3,608 matches
-
pe treptele scărilor, gazii, cu strigăte de rugă către Allah, au atacat pe acei umili, doborându-i cu săbiile și învălmășindu-i în foc pe cei dinăuntrul și pe cei din afara cetății. Dând astfel la iveală încercarea făcută de dușmanul umil împotriva împărăției padișahului, au luat în prinsoare pe cei mai mulți dintre cei care intraseră în cetate, trimițându-i apoi la Poarta fericirii”. Era un eșec care nu-1 descurajează pe Ștefan într-atât încât să renunțe la gândul recuceririi celor două cetăți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
altfel n-o dau” (Vizureni - Galați). Împăratul reprezintă vocea proprie cerinței supreme, pentru că figura lui autoritară se bazează pe parcurgerea probelor inițiatice și depășirea lor. Aici, el cere refacerea grădinii paradisiace în plan uman și comandă o ridicare a condiției umile până la statutul regal, adică cere un mire pe măsura fetei inițiate. Construirea drumului de aur folosește energiile sacre (metalul indică apartenența divină) pentru a provoca o armonie muzicală. Supunerea pustiului și convertirea lui spre o utilitate socială constituie o fază
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-mi dau seama mai bine de coaja raporturilor mele cu ceilalți, dar și de miezul consistent (bun sau mai puțin bunî ce-mi marchează relațiile mele cu semenii. O altă lecție ce am aprofundat-o: suferința te face mai umil, mai conciliant, mai aproape de ceea ce ești de fapt. Este ușor să apari mereu în reverendă, sau cu cămașa clericală, într-o anumită ținută oficială, inclusiv cea liturgică, îmbrăcăminte sau veșminte ce te plasează mintal dar și relațional, concret pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
din volumul meu de debut, Un trandafir învață matematica, pe care îl reproduc: "O, moarte, dezrobire prea-nceată/ în diminețile mele încă tânjind/ după dragoste.// Adesea mă simt o relicvă/ a unei glorii creându-și/ din nevăzut o nouă viață umilă.// Un os într-un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dacă aceasta e originalitatea noastră, de ce să nu o etalăm ca amprentă de identificare, în loc să o deplângem ca pe o carență? Cât îl privește pe Noica, mi se pare că n-a avut organ nici pentru proză, nici pentru poezie. Umila mea convingere este că literatura română e binecuvântată cu daruri mari atât în proză, cât mai ales în poezie. Că nu le putem împărtăși cum se cuvine celorlalți din lumea largă și din "lumea bună" e un prilej de durere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cele mai mari farse ale literaturii de după '89. Toți vor să intre și dacă vor să intre, intră. Aici cred că nimeni nu mă poate contrazice. A început bine și a devenit maculatură, o colecție absolut nereprezentativă și scoasă, după umila mea părere, în mod abuziv și fără nici un fel de simț critic sau cel puțin cel al discernământului. Dacă aș fi știut cum se pervertește și sunt sigur că și tu și mulți alții nu s-ar fi lăsat publicați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că de fapt acest tip de percepție este o... joacă. Crezi în predestinare? Crezi în talent? Cât e talent și cât e perseverență în devenirea unui artist? În ce mă privește, eu cred în muncă și în umilința scrisului. Rămân umil în fața cuvintelor pentru că știu un lucru: ele mă scriu de fapt pe mine, nu eu pe ele. Când încerc să scot din creierul meu o poveste susceptibilă să provoace o emoție (singurul lucru care mă interesează cu adevărat în literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atâtea ori, de-atâtea ori, oriunde, oricând, oricum, oricine, orice, prima oară, a doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori vii, ori pleci, cât și în straniul rudiment adversativ or. Dar cine ar fi bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Să vină lângă mine Tu singur ai venit Necazurile toate La Tine m-au adus De atunci Îmi ești de toate Milă și Dreptate Tată-mi ești și frate Și Mamă, Tu Iisus! Rămân eu lângă Tine Sub crucea Ta umil Bucăți de m-a Împarte Pe drumuri să mă poarte Eu nu mă voi desparte De Tine, Bun Iisus! O, Maică! O, Maică sfântă a vieții mele Spre Tine ochii mei privesc Din ale lumii valori grele Pe Tine Maică
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
