21,874 matches
-
vieții nocturne, vag cunoscute, a marelui oraș. În reportajele - multe la limita scriiturii romanești, cu accente mateine - din ciclurile Apașii Capitalei, Nopți bucureștene ș.a., adulmecă și portretizează lumea „țațelor” și a proxeneților („baronul” Lăzărică, Sbonghici, „un simbol social”), a peripateticienelor uzate, a bandiților (Gaetan, asasinul „monden”), a „candriilor” brutali și pitorești. Conform principiului că mizeria își are „subdiviziunile” ei, anchetele lui sociale au ca teme: Cum trăiesc oamenii, Meserii umile, Bursa hainelor vechi, Un azil de bătrâni (stație terminus pentru „vechituri
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
ori cel al Ninei Cassian, de un răsfăț formalist insuportabil (Cântec în zori) - ambele criticate, și pe bună dreptate, la apariția lor. În ce privește poemul Veronicăi Porumbacu, Vor trece ani, cumințenia lui ștearsă care nu exclude totuși prezența unei recuzite erotice uzate (poeta respinge cu un orgoliu cam demodat «auritele pocale» și mărturisește că preferă să bea din «căușul palmei... iubitului», nu-i justifică întru nimic prezența alături de atâtea mărturisiri patetice și emoționante ale volumului. «Tentativa de evadare» întreprinsă de cele trei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sub dărâmăturile spitalului bombardat), nici a vorbelor de rămas-bun din fața autocarului. Iar când, în sfârșit, eram gata să ațâț zeflemeaua aceea fără urmă de veselie, aveam să văd că nu mai rămânea nimic altceva în viața mea, decât ironia asta uzată și scama unor amintiri inutile. Dimineață, orașul ardea, iar înaintarea focului părea că-i împinge pe ultimii străini către mare. M-am pomenit pe o plajă, în mulțimea compatrioților mei, care făceau semne cu brațele în direcția câtorva bărci ce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că ar fi prietena bunicilor lui, Nikolai și Anna. Se mai pare că l-ar fi primit într-o zi în casa ei pe tatăl adolescentului, Pavel. Ea e femeia aceea care străbătea o punte suspendată, agățându-se de funiile uzate, ducând un copil ale cărui hăinuțe le ținea strâns cu dinții... Umbrele acestea, care sunt singura familie a adolescentului, îi par nesigure. Ciulește urechea la lectura femeii: un tânăr cavaler zărește prin bolta frunzișului donjonul unui castel... Privirea adolescentului devine
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
străpungeau fără să te vadă, buzele alea fericite, care spuneau că „o să înfigă trei săbii sub fiecare fereastră de la fiecare izbă“, mâinile acelea care amestecau întruna, într-o cută a rochiei, grămăjoara de cioburi de sticlă, de pietricele, de monede uzate... Se scutură, nelăsându-se atras spre acea nebunie zâmbitoare. Și văzu gestul Annei. Îi întindea un pliculeț cenușiu. Îl luă, ghici că nu trebuia să-l deschidă înainte de vreme și, auzind zgomot, se duse să-l primească pe medic, încrucișându
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
măturător drept martor, dar treptat, stăpânindu-și frica, își dădu seama că sergentul avea o înfățișare bizară: avea obrajii acoperiți de o barbă de patru zile, o tunică cârpită grosolan, ici-colo, fără guler, cizmele cu carâmbii căzuți și deformați de uzați ce erau. Schimbă tonul, înciudat că se înșelase. — Da’ tu, ce cauți pe-aici? Nu cumva aveai de gând să dai o raită prin magazii? Așa deci, cu tine era hoața asta? V-ați înhăitat doi ticăloși! Pavel, simțind primejdia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și atunci (sau mai ales) când apelează la figuri de stil: alegerile au intrat în linie dreaptă, sărbătorile de iarnă bat la ușă, eșec răsunător, mașina a pornit în trombă, frigul dă mari dureri de cap guvernului. Sunt personificări ieftine, uzate. În funcție de genul abordat, ziaristul are un grad mai mare sau mai mic de libertate și, nu de puține ori, trudind la un articol (reportaj, tabletă etc.), se trezește făcând literatură fără să știe - evocă personaje imaginate, șarjează, minimalizează, descrie și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
guvern”, în cazul în care ne place și validăm ironia conținută de titlu. Să nu fie metaforic în exces. Orice titlu este metaforic prin el însuși. Excesul însă dăunează: „Arc peste timp”, „Speranțele românilor și-au luat zborul” etc. Convenționale, uzate, ostentative sau de-a dreptul neclare, metaforele (ca și personificările cu tentă senzaționalistă), obturează sensul, îndepărtând cititorul de la mesajul principal. Să nu fie general. În principiu, orice titlu are un caracter publicitar, axat pe verbe puternice și concrete. Ziarele serioase
