ud, amețit de băutură și de tangajul nesfârșit, obosit, cu 50 de dolari în buzunar și dorința de a sta pe seama lor două săptămâni la Bruxelles. Nu cred că eram tocmai normal! După un timp a oprit un Mercedes alb, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la spate. Ne sorbeam cafelele, aproape tăcând. Din când în când, ne priveam cu coada ochiului. Abia la seminarii, de față cu toată lumea, vorbeam una cu alta, doar una cu alta. Atunci se înfruntau două teoreticiene. Acolo, pe iarba încă udă în zorii zilei, două femei își țeseau mutește o iubire de fond care, uite, azi e la fel de vie ca și atunci. Ursula este una dintre puținele femei de care m-am îndrăgostit. Și ea și eu suntem heterosexuale. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mele. Voiam să nu îmi fie dor de ele. Uneori am fost în stare. Alteori, mai ales de Crăciun, am plâns de mi s-a frânt sufletul fiindcă mi s-a făcut dor de Dana I. Îi scriam printre pânzele ude ale ochilor, amintindu-mi de ajunul nostru de mai an. Joi spre vineri, 12 spre 13 Se strânge timpul. Lucrez în prostie, pe cât pot, nici măcar nu apuc să mai păstrez ceva la memoria scrisă, Nu îmi mai ajunge timpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu. Te rog, nu. Cu greu îmi fac curaj să mă uit mai bine. E un dezastru total. Toate lucrurile din mașina de spălat s-au făcut roz. Fiecare lucrușor. Ce s-a întâmplat ? Cu degetele tremurânde, ridic un cardigan ud de cașmir. Când l-am pus înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine deloc. Știam eu... Calmează-te. Trebuie să existe o soluție, trebuie. Caut disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spusese femeii în doliu că-i va da un urcior nou, Cipriano Algor, în clipa asta, nu se gândește la decepțiile și spaimele lui că va pierde și nu va câștiga. Într-un ceas ca acesta, când pășești pe pământul ud și prima pieliță a cerului e atât de aproape, nu te mai poți gândi la tot felul de lucruri absurde, cum ar fi că te întorci acasă cu jumătate din vase sau că fiica ta te va lăsa în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
târziu, răspunse Cipriano Algor privind în altă direcție. Găsit terminase de băut, și, pentru că nici unul dintre ei nu părea că vrea să-i dea atenție, se hotărî să se întindă în fața intrării în cușcă, acolo unde pământul nu era prea ud. După masa de dimineață, Cipriano Algor merse să caute un urcior în magazie, îl așeză cu grijă în furgonetă, potrivindu-l ca să nu se rostogolească printre lăzile cu farfurii, apoi se urcă, se așeză și porni motorul. Găsit își înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu e nici o urmă a mărfurilor pe care le transporta, doar câteva resturi de lăzi, împrăștiate și înnegrite, fără inscripții despre conținut și proveniență. Ori încărcătura arsese odată cu camionul, ori au reușit s-o scoată înainte de extinderea focului. Pământul e ud de jur împrejur, dovadă că pompierii au intervenit, dar, după toate aparențele, au ajuns târziu, de vreme ce camionul a ars cu totul. Staționate în față, se văd două mașini ale poliției de circulație, de cealaltă parte a șoselei un vehicul militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, oricât mă străduiesc, nu reușesc să înțeleg de ce nu mi-ai spus, ai vorbit de griji, grijile mele sunt și ale tale, olăria, vasele, păpușile, viitorul, cine împărtășește un lucru împărtășește totul. Marta își trecu rapid degetele peste obrajii uzi, Am avut un motiv, dar a fost o copilărie, mi-am imaginat sentimente care probabil nu există, și, dacă există, nu trebuie să mă bag unde nu-mi fierbe oala, Ce poveste mai e și asta, ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
este, în fond, mai greu decât a crea liber, cel puțin așa ar putea spune Cipriano Algor, care cu atâta vehemență și libertate de gesturi concepuse cele două figuri de bărbat și de femeie care acum sunt învelite în cârpe ude ca să nu li se usuce și să li se fisureze spiritul care le ține în picioare, statice și totuși vii. Truda Martei și a lui Cipriano Algor nu se terminase încă, parte din lutul cu care modelează acum o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e poate utilizabil, bufonul și el se apropie destul de mult de realitatea bufonilor, însă infirmiera, care părea așa de simplă, strictă, regulamentară, se împotrivește să-și arate volumul sânilor de sub lut, de parcă și ea ar fi învelită într-o pânză udă ale cărei capete le-ar ține cu putere. Când prima săptămână de creație va fi pe sfârșite, când Cipriano Algor va trece la prima săptămână de distrugere, transportând vasele din magazia Centrului și aruncându-le ca pe niște gunoaie nefolositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că iar o să întrebe când ne mutăm. Cipriano Algor își lăsase fata și ginerele să discute complicata problemă a prânzului cu familia Gacho și se apropiase de banca unde se aflau cele șase păpuși. Cu extremă grijă le scoase pânzele ude, le observă cu atenție, una câte una, mai trebuiau câteva retușuri pe cap și pe față, părți ale trupului care, figurile fiind de dimensiune mică, mai puțin de o palmă înălțime, inevitabil se resimt de la presiunea pânzelor, Marta va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
haină transporta ceva greu, câteva păpuși, nu putea fi altceva, Vrei să le iei ca amintire, spuse Marçal, dar se înșela. Cipriano Algor se apropie de ușa casei și începu să pună statuetele pe pământ, în picioare, ferme pe pământul ud, și când le puse pe toate, se întoarse în cuptor, în momentul acela, ceilalți călători coborâră din mașină, nici unul nu puse întrebări, unul după altul intrară și ei în cuptor și aduseră păpușile afară, Isaura dădu fuga la furgonetă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate, o femeie Însărcinată Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
înspăimântată. După o clipă, sună din nou. Nu sunt în stare să răspund. Nu pot vorbi nu nimeni, nici măcar cu Suze. Telefonul sună pentru a patra oară, iar Luke iese cu pași mari din baie, în prosop, și cu părul ud. — Nu răspunzi? zice iritat, și apucă telefonul. Alo? Da, sunt Luke Brandon. Cuprinsă de panică, strâng cuvertura mai bine în jurul meu. — Bine, zice Luke. Bine, ne vedem atunci. Pune telefonul jos și scrie ceva pe o hârtie. — Cine era? zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ne plângem la Companie, murmură Parker către Brett care ieșea din cufărul lui deșelat. Mai bine ne-am plânge direct lui Dumnezeu! ― E tot aia, grăi Brett supraveghind semnalizatorul slab de pe panoul congelatorului său. Abia dezmeticit, despuiat, cu corpul încă ud, se pusese pe treabă. Putea merge zile întregi cu un picior rupt, dar nu putea să suporte o funcționare proastă a aparatului său de reanimare. Dallas făcu un pas către compartimentul central al ordinatorului. Peste umăr le reaminti de existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai mare parte a punții situate în fața canalului. Ripley dădu din cap când se aflară în poziție. Fața-i lucea de sudoare. Respiră adânc și puse jos detectorul. Cu mâna liberă, prinse mânerul tambuchiului. Era rece și lipicios pe palma udă. Rezemându-se pe peretele opus al coridorului, orientă tubul spre gura căscată și apăsă pe trăgaci, Un urlet foarte ascuțit sfâșie tăcerea. O mică creatură, cu ghearele scoase, țâșni de sus. Căzu exact în mijlocul plasei, pe care cei doi ingineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]