3,889 matches
-
-ntregul sensul textului sursă. În etapa a doua sau timpul doi al descoperirii alterității, trăsăturile identitare ale Celuilalt sunt definite în raport cu cele ale grupului etnic de bază, printr-o abordare diacritică lucidă. Tot astfel, traducătorul, în faza deverbalizării conținutului din veșmântul lingvistic pe care i-l oferă textul sursă, se bazează pe stăpânirea perfectă a idiolectului autorului, pe cunoașterea aprofundată a biografiei acestuia și a epocii în care a trăit. Sunt de fapt repere imagologice diacritice, care îi asigură transferul interlingvistic
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
PARCĂ ERA DIN ALTĂ LUME Târziu, mult mai târziu, imaginea lui mi-a apărut ca o pagină de revistă înflorată cu semne din memoria orașului care a fost. Imaginea vie însă era îmbrăcată, fie vară, fie iarnă, cu mereu aceleași veșminte și se strecura pe străzile întortocheate ca o fantomă continuu răcită și rătăcită, desprinsă parcă dintre filele de roman semnate de Hardy sau Thackeray. Poate de asta buzunarele-i erau pline de batiste albe, gata pregătite să-i absoarbă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
harul poetului care știe să supună cuvintele, să le facă să joace după muzica fredonată, pentru ca ele să exprime ceea ce s-a dorit. Mă întorc acasă, au înflorit copacii. Mă întorc de la mirifica întâlnire cu poezia. Aurora primăverii își întinde veșmintele curate după atâta iarnă cu multă zăpadă și îmbracă cireșii și merii de crezi că ai în față frumoase mirese în noaptea nunții. Apele aleargă dansând printre pietre și cântă simfonia bucuriei. Încă ascult concentrat starea de grație a versurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
totuși pe durată pentru ca justificarea lipsei de apreciere a timpului să se evapore ca negura fugărită de lumină, iar sufletul să se roage nestingherit pentru frumusețea momentului înălțător. Îmi vine în sprijin aura romantică a copacilor care e ca și veșmântul împodobit de timpul generos ce a uitat, pentru o clipă, să-și prelingă scurgerea din clepsidră. 62 Următoarele rânduri trebuie să ne dea mult de gândit: "Între nașterea gândirii omenești și mitologie (cu toate formele ei religioase) există o relație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
moderne au eliminat aceste coduri rigide privitoare la modă și îmbrăcăminte, iar începînd cu 1700 au început să prolifereze schimbările în înfățișare și vestimentație datorate modei (Wilson, 1985). Deși piața capitalistă dicta faptul că numai anumite clase își puteau permite veșminte dintre cele mai scumpe ceea ce era o marcă a prestigiului social și al puterii în perioada ce a urmat Revoluției Franceze, moda a suferit un proces de democratizare în acele țări care au traversat o revoluție democratică; în aceste condiții
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fi foarte edificați“. Parohul de Ars a alergat oare după bani? Și totuși nu a existat un preot care să fi avut mai mulți bani decât el. Primea bani din toate colțurile lumii. Vrem să avem mulți bani, biserici frumoase, veșminte prețioase? Să ne facem sfinți; să fim săraci. Dacă preotul se comportă asemenea lumii, cum va putea el să-l mai conducă și să-l instruiască? La ce folosesc atâtea lumânări și lumini dacă preotul nu este adevărată lumină pentru
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mai părăsiți; promisiune de muncă, de abandonare completă în mâinile lui Dumnezeu. Toți cei din jur plângeau. Un ultim cuvânt al muribundului: „In caritate... Christi“. Acesta era programul celui care murea; flacăra ce l-a încălzit în toate zilele sale, veșmântul Slujitorilor Carității primiți de el în Congregație. Programul lui Don Orione, căruia Providența îi mai oferea încă mai bine de 30 de ani de viață, pe care i-a folosit într-o muncă fervidă și neîntreruptă pentru ajutorarea acelorași nevoiași
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
amenința „acum chem pe Potârcă”. Era o amenințare cu efect, căci tânărul Voievod era „îngrozit de aspectul fioros al burtălăului de Virgil Potârcă”, văzut adesea pe culoarele Palatului Regal. 15 noiembrie. La deschiderea Parlamentului, ,,Regele apare în Cameră în noul veșmânt albastru. Lângă dânsul prințul Mihai, foarte serios și cuminte în uniforma de la Dealu”. 29 noiembrie. N. Iorga ia dejunul la regele Carol al-II-lea. Dejunăm cu copilul regal, cu colonelul Condeescu și secretarul Dumitrescu. Regele are ochi numai pentru fiu, căruia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