care ținea Nicolina, pentru că industria constructoare de mașini, învățam noi, era - și cred că așa era - baza economiei naționale pe vremea aceea... Ș-atunci, asta înseamnă toamna lui '83, atunci am început să lucrez la Nicolina pe un post destul de umil - aș zice eu -, pentru că ce mă califica pe mine, ce-mi dădea dreptul să pretind să lucrez - cunoașterea limbilor străine... în primul rând îi interesa rusa, atunci, dar să vă răspund mai bine la întrebări, să nu avansez, poate, prea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. A fost numit președinte al Judecătoriei ținutului Covurlui, apoi director în Ministerul de Interne. În aceste funcții s-a remarcat printr-un respect desăvârșit al legii, printr-o cinste exemplară și o adâncă înțelegere față de cei umili. La 18 mai 1855, i s-a acordat rangul de vornic: o răsplată pentru serviciile aduse ca „president al judecătoriei ținutului Covurlui” și pentru „ale sale merite personale și credința către Noi și Patrie”. În anul următor - 1856 - a fost
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
organizate, aceștia se reunesc, stau de vorbă, lucrează împreună, fac practic un schimb de experiență extrem de benefic pentru toată lumea, atât pentru artist, cât și pentru amatorul de artă naivă, ca simplu privitor sau colecționar. În funcție de modul de clasificare, există după umila mea părere, câteva mari categorii de pictori naivi, cum ar fi clasificarea după studiile pe care le au făcut, după modul în care au evoluat, s-au perfecționat ca autodidacți, apoi o clasificare după modul în care pictează, adică pictori
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
deținut cea mai "importantă" catedră a facultății (nu știu ce înseamnă "important" în rangurile impuse de birocrație), dar a ilustrat zicala că "omul sfințește locul". Avea o admirabilă candoare infantilă în relația cu lumea exterioară. Cred că putea discuta prietenește cu cine știe ce umilă făptură; cu o creangă înflorită l-am surprins în flagrant. Cum să nu fi reușit, să nu fi avut o carieră prodigioasă, într-un fel o aventură fermecătoare, având acest dar sufletesc? S-a născut în 1912 ca fiu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Elena” din Bârlad, ca după 20 de zile să fie medicul-șef al Spitalului nr. 472 din oraș, iar de la 26 ianuarie 1918 - medic al orașului Bârlad. Avea conștiința datoriei, animat de dorința de a sluji dezinteresat celor mulți și umili, oamenilor nevoiași. Era omul care își păstra calitățile sacrificiului de sine, care răspundea fără ezitare chemărilor. El, proaspăt căsătorit, îi scrisese soției, rămase în satul Hotarele din județul Ilfov, la 11 februarie 1911: . Și-i făcea recomandări cum să-și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
exclamă „Mamă, l-am văzut pe Doamne, Doamne”) și înaltul sentiment al datoriei, expresie a respectării cu sfințenie a jurământului lui Hipocrate și a largului său umanism: „Avem conștiința datoriei, animat de dorința de a sluji dezinteresat celor mulți și umili, oamenilor nevoiași” (Ion N. Oprea). Cu aceeași dăruire a contribuit la stingerea focarelor de tifos exantematic, a îngrijit răniții pe front sau în spitalele din localitățile unde a fost mobilizat, punânduși în pericol propria sănătate. Puterea de jertfă i-a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Machiavelli a fost scris că un "manifest politic", deci a fost scris nu pentru cei ce știu, ci pentru cei mulți care nu știu. În Discursurile sale, însuși Machiavelli confirmă acest lucru: "Religia noastră îi reprezintă mai mult pe cei umili și pasivi decât pe cei activi. Apoi, binele suprem constă în umilință, sărăcie și dispreț pentru lucrurile lumești... Acest mod de existență pare să fi făcut lumea slabă, să fi transformat-o într-o pradă pentru cei răi, care pot
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
se fi spovedit pe patul de moarte 20, o lectură atentă a scrierilor sale îl prezintă că pe o persoană care nu aprecia foarte mult creștinismul. După cum scria mai târziu în Discursuri, Religia noastră îi apreciază mai mult pe cei umili și contemplativi decât pe cei activi. Apoi, situează binele suprem în umilință, sărăcie și dispreț pentru lucrurile lumești... Acest mod de viață pare să fi făcut lumea slabă, să o fi transformat în pradă pentru cei răi, care pot să
