5,180 matches
-
timp să vorbim, să improvizăm zilele și să inventăm atmosfera poetică în care ne-am cunoscut odată. Am visat deja, cum mi se întâmplă mereu când trebuie să particip la ceva important, că eram pe un vapor cu lume multă, vaporul mergea pe o roată imensă, și valurile se împleteau cu spițele roții. Deodată, marea a devenit furioasă și mulți călători se pregăteau să se arunce în mare. Era periculos, dar nu s-a întâmplat absolut nimic și am ajuns cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
foarte buni. Dar cei mai babani din Nicorești, după marele moșier Nistor Cincu erau Alecu Anastasiu, dr. Savel Cârlan, dr. Ioan Jalbă. Sava Capmare, dobrineștean avea aproape două hectare de viță nobilă, cinci de arabil și batoză de treierat cu vapor, mai exact cu motor cu vapori. Dar gata, că e timpul să urcăm în arborele genealogic. Bunicul după tata, Ilie Brumă împreună cu fratesău, Tache, veniseră din Perieni, județul Lăpușna. Se pare că fugiseră nu de fete, că erau bărbați frumoși
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe bicicleta mea printre nori. Bicicleta strălucește de mama focului, magazia de vise conservând ca nimeni altcineva închipuirea. Dar dacă chiar zboară ?! Ne-am urcat în tren cu banii cusuți în căptușala hainelor. De la Galați iată-ne coborînd de pe vapor la Ismail unde nu cunoșteam pe nimeni, nimeni. Pe stradă se vorbea mai mult rusește. Orașul, mai mare ca Tecuciul, foarte curat, cu multe parcuri și biserici, așezat pe partea stângă a Dunării. La revizoratul școlar sunase demult ora închiderii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bulgară, iar eu în comuna Galilești, tot mare, mare ca și drojdia speranțelor noastre, cu ucrainieni harnici și gospodari . Nu înghețase, iar drumurile nepietruite făceau ca roțile căruțelor să intre în noroi până la butuc. Eu aș fi putut merge cu vaporul până la Vâlcov, Veneția Românească, iar de acolo pe mare cu caiacul până la Galilești, dar era prea complicat și trebuia ca împreună cu Iancu să împărtășim aceeași soartă ca și până acum. Ne-am interesat cum putem ajunge în comunele unde urma
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am cutreierat tot satul, comună mare și tot cu oameni înstăriți, în majoritate pescari. De acolo se putea merge la Vâlcov numai cu barca pe mare, barcă mare numită caiac. Am venit de câteva ori de la Galați la Galilești cu vaporul până la Vâlcov, apoi de acolo până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu mijloace de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
gutui de pe maluri luminau a galben până seara târziu, mirosul de frumos pus la grinda Cerului cobora cu liniște și balsam pe suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și găsit un prieten: învățătorul Cezar Dumbravă, director la una dintre școlile orașului. Om de mare omenie, seriozitate și bunătate. Gazda, familia Agriscov Fedorcic, se ocupa, ca mai toată lumea de acolo cu pescuitul. La școală foarte mulți învățători
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cavaleri: Ciurtin Petre, Ismailescu Petre și Balmuș Constantin. Colege, mai rețin doar numele, Izotov, Cetvericov, Linte, Measnicovă Orașul avea între altele poștă cu telefon, trei școli, cinematograf, pichet de grăniceri, agenție NFR (Navigația Fluvială Română) și SRD (Societatea Română Dunăreană). Vapoarele NFR circulau ziua iar SRDurile noaptea. Două curse în 24 de ore între Brăila și Vâlcov. Agriscovii erau pescari de mare. De obicei veneau acasă la 2-3 zile. Specialiști în sturioni, pescuiau laolaltă moruni, nisetri, cegă. Peștele prins era dus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
doar unul. Eu. Sunt însă convins că numărul admișilor ar fi fost mult mai mare dacă n-ar fi fost indicații de reducere a valului de învățători. De unde atâtea sandale de lemn? In fine, am plecat vesel spre Ismail cu vaporul de zi. În port mă aștepta buna prietenă Sașa. Dar apropo de fete și de tinerețe, amândouă la un loc sunt amintiri de mare preț. Am vorbit mult cu Vitea Covalenco, elevă în clasa a VII-a de liceu. Treceam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
