13,019 matches
-
post-traumatic. Yehuda, 1998. Recent, într-un studiu (Yehuda și al., 2005) s-a demonstrat rolul posibil al secreției neurapeptidei Y care ar putea reprezenta un factor de rezistență la șocuri în timpul stresului de luptă. Oliver, 1993. Van der Kolk, 1996. Van Etten și Taylor, 1998. Mitchell, 1983. Wessely și al., 1998. Unul dintre aceste studii (Mayou și al., 2000) prezintă o perioadă de supraveghere de trei ani. Cottraux, 2004. Flashback. Foa și Keane, 2000. Meichenbaum, 1977. EMDR. Wilson, 1995. Validity Of
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
continuă în afara ședințelor. Pusă la punct de către Shapiro în 1985. Davidson și Parker, 2001. Barlow, 2002; INSERM, 2004. Metoda se desfășoară, în principiu, timp de trei ședințe de 90 de minute. In cazurile grave, se poate ajunge până la douăsprezece ședințe. Van Etten și Taylor, 1998. 14% dintre pacienți pierduți din vedere. 32% dintre pacienți pierduți din vedere. Supravegherea nu este posibilă decât timp de cincisprezece săptămâni pentru terapiile comportamentale și cognitive și EMDR, ale căror rezultate se mențin. Tarrier și Sommerfeld
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ninth Symphony, Viking Press, New York, 1983. Toulmin, Stephen, The Uses of Argument, Cambridge University Press, Cambridge UK, 1964. Tsebelis, George, Veto Players, Russell Sage Fundation, New York, 2002. Tufte, Edward, Data Analysis for Politics and Policy, Prentice-Hall, Englewood Cliffs NJ, 1974. Van Evera, Stephen, Guide to Methods for Students of Political Science, Cornell University Press, Ithaca NY, 1997. Walter, Lippmann, The Phantom Public, Simon and Schuster, New York, 1925. Wilensky, L. Harold, The Welfare State and Equity, University of California Press, Berkeley, 1975
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
lecturei romanțelor streine, publicată în „Atheneul român” (1867), e tot ce a rămas de la N. Manuscrisele conțin extrase din viața lui J. J. Winckelmann, fragmente ale unor articole despre originea, esența și decadența artei, cât și o piesă de teatru, Van Buck. Poetul, apreciat de Titu Maiorescu, pe care îl cunoscuse la Paris, a fost membru al Junimii și un timp a susținut foiletonul literar la „Gazeta de Iași”. Versurile lui N., amestecând elegia cu satira, între lamentație și sarcasm, adună
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
folcloriști români de la sfârșitul veacului al XIX-lea și Începutul secolului XX. Astfel, studiile etnografice ale lui Simion Florea Marian despre ciclul vieții la români - Nașterea la Români, Nunta la Români, Moartea la Români (1890-1892) - ar prefigura concluziile lui Arnold van Gennep din Les rites de passage (1909). Tudor Pamfile ar fi practicat o formă de anthropology at home, În cazul ,,observării participative” a satului său natal, Șepu. La rândul său, folcloristul Dimitrie Caracostea ,,a Îmbrățișat teoria funcționalistă” independent de B.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și publicistice ale lui Dimov și Țepeneag abundă în asemenea explicații, declarații-program de estetică onirică redactate cu precizie și, deopotrivă, cu plasticitate: „Onirismul structural e estetic. El mizează pe a face și a construi, acte caracteristice artistului. Nu are pretenția vană de a cunoaște, de a descoperi ce există deja. Ambiția sa e să producă un obiect autonom, grație unei sinteze al cărei model se află în vis. Adică să facă în așa fel, încât imaginile, care în general sunt percepute
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Michelson-Morley). 1908 Gabriel Lippmann, Franța, „Pentru metodă să de reproducere fotografică a culorilor pe baza fenomenului de interferență”. 1909 Guglielmo Marconi, Italia, Karl Ferdinand Braun, Imperiul German, „Că apreciere pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir”. 1910 Johannes Diderik van der Waals, Olanda, „Pentru munca să în ecuația stării gazelor și lichidelor”. 1911 Wilhelm Wien, Imperiul German, „Pentru descoperirile sale privind legile ce guvernează radiația căldurii”. 1912 Nils Gustaf Dalén, Suedia, „Pentru inventarea regulatoarelor automate destinate utilizării cu acumulatoare de