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
formele de viață: admirăm Întotdeauna un arbore ori un animal și mai rar formele de relief, care necesită poate o mai adâncă Înțelegere; nivelul negentropiei lor e mai puțin evident decât cel al vieții. Orice formă de viață, cea mai umilă plantă ori animal, păpădia ori albăstrița ori sclipirea metalică și multicoloră a gușterului din iarbă, nu sunt altceva decât negentropia acumulată de ele, În raport cu entropia mediului golaș. Își poate imagina cineva muntele altfel decât acoperit de păduri? Dar, nu numai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Cehov nu este doar un „om obișnuit”, cum singur se considera, deoarece ceva îl ridică deasupra acestei categorii și anume marea lui dragoste pentru oameni. Prin penița condeiului său, a încercat mereu să-i ajute pe oameni să-și depășească umilele condiții și să-și redobândescă demnitatea ce li se cuvine. Dacă eroii săi cred foarte puțin sau nu cred deloc în Dumnezeu, nu știu să iubească, nu pot să-și ajute semenii, aceasta nu înseamnă că structura omului este rea
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
citation author="C. Giurescu">„voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecânduse de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili, de boieri cu proprietăți întinse și cu legături puternice atât cu feudalii dinastiei angevine, cât
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
ele avuseseră o legătură îndelungată și sinuoasă chiar dacă vânzarea distincțiilor nu a devenit un delict penal până la Legea privind Distincțiile (Prevenirea Abuzurilor) din 1925. În Regatul Unit, sistemul de distincții are o gamă de premieri gradate atent de la înnobilare până la umilul titlu de Membru al Ordinului Imperiului Britanic. Vânzarea distincțiilor este un fenomen înrădăcinat în Anglia, cel puțin de pe vremea monarhilor Stuart, pentru care practica, care a căzut în cadrul prerogativului regal, a constituit un mijloc vital de câștig financiar extraparlamentar. Sub
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
guvernul otoman avea avantajul de a putea include o întreagă rețea administrativă. Biserica organizase deja ținuturile aflate sub jurisdicția ei în dioceze și subdioceze pe baza numărului de enoriași din zonele respective. Un cler format din preoți de la cel mai umil rang pînă la patriarh exista pe tot întinsul Balcanilor. Mai mult, biserica și reprezentanții ei erau obișnuiți să lucreze cu autoritatea civilă și nu împotriva ei. Deoarece Patriarhia era atît de strîns legată de statul otoman, instituțiile ei nu puteau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tușească, să nu dea impresia că fumatul îi face rău. Apoi, smerenia cu care un țăran merge la Primărie cu jalba-n proțap poate fi regăsită la bolnavii care se duc spre cabinetul doctorului. Centrul de unde emană puterea. Aceeași moacă umilă, privire împăcată cu situația ce anticipează refuzul. Curva satului nostru, v-am spus, e doamna Aduța. Deși poate intră în fișa postului să ne ridice moralul. Plus că mai e una cu țâțe de nota zece, una care stă singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
puteam interpreta. Pare a se pregăti să ocărască înțelegător pe cineva. Privirea conține ceva aspru și deopotrivă ceva blajin. Un singur lucru puteam spune cu certitudine despre Gheorghe Tatomir. De-aia-mi plăcuse moșul. Că figura lui nu trădează nimic umil sau fățarnic. Deși, dacă vă uitați mai bine, Gheorghe Tatomir pare a ascunde ceva la spate, el nu are nimic meschin. E mândru fără a fi trufaș. Insolent. Sau vulgar. În nici un caz nu-l poți înghionti șmecherește: „Hai, Gigi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Verde: „Félix l-a mîngîiat pe cap, iar cîinele l-a privit. Félix s-a uitat la el, apoi a schimbat cu mine o privire vinovată. Brusc, toată lumea a tăcut. O tulburare imperceptibilă ne-a cuprins pe toți, căci privirea umilă, deși poznașă a cîinelui părea să aibă În ea o umbră de reproș. Se găsea acolo, printre noi, cățelul ucis care ne privea prin ochii alui cîine.“ Era Comeback, care se Întorsese, confirmîndu-și numele, amintindu-ne și de ce spunea Ezequiel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]