4,445 matches
-
la texte savante; își manifestă utopismul fără ocolișuri: „[...] împingem utopia până la a crede că Revoluția va trebui și le va putea garanta tuturor locuința, îmbrăcămintea și pâinea”. Tot astfel, englezul William Morris, marxist și anarhist, își utilizează în mod deschis utopia, Scrisori de nicăieri (1892), pentru a convinge un auditoriu muncitoresc puțin sensibil la cuvântul de ordine al revoluției violente și căruia îi zugrăvește o lume „unde fiecare produce pentru uzul vecinilor săi, așa cum ar face-o pentru sine, și nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o lume „unde fiecare produce pentru uzul vecinilor săi, așa cum ar face-o pentru sine, și nu pentru o piață vagă, despre care nu știe nimic și care îi scapă”. Acest tip de ficțiune este și ocazia de a contra utopiile concurente, colectiviste și reformiste, ca Privind înapoi (1888) a americanului nemarxist Edward Bellamy, considerat prea axat pe productivism și consum individual. Această metodă de persuasiune, prin practicarea genului utopic, se regăsește la numeroși anarho-comuniști, precum francezul Jean Grave, autor al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cartea sa victoria revoluției bolșevice, însă îi opune un comunism muncitoresc și țărănesc tipic francez, care nu se întemeiază pe nici o dictatură. Acuzată de comuniștii marxiști ai secolului ai XX-lea că paralizează acțiunea prin recurgerea la imaginar, abordării utopiilor i se pune surdină. Unii, după exemplul filozofului Ernst Bloch, ocolesc obstacolul, nereținând din utopie decât „principiul-speranță” sau „peisajul dorinței”, mijloc de a îndrepta revoltele populare spre o finalitate determinată științific (Principiul-speranță, 1938-1947). însă acest „peisaj al dorinței” a luat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
francez, care nu se întemeiază pe nici o dictatură. Acuzată de comuniștii marxiști ai secolului ai XX-lea că paralizează acțiunea prin recurgerea la imaginar, abordării utopiilor i se pune surdină. Unii, după exemplul filozofului Ernst Bloch, ocolesc obstacolul, nereținând din utopie decât „principiul-speranță” sau „peisajul dorinței”, mijloc de a îndrepta revoltele populare spre o finalitate determinată științific (Principiul-speranță, 1938-1947). însă acest „peisaj al dorinței” a luat, începând din anii 1920, chipul „socialismului real”, mai întâi sovietic, apoi chinez, albanez sau cubanez
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
peisajul dorinței”, mijloc de a îndrepta revoltele populare spre o finalitate determinată științific (Principiul-speranță, 1938-1947). însă acest „peisaj al dorinței” a luat, începând din anii 1920, chipul „socialismului real”, mai întâi sovietic, apoi chinez, albanez sau cubanez. „Socialismul real” ca utopie concretă Nici o revoluție nu poate triumfa fără sprijinul maselor. Istoria probează totuși rapidul dezinteres al acestora, de îndată ce sunt confruntate cu violențele și penuria ce caracterizează aceste momente de dezorganizare generală. Față cu demobilizarea, chiar cu respingerea, noile elite se găsesc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezorganizare generală. Față cu demobilizarea, chiar cu respingerea, noile elite se găsesc atunci obligate să reactiveze patima revoluționară, credința în posibilitatea unui viitor mai bun, cu scenarizarea revoluției, mitizarea acțiunilor și a protagoniștilor ei, amplificarea opoziției prieten-dușman, dar și instrumentalizarea utopiei ca mijloc de propagandă*. în 1918, pentru prima oară, comunismul bolșevic se oferă ca pagină albă diverselor aspirații utopice. Pe acest teren fertil, înfloresc cetăți, palate, comunități diverse, care permit inovarea pe terenul anarhiei, al cooperatismului muncitoresc sau țărănesc și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teren fertil, înfloresc cetăți, palate, comunități diverse, care permit inovarea pe terenul anarhiei, al cooperatismului