4,632 matches
-
ea. Păi, e reciprocă chestia, izbucni Într-un zâmbet uriaș și se aplecă s-o pupe. —Ai gust de cremă, spuse el. Amestecă zahărul din ceai nițel. — M-am gândit că trebuie să plec În State peste câteva luni... Ruby ura sincer momentele când el pomenea de plecarea lui acasă. Știa că urma să fie băgată cu forța În altă relație la distanță, la fel cum se Întâmplase și cu Matt. Îi era teribil de frică să nu se repete toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aștepte până mă Întorc? — Da, sigur. Așteptase atât de mult să vorbească cu el. Încă câteva ore, n-aveau să conteze prea tare. —Rubes, pari supărată. Ești OK? Lasă, hai să vorbim când te Întorci, OK? Reuși să-i mai ureze și drum bun. Se duse la culcare, dar iarăși nu putea să adoarmă. Puțin după șapte se decise să se scoale din pat și să facă un duș. Tocmai ieșise de la duș când auzi soneria. Deschise ușa Îmbrăcată În halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mulțumi lui Phil că-i salvase viața. Se pare că Ivan reușise să dea și de asistenta i-a făcut inima să bată din nou și-i trimisese și ei votcă și curcan. Mătușa Sylvia preluă frâiele bucătăriei. Ruby, care ura să gătească fripturi la cuptor - chiar și când nu era Crăciunul - pentru că nu reușea niciodată să-l coacă suficient sau Îl cocea prea mult, era ajutorul ei de bucătar. Știi, spuse mătușa Sylvia ștergându-se la nas cu dosul mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Înnebuni. Luă noul David Baldacci 1, pe care i-l dăduse mătușa Sylvia de Crăciun, dar nu s-a putut hotărî să-l Înceapă. A Început să răsfoiască revista Hello!, apoi o puse jos. Îl sună pe Ivan ca să-i ureze un An Nou Fericit. Acesta părea foarte plin de energie și zicea că se va Întoarce la muncă În martie. —Doctori foar’ mulțumiți cu star’ mea. Sunat pe tine curând. Poate mai chestii ai de făcut? Oi face rafturi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
foaie. Asta pentru că nu e cerneală! Își murmură sieși și i se aprinse un beculeț. E printat. Jill Își făcuse deci de cap cu un copiator și un scanner. Era plină de emoție și inima Îi bubuia În piept. Îi ura pe Jill McNulty și pe Tom Hardacre mai mult decât oricând pentru că l-au implicat pe Sam În afacerea lor murdară. Era Într-al nouălea cer pentru că avea acum dovada că Sam nu fusese implicat În afacerea cu surogatele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
doctor. Stăteam întins în pat și tăblia de fier se lovea de perete din cauza tremuratului meu. Frica îmi lua mințile, halucinam imaginându-mi alte camere urât mirositoare. Până la urmă nu am avut altă soluție. M-am dus la doctorul care ura Europa. A spus că mi-e teamă să fiu singur și că vreau să mă întorc în tabăra de refugiați, i-am spus doctorului Gabor. Am petrecut mai multe luni într-o tabără înainte să îmi iau viza. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de șapte ani. Nu eram singurul dornic să o uite. Dar fusese o vreme când știusem acea expresie cum îmi știam liniile din palmă sau numărul de pe braț. Era plină de milă, rușine și de încă ceva. Repulsie. Nu mă ura așa cum o făcuse când își imaginase cum turnam evrei și băteam olandezi, dar nu mă plăcea nici pentru că fusesem acolo. Nu uita, unde ai fost și ce ai văzut nu o să te facă prea plăcut în ochii oamenilor. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
practică din care să poată scoate ceva bani în cazul în care soarta le dădea o lovitură neașteptată și vor fi vreodată nevoite să își câștige singure existența. Îi invidiam definiția unei lovituri neașteptate. M-am dus sus ca să le urez fiicelor mele noapte bună. Madeleine probabil că era atât de absorbită de ceea ce făcea încât pierduse noțiunea timpului. Fetele deja dormeau. Am stat în prag, privindu-le în lumina slabă care se înălța ca o ceață roz-albăstruie din lampa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Îl acuza pe Otto că îi condamnase piesa, așa cum naziștii o condamnaseră pe Anne, pentru aceleași motive. Piesa lui bătea cu o inimă de evreu și ardea cu un suflet de evreu și Otto era un comunist antisemit care