3,550 matches
-
hârtia de scrisori a doamnei Chorney. Pe o filă lucioasă, desprinsă din teanc, am scris: „Dragă domnule Fitch, Vreau doar să te anunț că Mary se găsește aici, cu mine, și Titus de asemenea. Al dumitale, sincer, Charles Arrowby“. Am vârât epistola într-un plic și am ieșit în fugă din casă. Am rămas puțin surprins când m-a întâmpinat o seară caldă de vară, în plină desfășurare. Poate că în casă era rece, poate că mie mi-era rece, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca, până la urmă, să o conduc acasă? Sau poate că tocmai teama de o asemenea perspectivă o făcea să fie atât de liniștită. Nu urmărisem exact cele ce-mi spusese. M-am ridicat, am încuiat ușa din spate, și am vârât cheia în buzunar. Eram destul de sigur că Ben nu o să se arate în noaptea asta. Dar mă simțeam atât de puternic, încât aproape că nu-mi păsa dacă o să se arate sau nu. L-am auzit pe Gilbert intrând, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
secole, un ceas, nu, nu-mi pot aminti... Amândoi ați strigat unul la celălalt, era absolut odios, sau, cel puțin, el striga și tu scânceai, era dezgustător... — Cum ai putut... nu știi ce-ai făcut... cum ai putut să te vâri între noi, să ne spionezi... nu aveai nici un drept... cum ai putut să te insinuezi în relațiile noastre secrete, pe care nici nu le puteai măcar înțelege... este lucrul cel mai mârșav, cel mai ticălos, cel mai jignitor pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că a trebuit să te rezumi la o femeie cu barbă. — Cară-te, Rosina, te rog frumos! — Dar ce se întâmplă, Charles? Mor de curiozitate. Am înțeles de la acești doi domni că e prizonieră aici. Pot să urc, să-mi vâr și eu nasul printre gratii? — Rosina, te rog... — Dar, Charles, ce ai de gând? După câte îmi amintesc, e și un soț la mijloc. Asta nu înseamnă că soții au constituit vreodată un impediment pentru tine. Dar nu poți s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
militarii sihăstriți nu cunosc asemenea lucruri. James zâmbi. — Îmi place termenul „militarii sihăstriți“. Deci admiți că nu ești sigur că această „salvare“ va fi un lucru foarte bun? — Nu sunt sigur, cum aș putea fi? Dar tu încerci să-mi vâri pe gât niște argumente care nu se referă la situația în sine. Tot ceea ce spui tu e tangențial, e un comentariu abstract. Tu ești cel care „povestește o poveste“. Eu mă aflu pe locul unde se petrec realitățile. — Mă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai curând. Poate că și ea simțea același lucru. Și, la un moment dat, mi-am spus: „Doamne, e întocmai cum a fost atunci“. Am făcut tot ce-am putut pentru ea, absolut totul. Și ea mă părăsește. I-am vârât într-o sacoșă de plastic fardurile și piatra roz-pătată, cu dungi albe, pe care i-o dăruisem (și la care, după toate aparențele, nici măcar nu se uitase). N-a scos o vorbă, dar m-a urmărit în timp ce-i puneam piatra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
degetul ca să-i oprească zvâcnelile. Abia atunci mi-a trecut prin minte că Titus ar putea să se gândească la ambiguitatea relațiilor noastre, care-l frapase și pe Gilbert. Era posibil ca Gilbert, cu glumele lui grosolane, să-i fi vârât cine știe ce năzbâtii în cap. Nu-mi pusesem întrebarea ce-ar putea gândi Titus, în bună măsură pentru că-i făurisem în mintea mea un nimb de inocență, generat de suferințele lui Hartley. — Nu mă înțelege greșit, i-am spus. Gura umedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dacă vrei. Poate că reușești să mă împingi la o școală de actorie. Dac-aș izbuti să intru într-o școală, aș face rost de-o bursă și aș fi independent. Posibil să te cam exploatez cerându-ți să mă vâri într-o școală, dar n-am nimic împotrivă să te exploatez. Mai târziu o să trăiesc pe propriile mele picioare, și vom putea fi prieteni sau orice vei dori, dar mai întâi trebuie să-mi dobândesc independența, înțelegi? Cât de slab