muncitoresc sau țărănesc și al comunismului proletar. Toate suporturile - programe politice, Constituțiile din 1918 și din 1924, piesele de teatru, romanele, articolele de presă - acceptă utopia, pentru a le servi de trambulină față de ideologiile concurente. La toate nivelurile partidului-stat, numeroși sunt cei care își exprimă viziunea despre viitor prin perspectiva ficțiunii. La începutul anilor 1920, comisarul poporului pentru instrucție publică, Lunacearski, publică utopiile clasice - între care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de presă - acceptă utopia, pentru a le servi de trambulină față de ideologiile concurente. La toate nivelurile partidului-stat, numeroși sunt cei care își exprimă viziunea despre viitor prin perspectiva ficțiunii. La începutul anilor 1920, comisarul poporului pentru instrucție publică, Lunacearski, publică utopiile clasice - între care Morus și Campanella - în revista sa Flacăra, pentru a le „inspira tinerilor o idee vie” despre viitorul în construcție. Plagiind utopia lui Campanella, el elaborează celebrul plan de propagandă sovietică, plan copiat după frescele edificatoare din Cetatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
despre viitor prin perspectiva ficțiunii. La începutul anilor 1920, comisarul poporului pentru instrucție publică, Lunacearski, publică utopiile clasice - între care Morus și Campanella - în revista sa Flacăra, pentru a le „inspira tinerilor o idee vie” despre viitorul în construcție. Plagiind utopia lui Campanella, el elaborează celebrul plan de propagandă sovietică, plan copiat după frescele edificatoare din Cetatea soarelui. Chiar și Lenin știe să combine utopia, scientismul și activismul în discursurile și programele sale, pentru a-și impune linia politică; în martie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revista sa Flacăra, pentru a le „inspira tinerilor o idee vie” despre viitorul în construcție. Plagiind utopia lui Campanella, el elaborează celebrul plan de propagandă sovietică, plan copiat după frescele edificatoare din Cetatea soarelui. Chiar și Lenin știe să combine utopia, scientismul și activismul în discursurile și programele sale, pentru a-și impune linia politică; în martie 1918, el anunță dispariția politicului în favoarea unei gestiuni raționale a abundenței, sub autoritatea organizațiilor muncitorești, sfârșitul comerțului și al condiției salariale, reducerea zilei de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu De la NEP la socialism. Puncte de vedere despre viitorul Rusiei și al Europei, unde se proiectează cincizeci de ani mai târziu, pentru a arăta superioritatea unui sistem comunist care va fi înglobat toate țările europene. Printre acești fabricanți de utopii, să cităm artiști cunoscuți ca Vladimir Maiakovski, care, în 1918, celebrează prima aniversare a revoluției cu Misterul buf, în care descrie drumul dureros ce îi poartă pe proletari spre o societate în care munca și arta susțin oamenii noi*: „Aud
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poarta adevăratului rai”. Cetății comuniste industriale și proletare unii îi preferă, însă, un comunism țărănesc, pe fondul unor cooperative autogestionate, așa cum e cazul lui Ivan Kremniov, apropiat al lui Buharin, care propune, în 1920, Călătoria fratelui meu Aleksei în țara utopiei rurale. Trebuie, de asemenea, să ținem seama de anarho-comuniști, prolicși în utopii, cu: Anarhie în vis de frații Grodin (1919) sau Rusia la 1930 de Karelin (1921). Cu toții au fost zdrobiți de această revoluție: anarhiștii încă din 1921, ceilalți odată cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un comunism țărănesc, pe fondul unor cooperative autogestionate, așa cum e cazul lui Ivan Kremniov, apropiat al lui Buharin, care propune, în 1920, Călătoria fratelui meu Aleksei în țara utopiei rurale. Trebuie, de asemenea, să ținem seama de anarho-comuniști, prolicși în utopii, cu: Anarhie în vis de frații Grodin (1919) sau Rusia la 1930 de Karelin (1921). Cu toții au fost zdrobiți de această revoluție: anarhiștii încă din 1921, ceilalți odată cu venirea lui Stalin* la putere, ca Maiakovski, care se sinucide în 1930