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fi suficient pentru a înlocui șirul de grade universitare: Prof. univ. dr. ing. etc” Câteodată, acest defect se poate transforma într-o virtute, dacă e folosit în mod aluziv, inspirat: „CC al PSD”. Evitați calamburul cu orice preț sau cuvintele uzate: locație, brand, implementare, target, interfață etc. Evitați termenii de argou, expresiile cu tentă vulgară: șmen, țeapă, tun, mânărie, jeg, a aburi, blat etc. Evitați personificări și metonimii ieftine: „Guvernul Tăriceanu gâfâie și dă în primire”, „Parisul ne ia peste picior
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
inteligență: „Irangate” (aluzie la scandalul Wattergate), „Ubucurești” (aluzie la piesa lui Jarry, Ubu - rege), „Democratură” (combinație insolită, dar nu lesne perceptibilă între democrație și dictatură) etc. Pentru știri scurte, folosiți titluri dintr-un singur cuvânt, dar ce cuvânt alegeți? „Solicitare”, „Uzați”, „Criză” (Curentul, 13 ianuarie 2006, p. 3) reprezintă sintagme insuficient semantizate. Evitați-le. Nu trebuie să ne îndoim că a da titluri bune este o artă. Francezii de la Liberation au adus chiar o inovație în organigrama redacției, impunând o nouă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de neiertat eroare este ca informația de la care plecăm să fie ori speculativă, ori proiectată într-un viitor incert: Conservatorii bistrițeni se pregătesc pentru scrutinul din 2008 și negociază o eventuală fuziune cu PUNR. „Alianța DA și PSD sunt formațiuni uzate. Cu siguranță, electoratul va căuta alternative noi și modalități noi”, a declarat Ionel Tompa, liderul PC Bistrița-Năsăud. Conservatorii consideră că, datorită foștilor membri PSD și PRM care au ales să intre în Partidul Conservator, formațiunea politică astfel formată va avea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și finețe de ceasornicar mecanismele literarității devine dominantă în Caragiale sau Vârsta modernă a literaturii (1976), carte de referință în poetica românească. Ea urmărește în principiu două direcții. Mai întâi, lupta lui Caragiale cu retorismul romantic: demontarea și denudarea procedeelor uzate, compromise, care confirmă așteptările comode și stimulează inerțiile de lectură. Apoi, pe un front paralel, prozatorul stimulează impunerea unui nou canon, contribuind la literarizarea unor forme provenind din aria de frontieră a presei. Proza scurtă, alertă, concentrată a lui Caragiale
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
se prelingă pe străzi, iar norul de furtună al sărăciei care atârna deasupra cartierului direcționa atenția În jos, spre claritatea unor obiecte fără umbră, date uitării: cărămizile roșii care se fărâmițau de pe un pridvor, maldăre de gunoaie și ciolane, cauciucuri uzate, moriști de la bâlciul de anul trecut, un pantof rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii! Cât sunt de mulți! Dintr-o dată, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
perete, se uscase și crăpase. Fumul de țigară Înnegrise romburile tavanului de tablă. De-a lungul anilor, Casa Zebrei absorbise emanațiile clienților permanenți din industria auto. Locul mirosea de la berea și loțiunile lor capilare, de la suferința lor pontată, de la nervii uzați, de la sindicalismul lor. Și cartierul se schimba. În 1933, când deschisese bunicul meu barul, zona era populată de albi din clasa de mijloc. Acum devenea din ce În ce mai săracă, iar populația era predominant de culoare. Într-un inevitabil cerc vicios, de Îndată ce prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la fund. De data asta am deschis ochii. Moneda Capitolului Unsprezece scânteia prin Întuneric În cădere liberă. Se scufundă, ajungând pe fundul unde -observam acum - se adunaseră o grămadă de lucruri: de exemplu, alte monede, agrafe de păr, un leucoplast uzat. În apa verde, spumoasă, sfințită, mă simțeam liniștită. În jur era liniște. În părțile laterale ale gâtului, acolo unde oamenii avuseseră cândva branhii, simțeam o furnicătură. Eram vag conștientă că acest Început Îmi indica, Într-un fel, restul vieții. Familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la ora asta fiecare dintre aceste tinere deja miroase În locurile care contează ca o brânză franțuzească moale, foarte matură... Sunt amorțite și În privința gândurilor la copiii lăsați acasă, bebeluși de șase luni cu răceli crunte, care dorm În pătuțuri uzate, molfăind suzete și respirând cu greu... imune la gustul persistent de spermă din gură, combinat cu guma de mestecat mentolată, majoritatea de până În optsprezece ani, acest trotuar de pe Twelfth Street fiind primul lor loc de muncă adevărat, cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la ea era ca toamna. Era de parcă te-ai fi dus cu mașina spre nord ca să admiri culorile. Între timp, ea rămase tolănită Într-o parte