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în jurul stâncilor din Golful Raven, văzuseră trupul lui Titus purtat de valuri în jurul colțului turnului, înotaseră până acolo și-l trăseseră pe uscat. Nimeni nu mai putea face nimic. Câțiva oameni îl întinseseră pe Titus pe o targă și-l vârâră în ambulanță. Niște automobile se opriseră în jur. Mașina poliției plecase, ca să-i informeze pe părinți, la Nibletts. Verdictul anchetei fusese: „Deces în urma unui accident“. Titus murise în urma unei lovituri la cap. Se bănuia că un val îl izbise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mare. În timp ce mă întorceam spre casă, m-am uitat automat în cotețul de câini, unde Gilbert instalase cu atâta grijă coșul menit să ferească scrisorile de ploaie. Am văzut o scrisoare în coș. Am luat-o. Era de la Hartley. Am vârât-o în buzunar. Lizzie a ieșit prima, cărându-și sacul de voiaj și plângând. A dat să-mi spună ceva, dar i-am deschis portiera mașinii, am ajutat-o să urce pe locul rezervat pasagerilor și am închis ușa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ascuns. Fusese schimbată ora întâlnirii. Inițial scrisese ora șase, și apoi o transformase în ora patru. Asta s-ar fi putut să aibă o semnificație ascunsă. Sub dictarea lui Ben, sub ochii lui, scrisese ora șase, apoi, în grabă, când vârâse invitația în plic, îl prefăcuse pe șase în patru, știind că la ora aceea Ben nu va fi acasă. Poate că va fi plecat ca să aducă pe cineva sau ceva în vederea capcanei pe care mi-o întindea. Așa încât, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
această epistolă cu câtva timp înainte, dar nu ți-am trimis-o. Citește-o cu atenție. Te iubesc și vom fi împreună.“ Am adăugat și numărul meu de telefon. Pe urmă am introdus-o într-un alt plic și am vârât-o în buzunar. Am pornit devreme în sat, cu valiza în mână; am schimbat un cec de prăvălie, am cumpărat lame de ras pentru mine și pudra și crema de față pe care știam că le întrebuințează Hartley. Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Chuffey sări din nou în picioare, dând din coadă. Îmi așezasem valiza pe jos, lângă mine, iar peste valiză pusesem punga de hârtie cu lamele mele și fardurile lui Hartley. Mi-am lăsat ceașca din mână, am deschis valiza, am vârât punga de hârtie înăuntru și am închis valiza la loc. Mi-era teamă că Ben o să vadă sau o să intuiască ce se găsește în punga de hârtie. Amândoi mă urmăreau din priviri. A fost interesant să-l cunosc pe fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a plouat, nu glumă! — Mai ia un sandviș, mă îndemnă Hartley. Ah, nu l-ai mâncat nici pe primul! Am strâns sandvișul în mână. L-am strivit și o bucățică de castravete a sărit pe covor. Am dat să-mi vâr sandvișul în buzunar, și am bâiguit: — Îmi pare atât de rău... îmi pare atât de rău de... de... — De Titus, mă completă Ben. Da. și nouă. Urmă o pauză de tăcere, după care adăugă: Ce să-i faci? Se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu-i așa, Chuff, băiete? — Mai ia puțin ceai, mă îndemnă Hartley. Un cornuleț, o felie de tort? Am înghițit restul de ceai și i-am întins ceașca. Am mâncat bucata de sandviș strivit pe care fusesem gata s-o vâr în buzunar. Eram atât de zăpăcit, atât de pierit, ca un om aflat într-o țară străină care se pomenește a fi victima unei indescifrabile probleme. Nu puteam înțelege. — Văd că și dumneata te pregătești s-o iei din loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
M-am așezat după aceea, cu o scoarță pe genunchi, și mâna mea a nimerit în buzunar peste un obiect pe care degetele nu-l putea „descifra“. L-am scos afară și am văzut bigudiul lui Hartley, pe care-l vârâsem în buzunar în noaptea când „fugise la mine“. M-am uitat la cilindrul lipsit de noimă și am încercat să văd în el un semn, dar arăta patetic și mi-a inspirat atâta tristețe, încât l-am pus într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acolo? — Repar ciocanul. Adevărul era că mânerul intra perfect în gaura metalului, însă juca, astfel încât ar fi căzut la orice încercare de mânuire. — Capul nu-i fixat, zise James. Am observat și eu. — Ai nevoie de o pană. — O pană? Vâră înăuntru o bucățică de lemn, care să-l susțină. Am găsit o bucățică de lemn (toată casa era presărată cu surcele și bucăți de lemn), am așezat-o în echilibru în gaura din metal, și am vârât apoi mânerul, continuând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pană. — O pană? Vâră înăuntru o bucățică de lemn, care să-l susțină. Am găsit o bucățică de lemn (toată casa era presărată cu surcele și bucăți de lemn), am așezat-o în echilibru în gaura din metal, și am vârât apoi mânerul, continuând să țin pana de lemn pe loc. Am mișcat ciocanul. Capul stătea fix. — Dar de ce ai nevoie de ciocan? întrebă James. — Ca să strivesc un gândac negru. — Îți plăceau gândacii negri, cel puțin în copilărie. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
