3,333 matches
-
seducției devin astfel "punctele de referință ale unei culturi postmoderne a comodificării, în care noțiunea de autenticitate a făcut loc constructului postmodernist 144". Este evident că Madonna este un produs "fabricat" al epocii noastre laice și postmoderne. În ciuda încercărilor ei vădite de a exprima "feminitatea" ca un concept cu multiple fa-țete și uneori agresiv, nu reușește de cele mai multe ori decât să o simuleze sau să o parodieze. Madonna, Like a Prayer (1989) Potrivit criticilor feminiști și psihanaliștilor, "feminitatea" este marcată de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
nu există termenul de ,,cultură joasă", voi folosi ,,subcultura" ca echivalent, deși termenul implică mult mai mult decât englezescul low culture. Termenul popular culture și-ar găsi echivalentul în limba română în ,,cultură de masă", deoarece ,,cultură populară" are încă vădite înțelesuri de ,,cultură folclorică". Cu toate acestea, pe parcursul studiului voi folosi ,,cultură populară" cu sensul de ,,cultură de masă", și nu ,,folclorică". 2 ,,Glocalizare" este un termen-umbrelă alcătuit din ,,globalizare" și ,,local". 3 Vezi John Storey, Inventing Popular Culture (Oxford
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
un psihic misterios animat de intenții de auto-organizare armonioasă (supraconșiientul etic). Aeste două imagini sînt veridice dacă sînt considerate drept expresii simbolice și înțelese conform realei lor semnificații profunde. Ceea ce dau de înțeles simbolurile "sufletul lumii" și "psihicul-suflet" este faptul vădit al existenței unui elan misterios animant, a unei intenționalități misterioase manifeste printr-un elan evolutiv care unește previața de viață pînă la nivelul vieții umane. Psihicul-suflet, individualizat la nivelul uman (dispersat într-o multitudine de vieți psihice distincte unele de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
in ca și din cânepă, tot pânză se face... Ei, dar dă-o dracului, zice Constantin Grigorescu, ce tot o frămânți și-o învârtești atâta!... ”(7, p. 163 ) Povestea nu se încheie aici, chiar dacă hazul și umorul ei e deja vădit. Nu! C. Grigorescu, Răceanu și preotul Ienăchescu își pierd după un timp răbdarea și pleacă în sat, beau bere și petrec până seara, când, amintindu-și de Creangă, se întorc la casa respectivă, sperând că totuși a plecat. „De la poartă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată proiecției dorului și neliniștii în imensitatea spațiilor, ca și versul curgător, muzical, nu mai pot fi atribuite doar acestei influențe, constituind semnele unei vădite individualități poetice. Rugăciune încearcă formula originală a rugii animate de iubirea țării, de visul unui viitor de glorie și dreptate, cu inflexiuni profetice („Dar ce să fie acea lumină, / Ce sus se vede de focuri plină, / Și dimpreună un zgomot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
unul de os ce zice frumos și unul de fag ce zice cu drag. Apollo național.") pentru a concluziona că "suburbanii Bucureștiului au colaborat, natural și involuntar, cu geniul înnăscut al lui Caragiale"; poate că de aici decurge și ostilitatea vădită pe care o manifestă Caragiale în perceperea mediului românesc, observată deja de N. Davidescu, utilizarea doar peiorativă a sintagmei daco-român, parodierea necruțătoare a lui Alecsandri, Delavrancea sau Vlahuță pînă la persiflarea de care mi le închipui capabile și pe loazele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și, îndeosebi, în felul cum se grupează, că mai importantă este "constelația" lor, spre exemplu impulsuri puternice și voință slabă ; asemenea constelații și structurări au un anumit accent de durată și stabilitate, de exemplu, la recidiviști aceste elemente sunt mai vădite (J. Pinatel, 1956). Se mai constată că unii recidiviști comit uneori aceleași crime și că dovedesc precocitate în manifestările criminale; ei manifestă un fel de înclinație spre crimă și, mai ales, spre anumite crime; totodată, aceștia arată persistență pe calea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
despre unitate națională. Cum provinciile nou adăugate statului român trebuiau cu deosebire apropriate prin "colonizarea" noilor edificii ale puterii românești în contexte urbane pre-existente, care nu le erau consângene, imaginile rezultate din aceste compoziții forțate vor păstra multă vreme un vădit sens politic. "Stilul" (neo)românesc De remarcat este transmutarea unor imagini cu identitate arhitecturală distinctă, evident locală, în alte provincii ale țării față de sursa lor - așa cum este cazul catedralei ortodoxe "moldovenești" de la Timișoara. Gestul deliberat de diminuare a specificului local
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