În bancă, cu picioarele În șosete albastre, până la genunchi, Întinse În afară, dezvăluind tălpile uzate ale pantofilor. Pentru că nu citise, a fost scutită când i-a venit rândul, dar domnul da Silva trimitea priviri Îngrijorate În direcția ei. Fata cea nouă nu observa. Se lăfăia În lumina ei portocalie și clipea din ochi somnoroasă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trebuia să-l deprind. Începea simplu, cu rândurile „Numele meu este Calliope Stephanides. Am paisprezece ani. Merg pe cincisprezece“. Am Început cu faptele, și am mers cât am putut de departe. Cântă, zeiță, cum vicleana Calliope a scris pe mașina uzată Smith Corona! Cântă cum mașina de scris a zumzăit și-a tremurat de la revelațiile sale psihiatrice! Cântă despre cele două benzi ale acesteia, una pentru scris și cealaltă pentru corectat, care i-au redat atât de elocvent necazul, suspendat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Împletită, primit În dar de la Obiect. Sfoara Începuse să se murdărească. M-am uitat la mâna mea drăguță și apoi mi-am tras-o și am Înfruntat din nou cuvântul. Acolo era scris monstru, negru pe alb, Într-un dicționar uzat, Într-o mare bibliotecă metropolitană. O carte veche, venerabilă, de forma și dimensiunile unei pietre funerare, cu pagini Îngălbenite, purtând urmele mulțimii de oameni care le consultaseră Înaintea mea. Avea mâzgălituri de creion și pete de cerneală, sânge uscat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pahar de vin de la un chelner care trecea printre oaspeți, m-am așezat Într-unul din scaunele de piele și crom care Înconjurau perimetrul. Și scaunele sunt făcute tot de Mies. Există imitații peste tot, dar acestea sunt originale, deja uzate, cu pielea neagră devenită maronie pe margini. Mi-am aprins un trabuc și l-am fumat, Încercând să mă simt mai bine. Mulțimea sporovăia, umblând printre figurile lui Mao și ale lui Marilyn. Tavanul Înalt făcea ca acustica să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fie sculptat în piatră, întrucât se vedeau câteva vinișoare albe și albastre care se strecurau asemenea unui izvor de munte pe suprafața mată. În spatele său, cufundat pe jumătate în întuneric, stătea un om înalt, îmbrăcat cu o mantie prăfuită și uzată. Din câte mi-am dat seama, era un negru. Poate că din această cauză nu l-am observat. Din cauza culorii pielii sale, care se contopea cu întunericul înconjurător. Era aproape înspăimântător. Îl ascultai și mă așezai pe un alt fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afla la o Curte orientală, rostește în cele din urmă. Pe neașteptate, împăratul se pune să râdă cu poftă. — Dar și tu, draga mea... Hohotește. — ... toate rudele mele ... Îi face complice cu ochiul lui Parthenicus. — ...și voi, liberții mei, cu toții uzați și abuzați de acest drept asupra mea. Mă considerați într-un fel proprietatea voastră, de la care încercați să stoarceți maximum de favoruri și avantaje. Mișcă din mână discret, arătându-i ușa lui Parthenicus. Se întoarce apoi către Livia, care își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dependență pe care s-o adauge pe lista ei. Singurul lucru la care se gândește Jemima acum, în timp ce se întoarce acasă de la muncă, este că internetul pare amuzant; poate chiar să afle tot ceea ce vrea despre curățatul argintului, despre draperiile uzate sau înlăturarea mirosurilor de spray de pisică doar prin apăsarea câtorva taste. Încă și mai interesant este faptul că informația pe care o primește poate veni de oriunde din lumea asta. Merge pe trotuar, pierdută în gândurile despre internet, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În față un pahar de rachiu de cazalas și se holba Încântat la masa la care era matadorul fricos, alături de alt fost matador, care abandonase spada ca să se Întoarcă la meseria de banderillero, și de două prostituate care păreau foarte uzate. Negustorul de ceasuri vorbea cu niște prieteni la un colț de stradă. Chelnerul Înalt era la Întrunirea anarhosindicalistă, așteptând prilejul să-și deschidă gura. Chelnerul mai În vârstă era pe terasa cafenelei Alvarez, unde bea un țap de bere. Stăpâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Restul oamenilor din pensiune făceau aproape același lucru pe care-l făcuseră și când se Întâmplase accidentul, În afară de preoți, care-și terminaseră rugăciunile și acum se pregăteau să se culce, și de picadorul cărunt, care se mutase la masa prostituatelor uzate. Puțin mai târziu plecă cu una dintre ele. Era cea căreia Îi plătise băutura matadorul fricos. Băiatul pe nume Paco nu știuse niciodată cum e cu treburile astea și n-avea să știe nimic despre lucrurile pe care oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]