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin paradis, ca tânărul Maurice Thorez, viitor conducător al PCF*, în 1927: „Acolo s-a realizat prima revoluție prezisă de Marx! Cu inima tresăltându-mi, am pătruns în această lume nouă, dorită de muncitori și de ei făurită”. Către dispariția utopiei comuniste? Odată cu invadarea Cehoslovaciei, în 1968, de către trupele Tratatului de la Varșovia și cu apariția scrierilor disidenților*, între care Arhipelagul Gulag de Soljenițîn, în 1973, URSS își pierde aura utopică. Marele Salt înainte*, însă, orchestrat de Mao Tzedun* în 1958, victoria
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Cuba, în 1959, misterele comunismului albanez, Revoluția Culturală* chineză din 1966, victoria Vietnamului* de Nord asupra americanilor, în 1975, experimentul comunist total al khmerilor roșii*, între 1975 și 1979, reprezintă însă tot atâtea momente și spații care hrănesc supraviețuirea utopiilor comuniste. în întreg Occidentul, reactivarea pasiunii revoluționare în jurul lui Mai 1968* provoacă resurgența utopiilor comunitare urbane - în mod deosebit în comunitățile din Berlinul de Vest - sau rurale - în Larzac -, chiar industriale - pe tema autogestiunii, de exemplu la uzina Lipp din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Nord asupra americanilor, în 1975, experimentul comunist total al khmerilor roșii*, între 1975 și 1979, reprezintă însă tot atâtea momente și spații care hrănesc supraviețuirea utopiilor comuniste. în întreg Occidentul, reactivarea pasiunii revoluționare în jurul lui Mai 1968* provoacă resurgența utopiilor comunitare urbane - în mod deosebit în comunitățile din Berlinul de Vest - sau rurale - în Larzac -, chiar industriale - pe tema autogestiunii, de exemplu la uzina Lipp din Besanșon. Primele șocuri petroliere și creșterea șomajului duc la încetarea însă, puțin câte puțin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
America Latină*. Imaginea lui Che și a subcomandantului Marcos, victoria lui Hugo Chavez în Venezuela, în 1998, și, în 2006, cea a lui Juan Evo Morales în Bolivia, pe fondul revoltelor „celor fără”, servesc de acum înainte ca fundal pentru scrierea utopiilor neocomuniste*. VIAȚĂ CULTURALĂ CULTURĂ DE MASĂ șI PROPAGANDĂ Construit de militanți marcați de experiența de propagandiști și de organizatori, proiectul bolșevic în ceea ce privește cultura se întemeiază pe o dublă concepție: ajungerea la mase și slujirea puterii. Modalitățile de punere a lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
totalitaires en Europe, Le Rocher, 2006. COURTOIS (Stîphane), LAZAR (Marc), Histoire du Parti communiste franșais, PUF, 2e îdition augmentîe, 2000. COURTOIS (Stîphane), WERTH (Nicolas) et alii, le Livre noir du communisme. Crimes, terreur rîpression, Robert Laffont, 1997. DILAS (Yolène), l'Utopie ou la mîmoire du futur, Robert Laffont, 2000. DOMENACH (Jean-Luc), Chine, l'archipel oubliî, Fayard, 1992. DOMENACH (Jean-Luc) et RICHER (Philippe), la Chine, 2 vol., Seuil, 1995. FIGES (Orlando), la Rîvolution russe, 1891-1924: La tragîdie d'un peuple, Denoël, 2007
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Uniunea Studenților Comuniști Uniunea Tinerelor Fete din Franța Uniunea Patrioților Polonezi Uniunea celor Fără de Dumnezeu Uniunea Europeană Uniunea Generală a Muncii (vezi UGT) Uniunea Militară Generală Uniunea pentru întoarcerea Acasă Uniunea Socialist-Comunistă Uniunea Sindicală Italiană UNITA Universitatea Popoarelor din Orient URSS utopie V Varșovia Vatican Veneția Iuliană verzii viața culturală viața cotidiană Viet-cong Viet-minh Vietnam Vive la Rîvolution Volksbund für Frieden und Freiheit Voința Poporului Vorkuta W Weatherman Underground Y Ialta Yan’an INDEX DE PERSOANE DE FĂCUT!!!!!!!!!! COPYRIGHT FOTOGRAFII DE COMPLETAT
