KorAP: Find »[drukola/base=ură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...701 >

17,506 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

Hai noroc, dom’ Popa, și să-ți trăiască! - Cine? - Băiatul, cum, să fie băiat! Domnul Popa își acoperi cu halatul partea care nu se vedea sub geam. Vorbele lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar fi dat orice pentru ura cu care domnul Popa îi închise fereastra-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mă uit în atlas mai încolo). Și nu în ultimul rând, vreau să te întreb cine pizda mă-tii ești? Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus. FINAL PASAJ RETRAS Mariana era șocată. Cum putea Mișu al ei să trezească atâta ură în cineva? Cum putea iubitul ei soț să-i trezească unui necunoscut atâtea cuvinte îngrozitoare? Va fi Mișu victima unui atentat? Va fi ea urmărită de vreun nebun obsedat de o răzbunare kamicaze? Oare mai erau și alții ca acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

firii ei, care e murdară atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară. Tinerii îi iau omului portofelul, dar continuă totuși să‑l bată fără milă. Anna lovește întruna și se gândește: ce bine că pot să‑mi descarc în sfârșit ura asta puternică fără să trebuiască s‑o îndrept împotriva mea, ceea ce n‑ar fi deloc nimerit. E bine și că mă îmbogățesc. Sper că‑s mulți bani înăuntru (sunt, dar suma e mai degrabă potrivită). Și Hans cară orbește la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
valoare interioară nu poate fi cumpărată; din păcate, această valoare se află chiar înăuntru, unde nimeni n‑o poate vedea. Iar Anna își dorește și accesorii exterioare, deși nu vrea să recunoască. Nu trebuie să snopești oamenii în bătaie din ură, avertizează Rainer, ci fără nici un motiv, ca scop în sine. Ceea ce contează e doar bătaia, cu sau fără ură (Anna). N‑ai înțeles nimic, răspunde Rainer cu superioritate. Căcat (Hans); cu expresia asta vulgară vrea să spună că și‑a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
vedea. Iar Anna își dorește și accesorii exterioare, deși nu vrea să recunoască. Nu trebuie să snopești oamenii în bătaie din ură, avertizează Rainer, ci fără nici un motiv, ca scop în sine. Ceea ce contează e doar bătaia, cu sau fără ură (Anna). N‑ai înțeles nimic, răspunde Rainer cu superioritate. Căcat (Hans); cu expresia asta vulgară vrea să spună că și‑a rupt cămașa. Cu bătrâna iar o să iasă cu cântec. Acuși intrăm într‑un gang întunecos și împărțim banii, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
banii, spune Anna, așa că mâine poți să‑ți iei una nouă. Rainer își urăște părinții, dar în același timp se teme de ei. Ei l‑au făcut, iar acum îl întrețin, în timp ce el își pierde vremea cu literatura. Frica și ura merg mână în mână (Anna și‑ar putea da doctoratul în materie de ură) - dacă nu ți‑ar fi frică de nimic, n‑ai avea nevoie să urăști și atunci s‑ar instala o indiferență searbăda. Decât așa mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
părinții, dar în același timp se teme de ei. Ei l‑au făcut, iar acum îl întrețin, în timp ce el își pierde vremea cu literatura. Frica și ura merg mână în mână (Anna și‑ar putea da doctoratul în materie de ură) - dacă nu ți‑ar fi frică de nimic, n‑ai avea nevoie să urăști și atunci s‑ar instala o indiferență searbăda. Decât așa mai bine mort. Mic‑burghezul nu cunoaște o asemenea ură. Fără sentimente puternice am fi niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
putea da doctoratul în materie de ură) - dacă nu ți‑ar fi frică de nimic, n‑ai avea nevoie să urăști și atunci s‑ar instala o indiferență searbăda. Decât așa mai bine mort. Mic‑burghezul nu cunoaște o asemenea ură. Fără sentimente puternice am fi niște obiecte sau de‑a dreptul morți, ceea ce oricum se întâmplă destul de devreme. Iubesc arta în majoritatea formelor ei de expresie. Eu nu urăsc nimic, spune Sophie, pentru că nu găsesc în viața mea nimic demn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