prăbușit printre cadavrele celorlalți și au fost crezuți morți; ceva mai târziu au reușit să fugă din închisoarea care avea să fie incendiată. În Masacrul, materia autobiografică este transpusă în ficțiune (prin modificări de nume și situații) și literaturizată (cu vădite concesii făcute comandamentelor propagandistice ale epocii), prin narare obiectivată, la persoana a treia, sub aspectul unui roman „de acțiune” realist-socialist. Eclipsa este o scriere-mărturie, o autobiografie propriu-zisă, construită pe mai multe registre: cel al rememorării anecdotice și al confesiunii, cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
făcut la Alba Iulia în 1700 într- o grandioasă adunare a clerului și poporului român din Ardeal, Bihor, Sătmar și Maramureș. Cei mai înverșunați opozanți ai unirii au fost calvinii din Ardeal, sârbii din Banat și grecii din Principate, situație vădită de-a lungul timpului prin numeroase campanii de calomnii, ură și chiar răscoale cu scopul de a împiedica această unire. Rezultatul acestor frământări a fost dezbinarea bisericii ardelene în Unită și Neunită. Dincolo de aceste neajunsuri Unirea cu Roma este considerată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a poetului român, plasându-l într-un context istoric și cultural specific, cel al modernismului, în primul rând, în raport cu filozofia bergsoniana, dar și cu teoreticienii "lirismului absolut" (Stéphane Mallarmé, Paul Valéry, sau Henri Brémond), cu care are legături directe și vădite afinități. Descoperim, la poetul român, o viziune asupra poiesis-ului împărtășită și de alții, ce unește reflecția să asupra artei cu o practică poetica specifică, în funcție de care Ion Barbu își dezvoltă proprii tropi cosmologici și estetici. Obscuritatea "Veghii lui Roderick Usher
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
încearcă să adopte percepția celui dintâi,11 demersul facilitat și de faptul, observat de Robert Shulamm, ca "peisajele lui Poe sunt alegorii ale viziunii sale asupra minții și lumii"12. "Orice poem", observă Henri Brémond, într-un text critic, cu vădite înrâuriri bergsoniene, "își datorează caracterul propriu-zis poetic, prezenței, radiantei, acțiunii transformatoare și unificatoare a unei realități misterioase pe care o numim poezie pură [s.n.]"13. Ca să o cunoaștem, trebuie să ne plasăm, printr-un salt șui generis, în "la zone
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
impersonalității în arta. Iată-l: Să eliminăm, ca irelevanta pentru poem, per se, circumstanță - altfel spus necesitatea - care, în primul rând, a generat intenția compunerii poemului 101. Poetul român nu gândea altfel: "Marile realizări", spune el, într-o frază cu vădite tonalități poești, "iau totdeauna înfățișarea unei protestari nelămurite împotriva propriei personalități curente a creatorului"102. Aceeași secvență din "Veghe" circumscrie domeniul poiesis-ului ce se întinde "până la marginea celebrelor, incineratelor umbre" și îl identifica, cel puțin în parte, cu cel al
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unei activități pur intelectuale [s.n.], sau cum spune autorul "Corbului", apelând, din nou, la F. J. Gall, al "organelor Cauzalității și Comparației"16. Și în viziunea lui Ion Barbu, dar și în cea a tradiției "poeziei pure", cu care are vădite relații, si care face din autorul american un precursor, poetul canalizează energiile universale, se instituie în ele pentru a le controla și le dă, în tradiție kantiana, măsura adevărată 17. Zicerea lui este sacra și dezvăluie adevăruri supreme. Totuși, entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nu doar progresul, dar și regresul. Continuitatea vieții se manifestă mai curând sub forma unor tendințe, pornind de la un impuls originar, dar în nici un caz, nu implică realizarea unui plan anume 62. Condiționarea profundă a actului de creație artistică, prezentând vădite analogii cu viața și universul - acest din urmă aspect constituie esență demonstrației lui Poe, în Eureka -, este sugestiv surprinsă de Paul Valéry, figură emblematica a noii poezii, a cărui gândire estetică 63, ea însăși îndatorata autorului Principiului poetic, Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Supplex rămâne împărțirea feudală a societății în clase privilegiate, ce se bucurau de drepturi și imunități, și în masa de jos, a iobăgimii și a jelerimii, asupra căreia apăsau amare sarcini. Admiterea acestei împărțiri sociale, în spirit feudal, este o vădită concesie făcută împrejurărilor" (Blaga, 1995, p. 95). Aceasta trebuie pusă însă pe seama întorsăturii pe care evenimentele au apucat-o în epoca postiosefină a restituțiilor, în care petiționarii (clerul, nobilimea, orășenii și militarii români din Transilvania) au fost forțați să își