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de un nou fel.” Cu alte cuvinte: pentru descoperirea particulei J/Ψ, care confirmă ipoteza că materia barionica (precum nucleele atomilor) este compusă din quarcuri. 1977 Philip Warren Anderson, Statele Unite ale Americii, Șir Nevill Francis Mott, Regatul Unit, John Hasbrouck van Vleck, Statele Unite ale Americii, „Pentru studiile teoretice fundamentale asupra structurii electronice a sistemelor magnetice și dezorganizate”. 1978 Piotr Leonidovici Kapita, Uniunea Sovietică, „Pentru invențiile și descoperirile sale de bază în domeniul fizicii temperaturilor joase”. Arno Allan Penzias, Robert Woodrow Wilson
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
asupra proceselor fizice de importantă a structurii și evoluției stelelor”, (Limită Chandrasekhar). William Alfred Fowler, Statele Unite ale Americii, „Pentru studiile sale teoretice și experimentale privind reacțiile nucleare de importantă în formarea elementelor chimice în univers”. 1984 Carlo Rubbia, Italia, Simon van der Meer, Olanda, „Pentru contribuția lor decisivă la marele proiect care a dus la descoperirea particulelor de câmp W și Z, comunicatori de interactiune scăzută”. 1985 Klaus von Klitzing, RFG, „Pentru descoperirea efectului Hall cunatificat”. 85 1986 Ernst Ruska, RFG
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
considerând textele de aici ca pe o „întoarcere spre narațiunea liberă și simplă”, ceea ce ar însemna „literatură - adică viață, nu rebus, nu artificiu”. SCRIERI: Cascadele luminei, București, 1921; Pe vifor, București, 1938. Repere bibliografice: O. D.[Ovid Densusianu], „Cascadele luminei”, VAN, 1921, 6-7; Al. A. Philippide, „Cascadele luminei”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XLIII, 1922-1923; Lovinescu, Scrieri, IV, 568-569, VI, 140; Vianu, Opere, XIV, 471; George Acsinteanu, Vintilă Paraschivescu, VRA, 1938, 525; M. S. [Mihail Sevastos], „Pe vifor”, VR, 1939, 2
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
Catulle Mendès, Le Mouvement poétique français de 1867 à 1900, Paris, 1903; Pierre Martino, Parnasse et symbolisme, Paris, 1925; Henri Bremond, La Poésie pure, Paris, 1926; Maurice Souriau, Histoire du Parnasse, Paris, 1929; Francis Vincent, Les Parnassiens, Paris, 1933; Philippe Van Thieghem, Marile doctrine literare în Franța, tr. Alexandru George, București, 1972, 242-258; N. Davidescu, Din poezia noastră parnasiană, București, 1943; Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, București 1967, 93-99, 585-586; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, 259-272; Ciopraga, Lit. rom., 234-262
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
Hannah Arendt, Originile totalitarismului, București, 1994 (în colaborare cu Ion Dur); Denis de Rougemont, Partea diavolului, București, 1994; Robert Musil, Omul fără însușiri, I-V, București, 1995-1996; Sören Kierkegaard, Școala creștinismului, București, 1995; Christoph Ransmayr, Ultima lume, București, 1996; Eugène van Itterbeek, Ein meer van stilte - Un loc de tăcere, ed. bilingvă, Sibiu, 1996 (în colaborare cu Aurel Covaci, Ileana Marinescu, Ion Mircea, Liliana Ursu); Jostein Gaarder, Lumea Sofiei, București, 1997; D.M. Thomas, Hotelul alb, București, 1999; Hermann Broch, Somnambulii, postfață
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
București, 1994 (în colaborare cu Ion Dur); Denis de Rougemont, Partea diavolului, București, 1994; Robert Musil, Omul fără însușiri, I-V, București, 1995-1996; Sören Kierkegaard, Școala creștinismului, București, 1995; Christoph Ransmayr, Ultima lume, București, 1996; Eugène van Itterbeek, Ein meer van stilte - Un loc de tăcere, ed. bilingvă, Sibiu, 1996 (în colaborare cu Aurel Covaci, Ileana Marinescu, Ion Mircea, Liliana Ursu); Jostein Gaarder, Lumea Sofiei, București, 1997; D.M. Thomas, Hotelul alb, București, 1999; Hermann Broch, Somnambulii, postfață Cornel Ungureanu, București, 2000