sentimente puternice am fi niște obiecte sau de‑a dreptul morți, ceea ce oricum se întâmplă destul de devreme. Iubesc arta în majoritatea formelor ei de expresie. Eu nu urăsc nimic, spune Sophie, pentru că nu găsesc în viața mea nimic demn de ură. Totuși singurul sentiment de care dispui e dragostea față de mine, spune Rainer. Faptul că ne băgăm amândoi degetele în ochii victimelor ne unește mai strâns decât însăși căsătoria. Și noi oricum suntem împotriva căsătoriei. Trebuie să plec, spune Sophie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
al copilului de sex feminin. Rainer s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te cheamă? Pupați‑mă‑n cur. Afară, Opel‑uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în ceață, categoric ascultătoare, deși neîmblânzite, urmărindu‑și mereu țelul. În timp ce tramvaiul 43 se apropie greoi, huruind și străduindu‑se din răsputeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
sex feminin. Rainer s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te cheamă? Pupați‑mă‑n cur. Afară, Opel‑uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în ceață, categoric ascultătoare, deși neîmblânzite, urmărindu‑și mereu țelul. În timp ce tramvaiul 43 se apropie greoi, huruind și străduindu‑se din răsputeri. Anna zace în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
că deodată vrei să faci și tu ceva, de unde până acum doar citeai și scriai poezii, spune Sophie. Ea crede că asta nu i se potrivește lui Rainer. Rainer spune că Sophie habar n‑are ce abundență de furie și ură zace în el. Și anume, gândirea are limitele ei, pe care eu le‑am atins de mult, doar gândesc fără întrerupere de ani de zile, iar acum am terminat, limitele trebuie desființate. Tatăl meu îmi plătește, la a optsprezecea aniversare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
astea și altele asemenea nu sunt valabile pentru mine, ci doar pentru aceia care simt nevoia să fie conduși. Eu sunt mai degrabă conducător și vreau, de exemplu, să te conduc și pe tine în viitor, iubito. Am așa o ură în mine, cât pentru doi. Cine e al doilea cu care vrei să împarți ura asta? Eu, de pildă, n‑am nevoie de ură, pot să acționez și fără scop. Aș vrea să știu ce ar trebui să urăsc. Rainer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
nevoia să fie conduși. Eu sunt mai degrabă conducător și vreau, de exemplu, să te conduc și pe tine în viitor, iubito. Am așa o ură în mine, cât pentru doi. Cine e al doilea cu care vrei să împarți ura asta? Eu, de pildă, n‑am nevoie de ură, pot să acționez și fără scop. Aș vrea să știu ce ar trebui să urăsc. Rainer a îndepărtat din nou rochia în partea de sus și o mușcă pe Sophie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
și vreau, de exemplu, să te conduc și pe tine în viitor, iubito. Am așa o ură în mine, cât pentru doi. Cine e al doilea cu care vrei să împarți ura asta? Eu, de pildă, n‑am nevoie de ură, pot să acționez și fără scop. Aș vrea să știu ce ar trebui să urăsc. Rainer a îndepărtat din nou rochia în partea de sus și o mușcă pe Sophie de sfârcul drept, care e mic și rozaliu, ca al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
de mirosul intens de clor, care spune: omor toți bacilii și microbii din mine. Numai urmele de spermă și pipi trebuie să le las, din păcate, în seama filtrului. Nici sub piele nu pot să mă bag ca să ucid acolo ura și sila care‑i macină pe tineri. Apa se leagănă încolo și încoace în cadrul de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
manifestare exterioară se va detașa de ea atacând persoane nevinovate în scop de jaf. Aaaah, se aude acum de alături, e o variațiune pe aceeași temă, care n‑aduce însă nimic nou. Rainer își exersează în continuare imobilitatea feței în ciuda urii, mâna relaxată în ciuda agresivității extreme și a gurii nemișcate în ciuda lăcomiei și a furiei. Iiiieh, strigă Anna - iar a avut un orgasm, cine știe al câtelea, incredibil! Cu siguranță, Rainer se va masturba iarăși la noapte ca să elimine tensiunea, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