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mobilizată de un cercetător imaginativ, pune la dispoziția acestuia o platformă metodologică robustă de analiză a datelor empirice. Mânuită cu dexteritate metodologică și imaginație analitică, metoda analizei conținutului discursiv a "comunicațiilor obiectificate" sub forma textuală permite realizarea de inferențe cu vădit caracter teoretic, ferm ancorate însă în materialul empiric pe care îl procesează. Revenind la ideea de start, anume la preceptul lui R.E. Park de a te mânji pe mâini cu cercetare, analiza documentelor tocmai asta face. Doar că în locul interviurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atentat moral la adresa societății românești (Mehedinți, 2002, p. 24). Egalitatea, libertatea, fraternitatea sunt denunțate ca "o treime de mari neadevăruri - poate cele mai mari dintre toate câte au trecut vreodată prin mintea omenească" (pp. 35-36). Postulatul egalității sociale este o vădită violare a principiului natural al inegalității. Egalitatea există numai ca noțiune geometrică, imposibil de înfăptuit în natura esențialmente și iremediabil inegală și ierarhizată. Din acest motiv, încercarea filosofilor politici de a-l împământeni ca bază a organizării sociale este, din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mediu gazetăresc al interbelicului românesc. Un astfel de exemplu este recenzia corozivă venită de la stânga spectrului convingerilor politice care a luat în primire critică apariția Dialecticii naționalismului (1936) semnată de N. Roșu. Injectată cu un amestec de satiră necruțătoare și vădită îngrijorare morală, textul semnat de T. Teodorescu-Braniște (1936), publicat inițial în revista Cuvântul Liber și tipărit ulterior în formă de broșură, cataloghează fără prea multe reticențe diplomatice naționalismul propovăduit de Roșu ca expunând "doctrina bâtei". Nici N. Ionescu (care a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
procesul de naționalizare serială care cuprinde revoluțiile din 1821, respectiv 1848, războiul de independență din 1877-1878 și "insurgența națională" din 23 august 1944 care a dus la eliberarea țării de "jugul fascist", toate aceste evenimente liberatoare fiind interpretate într-o vădită cheie naționalistă. Prima în ordine cronologică venită în șirul inaugurat de răscoala lui Horea a fost revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Și aici, caracterul național, al eliberării naționale, este pregnant evidențiat, în contrast cu tradiția marxistă stabilită de Istoria RPR
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale mișcării proletare, sunt celebrați muncitori sau "intelectuali organici" precum Alexandru Constantinescu, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu, Constantin Popovici ș.a. (Hurezeanu et al., 1988, p. 172). Virajul înspre naționalism luat după 1964 a ridicat problema "păcatului originar" al partidului, exprimat în vădita sa atitudine antinaționalistă. Partidul își reneagă trecutul antinaționalist, condamnând "tezele și aprecierile profund eronate" impuse de Internaționala a III-a în problema caracterului statului național unitar român, "taxat în mod greșit ca un stat imperialist" (Petric și Ioniță, 1983, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Liebich, 2006, p. 579), cea care îl celebrează pe gânditorul ce a insistat asupra distincției între naționalismul de tip occidental, liberal-civic și naționalismul de tip răsăritean, autoritarist- etnic, este asimilată în discursul identitar dezvoltat de literatura școlară actuală, cu o vădită aplecare pentru cel dintâi: "După cel de-al Doilea Război Mondial, ideea de națiune etnică intră într-un con de umbră, fiind tot mai mult asociată conflictelor armate, mondiale sau regionale, care au devastat secolul XX. În locul său este pusă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adeseori în operele lor. Perioada cea mai frumoasă a vieții scriitorului italian este cea petrecută, de la vârsta de paisprezece ani până la douăzeci și opt, în regatul Napolelui, un fel de locus amoenus, îmbibat de o eleganță aristocratică, veselie, exuberanță, dar și un vădit interes pentru cultură. Orașul acesta a fost primul imbold, dar și prima sursă de inspirație pentru scriitorul italian. Aici a putut cunoaște operele anticilor latini, studiind în grandioasa bibliotecă a regelui Robert de Anjou. L-a avut ca profesor de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Canterbury Tales, în „Papers on Language & Literature”, spring 2002, vol. 38, nr. 2, p.167. 75 Ibidem. 36 cele ale soției. Preotul chaucerian este un simbol al autorității, târgoveața întruchipează imaginea vie a experienței de viață. Autoritatea vremii are un vădit caracter masculin, de aceea, de cele mai multe ori, experiența, trăirea directă și nemijlocită a evenimentelor dobândește o latură pur feminină. Legătura dintre autoritate și experiență este totuși strânsă, deși fiecare în parte își păstrează caracterul distinct. Aproape toate textele reprezentau în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cariera poetică a lui Chaucer este interesantă: a început cu o rugăciune și în același timp o laudă adusă Fecioarei Maria (ABC) și s-a încheiat cu o penitență (Retractarea), în care sunt invocați Hristos, mama Sa și sfinții, expresie vădită a unei nevoi de salvare sufletească. Dar între cele două extreme, autorul englez a avut grijă să mărturisească că universul său diegetic nu aparține nici raiului, dar nici iadului. Ca și în cazul târgoveței din Bath, autoritatea și experiența, simpatia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]