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
cu multiplicarea identităților și traiectoriilor universitare. Iar funcția de reglementare a statului se va reduce la gestionarea standardelor de asigurare a calității în instruire, învățare și cercetare, odată cu asumarea răspunderii publice a unei finanțări competitive. BIBLIOGRAFIE Adam, Barbara; Beck, Ulrich; van Loon, Joost (ed.), 2004, The Risk Society and beyond. Critical Issues for Social Theory, SAGE Publications, Londra. Anderson, Perry, 1998, The Origins of Postmodernity, Verso, Londra. Appignanesi, Richard; Garratt, Chris; Ziauddin, Sardar; Curry, Patrick, 1999, Introducing Postmodernism, Icon Book, Londra
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
368; Petre Locusteanu, „Masca”, FLR, 1914, 27; C.Sp. Hasnaș, „Garoafe roșii”, FLR, 1915, 22; Lovinescu, Opere, VIII, 162; B. [Lucian Blaga], „Cântări pentru pasărea albastră”, „Patria” (Cluj), 1922, 273; Streinu, Pagini, V, 70-71; [Ovid Densusianu], „Cântări pentru pasărea albastră”, VAN, 1922-1923, 10-11; Emil Isac, „Cântări pentru pasărea albastră”, ALA, 1923, 115; A,. Bădăuță, Mihail Dragomirescu, „Cântări pentru pasărea albastră”, „Buletinul Institutului de Literatură”, 1923, broșura 1, buletin 31; [Interviuri cu Claudia Millian], DRI, III, 336-352; Tudor Teodorescu-Braniște, „Șapte gâște potcovite
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
formarea unei solidarități sociale puternice, unei atenții ridicate acordate problemelor celorlalți. Este interesant de notat că societățile care acordă mai multă atenție protecției sociale și solidarității în fața riscului sunt, cel puțin în spațiul european, cele mai bogate în capital social (Van Oorschot, 2003). Capital social bridging și capital social bonding Rezumând cele spuse până acum, „capitalul social rămâne o caracteristică a structurii sociale, constituindu-se ca atribut al relațiilor dintre actorii sociali (atât individuali, cât și corporați) și - mai exact - al
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Ronald (1997), Modernization and Post-Modernization. Cultural, Economic and Political Change in 43 Societies, Princeton University Press. Luhmann, Nicklas (1979), Trust, and power, Wiley, Chichester. Narayan, Deepa (1999), Bonds and Bridges: Social Capital and Poverty, World Bank-Poverty Group, Washington. Oorschot, Wim van (2003), „Welfare state effects on social capital and informal solidarity in Europe”, RC19 Annual Conference „New Challenges for Welfare State Research”. Putnam, Robert (2001), Bowling Alone. The Collapse and Revival of American Community, Touchstone. Putnam, Robert, Leonardi, Roberto, Nanetti, Rafaella
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ales a muzicii bizantine. Aceste tradiții vechi ale Bisericii Răsăritene rămân încă necunoscute, când nu sunt disprețuite, în multe din parohiile ortodoxe ale marilor orașe. Transilvania este un caz special de inaderență la tradiția arhitectonică, iconografică și muzicală bizantină. În van se aude glasul regelui David: „Cântați psalmi și bateți din timpane; cântați dulce din psaltire și din alăută!” (Psalmi 80, 2). Oamenii care, printr-un simplu accident providențial sau în urma unor persistente căutări, au descoperit frumusețea slujbelor atonite și geniul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dar nici retorică incontinentă, dialogul conduce rațiunea spre Unul indivizibil aflat la o infinită distanță de împrăștierea naivă și nativă a „înțelepciunii” populare. Descoperirea centrului presupune deci efortul concentrării. Fără disciplina atenției, cele mai bune intenții etice se risipesc în van. Adevărul trebuia căutat împreună. Dezvăluirea „centrului” sau