mare, frați care te ajută să treci peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului - din păcate e prea puțină zăpadă - un accident la schi după care te faci bine din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
e o jucărie la discreția elementelor și a Sophiei. Rainer nu‑i o jucărie, el acționează cu de la sine putere. Cu toate astea, e nevoit să plece și s‑o ia și pe Anna. Plecați, vă rog, amândoi. Scăldați în ură, frații se îndreaptă spre ieșire, târșâind picioarele pe gazonul englezesc și strivind intenționat mai mulți boboci scumpi, frunze și fire de iarbă sub tălpile pantofilor, subțiate ca o coală de hârtie; un pantof modern cu bot ascuțit își pierde considerabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
sport. Anna îi suflă Sophiei în ceafă, unde se află firișoare blonde de păr. Ar vrea să spună câte ceva despre propriul ei caracter. A trecut deja multă vreme de când n‑a mai vorbit. Anna spune că pe ea o caracterizează ura oarbă împotriva lumii întregi. Lui Hans îi spune s‑o ridice și pe ea cum a ridicat‑o pe Sophie adineauri. Hans vrea ca Anni să‑i aducă un sandviș cu salam. Ea se și repede imediat într‑acolo. Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
în altă parte, ca să nu fie văzuți de colegii de serviciu. Hans spune, ce‑i, Anni? De ce plângi? Ei, lasă! Anna spune că e disperată și lasă să izbucnească din ea, într‑o dezordine totală, multe lucruri, în principal teamă, ură și, drept condiment, un strop de invidie față de Sophie. Hans spune că nu‑i frumos să invidiezi un om ajuns fără nici o vină într‑o asemenea situație familială. O pizmuiești pe Sophie? Anna plânge cu o octavă mai sus. Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

lucrau În club, era capabilă de orice joc sexual, astfel Încât În scurt timp devenise o renumită regină neîncoronată. — Puținele prietene pe care le aveam Împărtășeau aceleași pasiuni, și anume dragostea pentru muzică, dans, pictură. Nu erau capabile de sentimente de ură, de invidie, de gelozie, erau străine de cea mai mică răutate. De aceea, chiar dacă le invitam să participe la jocurile noastre sexuale, nu eram capabilă să mă detașez și să-mi intru În rol. Mi se Întâmpla chiar să roșesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
după ce am luat unsprezece am putut În sfârșit adormi. Am dormit atât de adânc că nici n-am auzit când m-au sunat cei de la recepție ca să mă trezească. Îmi simțeam trupul greu ca un bolovan. M-a cuprins o ură Înverșunată, care m-a surprins chiar și pe mine, față de orice sau oricine Încerca să mă trezească. Și pe bună dreptate. Înțelegeam acum bine cum erau drogurile capabile să te devoreze cu totul. Nu mai aveam decât jumătate din cocaina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
separată. Așa stabiliserăm. După ce ne petreceam seara În trei, Keiko se Întorcea mereu În camera ei. Maestrul nu avea nimic de-a face cu această decizie. În afară de sex și de jocurile noastre erotice, nu dădea ordine nimănui. Mereu spunea că ura cel mai mult pe lume să țipe la cineva. Keiko ținea foarte mult la intimitatea ei, Îi plăcea să aibă anumite momente speciale numai pentru ea. De fapt, eu cred că asta s-a Întâmplat abia după ce Maestrul a Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
poate că voia să scrie un roman și de aceea Își continua viața de vagabond, sub protecția mafiei. Keiko Kataoka izbucnise În lacrimi În momentul În care-i comunicasem adevărul despre starea În care-l cunoscusem pe Yazaki, murmurând cu ură „Numai fata aia e de vină...“. Fata aia era Reiko. Nu era nevoie să-mi amintesc de ceea ce Învățasem la cursul de cibernetică să-mi dau seama că era imposibil ca Reiko să-i fi răpit lui Yazaki ceva anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]