își ura rădăcinile evreiești. Îmi atașase și numărul de telefon și mă ruga să îl sun imediat. Vorbea despre o carte care spunea varianta mea la poveste și apoi, despre o piesă care spunea adevărata poveste a Annei Frank și a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să acționez. Nu aveam să fac o scenă. Voiam doar să clarific lucrurile. Voiam să explic că Anne era un copil. Uneori credea ce spune, alteori se îndoia. Într-o zi credea că oamenii erau buni, a doua zi îi ura pe toți, chiar și pe părinții și pe sora ei, mai ales pe părinții și pe sora ei, pentru că erau închiși cu toții în acea anexă secretă urât mirositoare. Era o fată în creștere, care își scria gândurile într-un jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu putea decât să urască un evreu care încercase să se dea drept creștin sau, cum a spus soțul ei care fusese la fel de critic, deși nu la fel de zgomotos, „să treacă drept alb“. Mă acuză că sunt un evreu care se ura pentru asta. Mă acuză că sunt în secret un antisemit. Parcă era Meyer Levin care urla la Otto Frank, deși îmi dau seama acum că Otto fusese mai în largul său în hainele lui ușoare de evreu decât fusese vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
țapului și căsătoria cu Yael, Yael Însăși, toate i se păreau acum la fel de banale, exagerate și copilărești precum celula revoluționară ilegală pe care Încercase s-o organizeze În timpul liceului. Hotărî să-i scrie două-trei rânduri simple, În care să le ureze toate cele bune, ei și celuilalt bărbat din viața ei. Se așeză la birou În după-amiaza aceea și nu se opri din scris până a doua zi la prânz; Într-o misivă Înfrigurată de treizeci și patru de pagini Îi mărturisi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea cu o batistă udă. Prin urmare, uită să-și radă pliul de piele de sub bărbie. Pe care oricum ura să-l radă, fiindcă Îi amintea de gușa unei găini grase. Apăsându-și batista pe obraz, de parcă Îl dureau dinții, Începu să se Îmbrace. Și ajunse la concluzia că partea bună a rușinii de noaptea trecută era că măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din cauza lui Herzl și a Indiei. Ce-o fi vrut să-ți sugereze printre calambururile sale? Pe de altă parte, Întotdeauna felul În care Își ia rămas-bun are ceva epic. Coboară la cafenea pentru o jumătate de oră și Îți urează o viață plină de realizări. Merge să cumpere un ziar și te avertizează să nu-ți irosești În van comorile vieții. Ce-a vrut să-ți spună de data asta? N-ai Înțeles. Te-ai lăsat furat cu totul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
identitate și să vină dimineață la stația de taxiuri să acopere datoria. Asta dacă reușea să-și găsească buletinul. Dar imediat se lămuri că Ted Tobias luase În considerare această posibilitate, achitând cursa din start. Fima Îi mulțumi șoferului, Îi ură drum bun și, coborând din taxi, Întrebă: —Deci? Până când crezi că vom mai continua să ne omorâm unii pe alții? Șoferul răspunse: —Chiar și Încă o sută de ani, dacă va fi nevoie. Așa a fost și În timpurile biblice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încăpățânat, Fima Încercase să le scape printre degete, cu glume și jocuri de cuvinte. Până când Dimi spusese: Lasă-l, bunicule, asta nu-i de el. Și amândoi navigaseră fără el prin ținuturile cu baze și acizi pe care Fima le ura din cauza arsurilor sale gastrice. Lumina sărută culmile dealurilor, se revărsă În văi, trezind În fiecare copac și În fiecare piatră esența sa adormită, strălucitoare, esența Îngropată tot timpul sub straturi de rutină cenușii și somnoroase. De parcă aici, În Ierusalim, pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine ar fi să vii să petreci sâmbăta la noi. Să simți măcar o dată ce Înseamnă să te afli printre frați? Fima spuse: Nu. Mulțumesc. Dar de data asta era În vocea lui ceva care Îl făcu pe religios să-i ureze cu sfială o sâmbătă bună și să se Îndepărteze. Se Întoarse de două ori și se uită peste umăr la Fima, de parcă se temea să nu fie urmărit. Pentru o clipă Fima regretă că nu-i dăduse vânzătorului ăluia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru numele lui Dumnezeu, esențialul? Când ajunse la magazinul universal Maayan Shtub, În colțul bulevardului Jaffa, porni spre piața Davidka. Și pentru că simți brusc că Îl dor picioarele, se urcă În ultimul autobuz spre Kiriat Yovel. Nu uită să-i ureze șoferului o sâmbătă plăcută. La patru fără un sfert, aproape de intrarea sâmbetei, coborî la stația de pe strada vecină cu a sa. Nu uită să-i spună șoferului „mulțumesc și la revedere“. Amurgul Începuse să poleiască norii ușori de deasupra dealurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înfățișare trebuie să-i fi amintit lui Curt, fratele mamei, de o româncă, atunci când o cunoscuse în B. —Se întorcea cu un parfum persistent îmbibat în haine, un iz ciudat, puțin vulgar, care o irita pe soacră-mea: ea își ura bărbatul, nu a putut să-i ierte niciodată declinul social. Pentru ea era un ratat, un „idiot“ care picta, dispărea în fiecare după-amiază, probabil că se ținea cu vreo amantă ieftină, așa cum făceau mai toți românii - și soacră-mea ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu timiditate sau chiar cu frică, înalt, arătos, cu o prestanță ce nu îngăduia să fie contrazis. Numai mama mai pierduse din elanul pe care i-l dăruise Italia. În atitudinea ei revenise un soi de așteptare. Până și ce ura mai mult, „exilul“ ei, devenise nesigur. Această femeie atât de tolerantă, care învățase „să se acomodeze împrejurărilor“, lăsa să i se vadă revolta și furia. Nu numai că îi băgaseră cu forța pe gât viața asta la țară, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dovedise un dezastru total. Poate îi voi cere eu lui un sfat în viitor. Cadillacul a cotit la semafor și atunci am știut sigur unde se duc ei într-o seară de marți - seara anilor ’80 de la Kittenz. Le-am urat în sinea mea să aibă parte de o seară mai plăcută acolo decât am avut eu. Când am ajuns acasă, am găsit un mesaj de la Maria pe robot. — Sper că te simți mai bine. Dacă te simți în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acoperită cu linoleum, Înșfăcă lufa și Începu să se frece pe spate cu zelul unui flagelator medieval. Odată cu prima poștă a zilei, pe care Smith i-o aduse la micul dejun, Îi sosi o scrisoare de la Du Maurier, care Îi ura noroc la premieră: „Cred că actorii au o aversiune superstițioasă față de urările de succes În astfel de ocazii“, scria el, „dar sunt convins că interdicția nu se aplică și autorilor“. Avea plicuri de la numeroși alți prieteni și binevoitori: Gosse (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
desert. — Admirabil. Îi semnă comenzile pentru cumpărături și i le Înapoie. — Mulțumesc, domnu’ James. Doamna Smith băgă carnețelul și creionul În buzunarul șorțului, dar ezită Înainte de a se Întoarce să iasă. — Și Îmi dați voie... ne dați voie să vă urăm noroc diseară? — Mulțumesc, doamnă Smith, spuse Henry, roșind fără să știe nici el de ce. Sunteți foarte amabili. Foarte amabili. Și n-am uitat de bilete. Le promisese să le facă rost de locuri, În prima seară liberă. — Vă mulțumim, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un zâmbet mulțumit, desfăcând plicul. Masa Îi era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe o fâșie de hârtie: — „ÎȚI UREZ DIN INIMĂ UN EȘEC TOTAL DISEARĂ.“ — Dumnezeule mare! exclamă Shone. Cine-a trimis-o? — Nu e semnată, zise Alexander, Înmânându-i telegrama. Shone cercetă documentul. — A fost trimisă de la oficiul poștal din Sloane Square, spuse el. O să fac cercetări.] Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe dna Saker reprimându-și cu greu istericalele În culise. — Dați-mi sărurile! se răsti el. Într-un minut trebuie să iasă iar pe scenă. Închise ochii și inspiră adânc, Încercând să se calmeze el Însuși pentru intrarea următoare. „Îți urez din inimă un eșec total diseară.“ Pericolul ca blestemul să se Împlinească era mare. Prietenii autorului aplaudară loial la sfârșitul actului, dar nota de entuziasm real care marcase primirea celui dinainte lipsea. Schimbau zâmbete și priviri stânjenite În timp ce se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]