apoi demnitarilor Palatului și sfârșind cu cei care-l însoțea pe patriarh”. Peste ani, Mihai i-a relatat lui A. Gould Lee trăirile din timpul depunerii jurământului la urcarea pe tron: „Cu mâna pe Biblia deschisă ținută de patriarhul în veșminte sacerdotale, Prințul repetă jurământul declarând loialitate poporului român, supunere față de legile țării și angajându-se să apere statul și integritatea teritoriului românesc ‹...›. Deși situația nu îi era încă limpede, se simțea cu adevărat impresionat și înfiorat de rostirea acelor cuvinte
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
câteva veacuri. Ei sunt cei care au preluat de la străbuni și au transmis mai departe spre noi, legănarea melodioasă a baladelor, unduirea valului scrijelit în lemnul lăzilor de zestre, străvechile motive solare crestate în stâlpii porților, culorile presărate pe țesătura veșmintelor. Multe sunt familiile satului care-și merită pe deplin cinstire și considerație! M-aș opri mai îndelung la cei ce mi-au fost buni și apropiați vecini familia factorului poștal Lavrac Ion. Destinul a decis ca Ion Lavrac să vadă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
1781, finalizarea lucrărilor (mai ales cele legate de Înzestrarea cu icoane și obiecte de cult) petrecându-se probabil pe la 1802. Ctitorii au dotat biserica cu cele de trebuință, cărți bisericești, În paginile cărora se păstrează slovele iubitorilor de Dumnezeu, icoane, veșminte și odoare bisericești. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia să se Închine lui Dumnezeu și să-i aducă Jertfe În locuri anume alese În acest scop, de obicei locuri Înalte care să sugereze prezența harică a divinității
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
oase și apoi picture cu culori de tempera. Nu este menționat numele pictorului, ci, doar numai textul: , și anul 1802. Ușile Împărătești de dimensiuni mici, fără elemente decorative din lemn, sunt pictate În Întregime, reprezentând scena „Bunei Vestiri”, la aureole, veșminte și la icoanele Împărătești s-a folosit pulbere de aur. Ușile diaconești sunt pictate În Întregime, reprezentându-i pe cei doi arhangheli, primul registru, scene din sărbătorile Împărătești, În al doilea registru sunt reprezentați Sfinții Apostoli iar În mijlocul lor „Deisis
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
acopereminte pentru Sfintele Vase, din pluș, donator necunoscut, 1945; icoană din lemn, donator necunoscut, 1881; sobă din fontă, stare mediocră, donator necunoscut, 1943; două cădelnițe, din metal alb, donator necunoscut, 1954; Sfântul Epitaf, pânză pictată, stare rea, donator necunoscut, 1901; veșminte preoțești din mătase, stare mediocră, donator necunoscut, 1944; cărțile de slujbă pe care le regăsim la subcapitolul dedicat bibliotecii; două cruci pentru procesiuni, din lemn pictat, donator necunoscut, 1934; un analog, din lemn, donator necunoscut, 1955; strana pentru cântăreții bisericești
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
metal alb (1967), Disc, din metal alb (1951), cruce pentru procesiuni (1922), 11 candele din metal alb (1969), icoană din lemn, stil rusesc, cadelniță din metal alb (1964), epitaf, pânză pictată (1965), două epitafe, pânză pictată, degradate, două rânduri de veșminte din mătase (1971); 12 Minee, legate În pânză (1922), Evhologhion (1922), Tipic (1911), Triod (1921), Penticostar (1934), cruce pentru procesiuni, analog, din lemn de tei (1955), strană pentru cântăreți bisericești (1901), cristelniță, din metal (1954), felinare pentru procesiuni (1960), sfeșnice
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
a două sobe În biserica nouă; paratrăsnetul de la biserica nouă și Înpământare; tencuitul interior la biserica nouă și pregătirea pentru pictură (frescă neagră); ridicarea Sfintei Mese și acoperirea cu marmură; confecționarea unui rând de Sfinte Acoperăminte pentru biserică și un veșmânt pentru preotul slujitor, din material bisericesc auriu; ridicarea unui monument pentru ctitorii bisericii vechi (Alexandru și Casandra Râșcanu); s-a făcut curățenie generală În cimitirul parohiei. Colecta din cursul anului 2012 s-a materializat În suma 29.297 lei (parohia
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
gardului Împrejurul bisericii, 280 metri liniari (temelie - 50 cm, stâlpi de țeavă și plasă bordurată zincată); construirea stâlpilor și a porții de la intrarea În curtea bisericii de la drumul județean; parcarea În fața bisericii; achiziționarea unui video proiector pentru biserică; confecționarea unui veșmânt și a acoperămintelor pentru altar din mătase brodată aurită (București); achiziționarea marmurei pentru Sfântul Altar (45 m 2 ) și primirea sub formă de donație a troiței, pictată cu molini, ce urmează a fi montată În viitor, Într-o locație prestabilită