problemele noastre și mai ales marea omenie a revizorului Stratula am început deja să ne gândim cum vom mișca bagajele. * Am plecat la Volcioc însoțit de Petrișor care nu mai prididea de mirare cum de poate merge o școală, adică vaporul, pe apă, fără să cadă în adânc. În tabără am găsit pe colegul și foarte bunul prieten Neculai Dragomir, de loc din acelaș sat cu mareșalul Averescu, eroul de la Oituz. Tot aici era și Manolache Constantin, un învățător mai tânăr
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
unchiului Tache nu s-ar fi desprins de normalitate. L-am botezat pe cel mic în Biserica Sfânta Vineri, parohia unchiului, acum și naș. Zilnic, două săptămâni încheiate, am făcut cărare bătută spre port. În sfârșit ne hărăzește Dumnezeu un vapor și la cinci dimineața urcăm. Aveam bilete de clasa I. Dar aici nici un loc. Tot felul de cucoane se lăfăiau cu de toate pe câte două trei locuri. Abia la intervenția căpitanului am primit și noi două locuri pe care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de toate pe câte două trei locuri. Abia la intervenția căpitanului am primit și noi două locuri pe care stăteam eu și Petrișor, iar jos, pe plapumă Coca și din când în când Costel, pentru a-mi mai desmorți mâinile. Vaporul nostru se numea “Grigore Manu” iar Cargobotul sau șlepul remorcat, nu știu nici eu ce era, se numea “Abrud”. Aproape două săptămâni am măsurat lungimea Dunării până la Giurgiu. Aici, cu ajutorul bunului nostru prieten Ion Uzunov, care se afla pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Dunării până la Giurgiu. Aici, cu ajutorul bunului nostru prieten Ion Uzunov, care se afla pe șlep, ne-am aprovizionat cu alimente proaspete, atât cât, speram noi, să ne ajungă până la Turnu Severin. Lipsa apei proaspete a adus dizenteria pe vapor, slujba de Înviere nereușind decât să ne mai dea curaj și necum sănătatea de care aveam nevoie. În plus vaporul s-a lovit de o mină, începuse să ia apă și se scufunda văzând cu ochii. Apa ajunsese deja la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
alimente proaspete, atât cât, speram noi, să ne ajungă până la Turnu Severin. Lipsa apei proaspete a adus dizenteria pe vapor, slujba de Înviere nereușind decât să ne mai dea curaj și necum sănătatea de care aveam nevoie. În plus vaporul s-a lovit de o mină, începuse să ia apă și se scufunda văzând cu ochii. Apa ajunsese deja la zece centimetri de pragul compartimentului de pasageri. Retrăiam pe viu drama Titanicului, a noastră fiind cu mult mai puternică, noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ajunsese deja la zece centimetri de pragul compartimentului de pasageri. Retrăiam pe viu drama Titanicului, a noastră fiind cu mult mai puternică, noi înșine fiind actorii. Cu o decizie proprie doar oamenilor puternici, căpitanul i-a obligat pe bărbații de pe vapor să coboare pe șlep, minusul de greutate oferind mai mult timp pompelor și apropierii de port. A fost nevoit să amenințe cu pistolul.Cu toată încordarea clipelor acelora bravul comandant nu și-a putut ascunde un zâmbet de lacrimă atunci când
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Dar iată și Turnul Severin, portul. Aici refugiații suntem așteptați de reprezentanții Inspectoratului școlar Ismail, și el în refugiu, inspectorul Teodorescu și învățătorul ștefan Armeanu, amândoi olteni și buni prieteni cu familia noastră. Am trecut să dormim pe un alt vapor care pleca a doua zi în cursă. Dimineața, ajutați de doi ofițeri în rezervă, desigur că tot învățători, ne-am suit într-un vagon de marfă plin cu baloți de paie. Deshidratați, bolnavi, am ajuns la Lugoj și de aici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care ne puteam camufla la apariția avioanelor. și iarăși, cercul de coroană de spini cu rare înfloriri de speranță își recuperează întregul. La Câșlița, într-una din zile, năboi de lume și mișcare de căruțe. Erau aduși răniții de pe nu știu care vapor de pasageri, victimă și el a războiului. Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga școală, în spital de campanie. Fără să ne dăm seama, fără a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu geamuri plane dăduse faliment, am prins afacerea "din zbor", oferindu-ne să livrăm geamuri din România. S-a încheiat contractul, s-a deschis acreditivul și așteptam cu sufletul la gură sosirea mărfii. Atașatul comercial m-a anunțat de sosirea vaporului în portul Iquique și de faptul că importatorul ne invită la primirea festivă. Aveam o presimțire, am invocat necesitatea prezenței mele la Santiago și nu m-am dus. Bine am făcut! Geamurile sunt fragile și pentru o călătorie la așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate ministrului comerțului exterior, ministrului de externe, la CC. Mi s-au dat asigurări că "s-au luat măsuri" și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Ași! Al doilea vapor avea marfa distrusă în proporție de 50%. Ce puteam să fac? Situația era destul de tragică, importatorul își riscase banii și reputația pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