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1999) utilizează termenii realism și idealism în două sensuri diferite. Distincția dintre realismul politic și cel științific a reprezentat subiectul acestei secțiuni. Deosebirea dintre idealisme, accentul pus pe idei versus unul pe idealuri, va fi analizată în secțiunea următoare. Idei, utopii și liberali „Încă de la critica devastatoare a lui Carr, «idealist» a fost, în relațiile internaționale, un epitet pentru naivitate.” (Wendt, 1999, p. 33) Wendt face această afirmație după ce distinge între idealism, ca teorie a politicii sociale, și Idealism ca teorie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Pentru politica de prestigiu, vezi, în plus față de cartea următoare, bibliografia menționată pentru partea a X-a: Nicolson, Harold, The Meaning of Prestige, Cambridge University Press, Cambridge, UK, 1947. Două lucrări fundamentale despre ideologiile politice sunt: Mannheim, Karl, Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge, prefață de Louis Wirth, Harcourt, Brace, New York, 1936; Harvest Books, New York, 1955. Ulam, Adam, Ideologies and Illusions: Revolutionary Thought from Herzen to Solzhenitsyn, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1976. Vezi și: Burks, Richard
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cetățenilor (cel puțin pentru a realiza idealul antirasist Într-o anumită țară) și ca noua societate instaurată să nu mai fie pradă conflictelor, ba, mai mult, să fie lipsită de orice diviziuni interne. Iar aici sare În ochi caracterul de utopie abstractă al antirasismului astfel definit: este de-ajuns, pentru a ne convinge, să trecem În revistă condițiile de realizare a obiectivelor sale finale, Îndeplinirea scopurilor sau promisiunilor sale. Această critică teoretică radicală este valabilă, desigur, doar pentru antirasism (extremist sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
națiune există nu o legătură logică, ci una istorică. Într-adevăr, naționalismele secolului al XIX-lea au fost cele care au vrut sa pună semnul de egalitate Între naționalitate și cetățenie. O expresie postnațională a cetățeniei ține oare de domeniul utopiei? Nu, conform lui Jürgen Habermas și „patriotismului constituțional” pe care Îl susține. Teza filosofului german nu implică În nici un fel renunțarea la fidelitatea națională, ci presupune doar un atașament față de principii generale, cum sunt cele enunțate În Declarația drepturilor omului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
evenimentele care o afectează. Acesta este contextul În care bisexualii, homosexualii, lesbienele, dar și anarhiștii, feministele, ecologiștii, libertarii și alți „altermondialiști” din primii ani ai secolului XXI, luptând cu toții Împotriva unificării societății industriale contemporane, propovăduiesc, fiecare În propriul limbaj, noi utopii ireductibile Între ele. M. V. & BERA Matthieu și LAMY Yvon (2003), Sociologie de la culture, Paris, Armand Colin. DEBORD Guy (2000), Les Situationnistes et les nouvelles formes d’action dans la politique ou l’art, Paris, Mille et une nuits (prima ediție
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Gallimard. CESAIRE Aimé (1994), La Poésie, Paris, Seuil. GLISSANT Edouard (1990), Poétique de la Relation, Paris, Gallimard. — (1996), Introduction à la poétique du Divers, Paris, Gallimard. LUCRECE André (1981), Civilisés et Energumènes, Paris, Ed. Caribéennes et l’Harmattan. MAGRIS Claudio (2001), Utopie et désenchantement, Paris, Gallimard. RIBAUT Claude (1840), Dictionnaire de la langue française d’après les dictionnaires de l’Académie, Paris, Ledentu. Φ COLONIALISM, IDENTITĂȚI CULTURALE, MULTICULTURALISM, NEGRITUDINE, Sincretism Creuzet franceztc "Creuzet francez" Φ INTEGRARE, Melting pot Culturalismtc "Culturalism" Conceptul de culturalism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]