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Într-un jilț larg de piele de Cordoba, ducele Bertold, puternicul stăpân al ținutului Rinului de Sus, asculta gânditor ceea ce-i povestea un tânăr Îmbrăcat cu o ciudată eleganță. Privirea veșnic În mișcare a nobilului Zähringer cerceta cu luare aminte veșmântul de brocart violet al frumosului Bodo și ochii lui inteligenți și strălucitori, de aceeași culoare violetă. Mai cu seamă spada scurtă, Încovoiată și primejdios de ascuțită, așa cum purtau arabii, pe care vorbitorul o purta la coapsă, trezise curiozitatea ducelui, el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ochi către marginea pădurii, tocmai acolo unde se odihnise el Înainte de a nimeri În toate Întâmplările ciudate ale zilei. Acolo, sub bradul cel mare, stăteau de vorbă doi oameni. Unul din ei era un bărbat foarte Înalt, destul de tânăr, În veșmintele nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat și fără mâneci. Culoarea neagră sublinia statura vânjoasă, dar nu lipsită de eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ele vinul care Îi plăcea cu deosebire ducelui: un vin aspru, tare, ușor amărui, o licoare minunată pe care numai viile lui Hildebrand de pe malul Rinului Îl produceau. Mai târziu, după ce bărbații Își potoleau setea și-și scuturau praful de pe veșminte, doamna casei, Împreună cu Însoțitoarele ei, apărea din nou În sala mare. Acolo, Rishawa ședea de-a dreapta lui Bertold pe estradă, și ducele Îi oferea curtenitor un strop de vin și o bucățică de friptură de potârniche. Toate se făceau după
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bărbat atât de fru mos. Bodo părea mai tânăr decât prietenul său. Părul negru, cârlionțat, Îi cădea pe umeri descoperind o frunte Înaltă și sprâncene bărbătești, energice, de sub care străluceau doi ochi de o culoare violetă, minunată, rar Întâlnită. Spre deosebire de veșmântul prințului, croit dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și ochii lui și căptușit la poale cu blană de nurcă. La șold purta o sabie scurtă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
luptară În tăcere. În afară de rana adâncă de la umăr Bodo mai avea alte câteva răni deschise care Îl umpluseră de sânge. Alunecă de pe cal și Ambrosius se apropie să-i dea lovitura de grație. În clipa În care vârful sabiei străpungea veșmântul tânărului, Hugo Își Împlântă adânc cuțitul În spatele tovarășului său. Sabia chiorului alunecă sub coasta tânărului, fără Însă a-i atinge inima, și capul Îi căzu Într-o parte. O clipă, văzu Îngrozit buzele subțiri ale lui Hugo rânjind pline de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
supraomenești, dar puterile Îl părăsiseră. Atunci Începu să se târască prin iarba udă, cu ochii țintă către zidurile mânăstirii care se profilau semeț În zarea aurită de primele raze ale dimineții. Nu știu cât dură drumul. I se păru o veșnicie. Din veșmântul lui sfâșiat mai rămăseseră numai câteva zdrențe fără culoare. În palmele julite țărâna se amesteca cu sângele. Usturimea era atât de intensă Încât aproape n-o mai simțea. De altfel nu mai simțea aproape nimic, doar o amețeală care-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
l pune părintele Constantius În scândurele. Părintele Constantius este Învățătorul și maes trul meu la mânăstirea Sfântul Trudpert, aici, jos În vale. E mare meșter și vindecător. Necazul s-a Întâmplat așa: sta rețul m-a trimis cu niște sfinte veșminte să le duc fra ților de la mânăstirea din Säckingen. Pe drumul de Întoar cere am dat de un călăreț căzut de pe cal. Când m-am apropiat, mi-a spus că nu-și mai putea mișca piciorul stâng și că aștepta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
greșesc. Adevărul e că pe tânărul domn Bodo l-au atacat niște tâlhari, pe când călărea fru mos pe sub pădure, nu știu Încotro. Ne-am Încrucișat pe drum, eu mergeam spre Säckingen, cum am spus, unde starețul mă trimisese cu niște veșminte. Domnul Bodo m-a salutat cu bunăvoință, am fost mișcat până la lacrimi că un călăreț atât de falnic m-a băgat În seamă pe mine, umilul Gregor. I-am răspuns cu respect și am călărit mai departe, văzându-mi de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cine e și Încotro voia să meargă. și, pentru că părintele Constantius e un om foarte Înțelept, a priceput că cea mai bună doctorie ar fi să veniți Înălțimea Voastră la căpătâ iul lui. De aceea mi-a poruncit să las veșmintele pentru Säckingen și să vă caut cu mare grabă la sihastrul cel nebun, unde aveam să vă Întâlnesc cu siguranță. Să vă spun totul cu fereală, ca să nu vă sperii. și eu, cu capul meu cel prost, am născocit toată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]