a „originii” (archy) era situată mereu între două „zise”. Așa cum obișnuia să spună părintele André Scrima, adevărul „se află între două zise”. Astfel, adevărul e „chiar interzisul”. Dialogurile platonice constituie mostra perfectă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mulțime de trucuri literare, scriitorii au ajuns să transforme eseul într-un vas de acumulare a propriilor idiosincrazii. Apariția psihanalizei și secularizarea mărturisirii, cândva un act sacramental, au produs retorica degradată a sinelui nelărgit, așa cum apariția oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala programatică a eseistului este consecința speculației rebarbative, în fața oglinzii (speculum). În raport cu problematica centrului, eseul este deja descentrat. Lumina gândului pătrunde acum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost marcată de importante etape de reflecție creștină, confiscate ulterior de retorica autonomiei umanului. Nu mă refer aici la momentul romantic al nașterii socialismului utopic în secolul al XIX-lea (Saint-Simon) - pe care apoi Karl Marx s-a străduit, în van, să-l fundamenteze științific - ori la tradiția inițiată în Marea Britanie de comunitatea metodiștilor sau de figuri impozante precum William Morris (1834-1896) sau John Ruskin (1819-1900)1. În Germania, curentul luteran condus de Adolf Stöker consona cu pledoaria grupării americane mobilizate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doctrinară a scrierilor sale și conivența împărtășită cu teologia mistică a Bisericii, făcând o explicită referire la învățătura patristică despre „îndumnezeirea prin har (aus Gnade) a omului”. Invocând numele unor Augustin (353-430), Bernard de Clairvaux (1090-1153), Johannes Tauler (1300-1361), Jan van Ruusbroec (1293-1381), Dionisie Cartuzianul (1402-1471) sau Ioan al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a spiritualității creștine occidentale. Lăsând pe seama medieviștilor argumentarea cu probe istorico-filologice a filiațiilor existente între reprezentanții apuseni și răsăriteni ai aceluiași
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
politice. Cea mai bună carte privind protagoniștii discuțiilor despre sfârșitul istoriei - începând cu Spengler, Cournot, Ernst Jünger, Norman O. Brown, Jeremy Rifkin și alții, mai puțin discutați din acest unghi - rămâne cea dată de Lutz Niethammer (cu colaborarea lui Dirk van Laak, bun cunoscător al culturii și politicii germane interbelice și editor al lui Carl Schmitt), Posthistoire. Ist die Geschichte zu Ende?, Reinbeck bei Hamburg, Rowohlt, 1989. Cititorul poate vizita situl www.straussian.net pentru a descoperi întreaga „rețea” a straussienilor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
urechii, provocând blocarea osciorului care transmite vibrațiile de la timpan la urechea internă. Reflexologia ajută la corectarea țiuitului sau murmurului din urechi și, dacă nu v-ați pierdut auzul decât parțial, veți avea șansa să-l îmbunătățiți. Binecunoscutul compozitor german Ludwig van Beethoven a surzit din cauza otosclerozei în jurul vârstei de treizeci de ani. Beethoven a trăit la începutul secolului al XIX-lea. Dacă ar fi trăit în zilele noastre, ar fi putut beneficia de ajutorul reflexologiei. Tehnici reflexogene de îmbunătățire a auzuluitc
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Adică la un profesionist al ascunderii părților neplăcute ale feței individului. În mod ironic, Marlowe însuși intră în acest scenariu: o dată când, în fața falsei doamne Fallbrook, susține că s-ar numi Philo Vance (numele personajului principal din romanele lui S.S. Van Dine), iar a doua oară când pretinde că e H.H. Talbot, după ce ajunge, forțat de împrejurări, în apartamentul acestuia. Masca pusă încă din prima pagină va cădea doar atunci când decosmetizarea va semnifica nu doar redobândirea identității, ci și curățarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]