30-40 metri cubi de masă lemnoasă! "Araucarias" aveam să întâlnesc și în sudul Braziliei, în statul Parana, dar și în Mexic, unde se spune că pe la 1890 ambasadorul chilian i-a făcut cadou președintelui Porfirio Diaz câțiva arbori aduși cu vaporul, acum fiind extinși în mai multe zone. "Araucaria" își trage numele de la indienii araucani-mapuches care consumă semințele copacului ("fructul" o minge de cca. 20-25 cm. în diametru are cca. 100-200 semințe mari, conice, de 4-5 centimetri, cu un miez foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
București și ei s-au îngrijit să ne primească așa cum se cuvine, nu cu flori..., ci cu tehnica TO la domiciliu! Am început să ne pregătim bagajele, nu prea multe, și le-am expediat, din motive de economie bugetară, cu vaporul de la Valparaiso (aveau să ajungă la București după aproape două luni, în condiții relativ bune, spărgându-se doar o sticlă de excelent whisky ce a parfumat toate celelalte lucruri). Am achiziționat biletele de avion de la reprezentanța companiei braziliene Varig, companie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
om de știință, care în anul 1888 a proiectat și condus lucrările la podul de peste Dunăre în lungime de 3850 m fiind cel mai lung pod din Europa, la acea vreme, și a amenajat portul Constanța pentru a putea primi vapoare mari. (a se vedea la sfârșit, tabelul cu personalitățile fiecărui județ, culese de subsemnatul, din „mic dicționar enciclopedic”). Urcând spre nord vom găsi pe malul stâng al Siretului comunele: Homocea, Corbița, Boghești și Tănăsoaia ca și orașul Mărășești, ce fac
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
om de știință, care în anul 1888 a proiectat și condus lucrările la podul de peste Dunăre în lungime de 3850 m fiind cel mai lung pod din Europa, la acea vreme, și a amenajat portul Constanța pentru a putea primi vapoare mari. (a se vedea la sfârșit, tabelul cu personalitățile fiecărui județ, culese de subsemnatul, din „mic dicționar enciclopedic”). Urcând spre nord vom găsi pe malul stâng al Siretului comunele: Homocea, Corbița, Boghești și Tănăsoaia ca și orașul Mărășești, ce fac
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tot tras cu ochiul la domnii aflați în vacanță, dar nu am mai văzut la nimeni vreun ceas fosforescent. Noaptea, când sclipea, din treizeci în treizeci de secunde, micul far al portului Insula Carolina (care avea capacitatea să primească două vapoare, mici), urmăream lumina ca pe un posibil fapt dumnezeiesc; dar am fost decepționat când am aflat că lumina este "electrică", nici vorbă de a se produce "din nimic"; nici un dumnezeu interior nu avea farul, numai ceasul era dumnezeiesc. * Ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara cu eucaliptul fusese logodită cu un ofițer de marină, de felul lui din Brăila. Acesta, om frumos, brăzdat de soarele și vânturile mărilor și oceanelor lumii, îi adusese în dar ciudatul arbust, cu vaporul, bineînțeles, tocmai din Brazilia. într-o vară (iarăși, asta se știe din zvonuri), marinarul nu a mai venit să-și vadă nici logodnica, nici eucaliptul. Se zice că s-a scufundat împreună cu vasul pe care îl conducea, salutând, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era "foarte tânără", spiritual tânără. Soțul ei, doctor mare, profesor de medicină, a fost executat de bolșevici în 1917; spuneau că a fost primul intelectual din Odesa judecat sumar și spânzurat. Mama și fiica au reușit să fugă cu un vapor francez și, din 1918 până în 1925, au stat în Franța și Elveția. O duceau greu și, cum bătrâna știa perfect vreo cinci limbi, când a murit ruda lor din occident, s-au stabilit în România unde era foarte bine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]