durere ascuțită în piept și m-a cuprins un soi de leșin. Am renunțat la ideea băi, mi-am făcut u ceai dar nu m-am simțit în stare să mănânc ceva. Mi-era rău și am hotărât să mă vâr din nou în pat. Aveam certitudinea că am temperatură, dar printre obiectele mele nu figura și un termometru. Am rămas în pat. Dar patul meu îmi dădea senzația unui hamac suspendat pe un vapor scuturat de furtună. Mi se perindau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pata din cadă. Pe urmă, în sfârșit, am zărit un indiciu interesant. De sub marginea linoleumului, care se întindea până la perete, apărea o aproape imperceptibilă dungă de alb. M-am aplecat și am tras. În acel loc fusese ascunsă o scrisoare, vârâtă sun linoleum. Am scos-o cu grijă și m-am uitat la ea. Era ultima mea misivă adresată lui Hartley, și nedeschisă. Am examinat-o câteva clipe, întrebându-mă dacă nu cumva fusese deschisă și apoi plicul se lipise singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley, și nedeschisă. Am examinat-o câteva clipe, întrebându-mă dacă nu cumva fusese deschisă și apoi plicul se lipise singur la loc, așa cum se întâmplă uneori cu scrisorile. Nu. Nu fusese deloc citită. Am fost pe punctul de a vârî în buzunar, dar m-am răzgândit. Am rupt-o în patru, am aruncat-o în closet și am tras apa. Am reintrat în bucătărie, am închis fereastra forțată, apoi am ieșit pe ușa din față. Femeia din casa vecină m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ceva. Mai povesteam între noi, mai stăteam culcate, da’ n-aveai voie ziua să te întinzi, și ne ascundeam unde nu se vedea de la vizetă, că de-acolo te pândeau. Și pe unde nu se vedea în colțuri ne mai vâram, și ne mai culcam și peste zi. Și în ajunul primului Crăciun pe care l-am făcut acolo am colindat... Nu vă spun că acolo îs temperaturi foarte scăzute, și de-aia eram totdeauna îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Izvoarele - Magureni - Trestia - Ciocotis 5. Copalnic-Manastur - Preluca Nouă - Preluca Veche 6. Giulești - Mănăstirea 7. Strâmtura - Glod - Slatioara 8. Sisesti - Cetatele - Danesti - Negreia - Plopiș - Surdesti 9. Sacalaseni - Intrerauri 10. Somcuta Mare - Buteasa - Codru Butesii - Hovrila 11. Valea Chioarului - Durusa - Fericea - Mesteacăn - Vârai JUDEȚUL MEHEDINȚI Orașe A. Integral -------- 1. Baia de Arama 2. Orșova Comune A. Integral -------- 1. Bala 2. Baltă 3. Balvanesti 4. Ciresu 5. Dubova 6. Godeanu 7. Eselnita 8. Ilovita 9. Isverna 10. Obarsia-Closani 11. Podeni 12. Ponoarele 13. Svinita JUDEȚUL MUREȘ
ORDIN nr. 102 din 4 martie 2002 privind aprobarea listei cuprinzând localităţile din zona montană din care vor face parte beneficiarii sprijinului ce se acordă producătorilor de lapte şi ai sprijinului ce se acordă producătorilor agricoli pentru creşterea producţiei de carne şi a efectivelor de animale, pentru anul 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140457_a_141786]
-
Articolul 1 Pastorii austrieni ce frecuenta cu vitele loru România, se impartu în urmatorele categorii: a) Pastorii câri vârându vitele loru în munții Austriei sau ai României, se cobora iarnă spre ernatec în câmpurile și bălțile României, sau spre a le trece în totu sau în parte în statele limitrofe, și ... b) Pastorii ale caroru vite intrate de mai
LEGE nr. 756 din 20 mai 1865 pentru regularea dreptului de intrare de la vitele pastoriloru streini. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132938_a_134267]
-
sintactice ale substantivului: • subiect: „E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu) • nume predicativ (sau în sintagma analitică a altor funcții sintactice): „A trăi integral gândirea înseamnă a o elibera de obișnuința superficială de a vârî totul în categorii.” (G. Călinescu) • atribut: „Nu se poate condamna îndeajuns năzuința de a considera genurile ca formule sacrosancte...” (L. Rusu) • complement (direct, indirect etc.) „...În tihnă și în răgaz poți revizui cu privirea toate acele chipuri femeiești, care în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]