3,798 matches
-
împlinea îndelunga visare a tinereții, socotindu-se întruchiparea tipului de amantă pe care îl râvnise atât de mult. De altfel, Emma încerca satisfacția răzbunării. Nu suferise destul?! Dar acuma triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta din plin, fără remușcări, fără îngrijorări, fără zbucium 199. Dacă acceptăm enunțul exclamativ, singurul fragment care apare indubitabil în discursul indirect liber (" Nu suferise destul?!"), vocea eroinei și a naratorului sunt atât de bine amestecate, încât cu greu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
închipuirea d-tale de artist. [...] Iată o lume ce în ochii d-tale pare a fi sălbatică, dar care are soiul ei de civilizație deosebită. Aici ne găsim în împărăția contrasturilor celor mai originale; aici luxul și sărăcia, durerea și veselia, ideile nouă și ideile vechi, costiumele Evropei și costiumele românești, toate sânt unite la un loc și produc un efect neînchipuit atât ochilor cât și mintei.“ Programul oferit pictorului străin aparține de fapt, la modul generic, artistului român însuși, care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
dar niciuna din victime nu protestă. Pavel se apropie de unul din cei trei tineri nedespărțiți și-i sfâșie obrazul cu o foarfecă de unghii. Se iscă un scandal monstru, se bătură, smulgându-și aproape ochii, și Eva nu înțelese veselia frenetică a gazdei care gusta toată această ieșire animalică. Târziu, în stradă, văzu chipul prietenului ei. Era parcă altul. Dansul și toată orgia îl făcuseră fericit. Avea în ochi o febră neagră, mistuitoare, palmele îi asudaseră, era ca niciodată frumos
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scria dintr-o necesitate irepresibilă de comunicare, neistovită, menită să-i umple singurătatea. Astfel, transferată în scris, apetența sa pentru conversație creează un spectacol fascinant, mereu nou și surprinzător, în care epistolierul, direct sau aluziv, vorbind deschis sau afișând false veselii, schimbă numeroase măști, fie sub presiunea cenzurii (cenzorul e mereu interpelat ironic), fie spre a-și amuza, gratuit, partenerii de dialog. Așadar, literatura epistolară a lui Ion D. Sîrbu nu poate fi apreciată just fără a avea în vedere contextul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
literară. (v. Cornel Regman în epocă). În realitate, aici pare a fi vorba nu despre un joc, ci mai degrabă despre un tratament aparte aplicat literaturii și lumii. Tonului îi lipsește de multe ori sclipirea de glumă, care să provoace veselia. E un dialog literar și metaliterar, un fel de luptă între acceptarea convențiilor literare și a ideii că acestea sunt dominante și despotice, că se impun creatorului prin experiența de lectură, tăindu-i orice șansă de a fi inovator, și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cosmice menținându-se aproape pe tot parcursul textului prezentarea ludică, detașată, tonul glumeț pentru ca finalul să aducă poanta și odată cu ea nota gravă: Ne spălăm cu clăbucul tău, soare/ Săpunul nostru fundamental/ Pus la îndemână/ Pe polița cerului. O, ce veselie/ E pe pământ dimineața!/ ca într-un spălător de internat/ Când copiii iau apă în gură/ Și se stropesc unii pe alții.// Deocamdată încă nu știm de unde să luăm/ Și cele mai bune prosoape -/ Și ne ștergem pe față cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Din anii vîrstei școlare îmi aduc aminte, că aveam pe atunci o vacanță a «culesului»; evenimentul acesta era ridicat adică la însemnătatea celor mai mari sărbători creștinești”1). Sigur, nu era „numai o părere”. în unele locuri, „culesul” își pierduse veselia încă din primul deceniu, dovadă pagina de mai jos: „Dar odată cu ivirea progreselor industrialismului, a zburat veselia de-acum douăzeci de ani [schița din care citez a apărut în 1908]! Azi asiști la culesul viilor, cum ai asista la funcționarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
era ridicat adică la însemnătatea celor mai mari sărbători creștinești”1). Sigur, nu era „numai o părere”. în unele locuri, „culesul” își pierduse veselia încă din primul deceniu, dovadă pagina de mai jos: „Dar odată cu ivirea progreselor industrialismului, a zburat veselia de-acum douăzeci de ani [schița din care citez a apărut în 1908]! Azi asiști la culesul viilor, cum ai asista la funcționarea unei fabrici oarecare. O fabrică, unde culegătorii, flăcăi și fete, își îndeplinesc munca lor automatic, tăcuți, cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care n-a plăcut criticilor contemporani, deoarece „nu se alipea de tot restul”.1 ) Exuberantă, muzica lui Hübsch edulcora sentimentele reale ale majorității romînilor; muzică ilustrativă, cu intonații tari, pentru serbări, parăzi, „potemkinade”. Personaj anecdotic, el ajunsese un producător de veselie la comandă,2) cît și un paratrăsnet pentru nemulțumirile contemporanilor față de patronul său, Regele, iar numele - o poreclă. Ironic, Romînia, Țara lui Carol I, era numită, prin metonimie, „Țara lui Hübsch”, expresie devenită proverbială, folosită pînă și în titlul unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
părea definitiv stins. Iisus ocupă atît unele din reveriile sale, cît și unele din senzațiile sale: „îți părăsești familia, prietenii și te îmbraci în neagra mătase, și-ți porți ca Isus Crucea...” 14) „Neagra mătase” e doliul bolii, care stopează veselia, limitează comunicarea, izolează. Durerile atroce ale trupului sînt Golgota sa. Agatha Grigorescu-Bacovia relatează că poetul nu suporta uneori să vadă tabloul cu Crist pictat de Guido Reni. îl întorcea pe dos. întrebîndu-l o dată de ce, i-a răspuns: „Prea semăn cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Romînească, 1922, p. 168. 2. G. Ranetti, „Culesul viilor”, în Schițe vesele, ediția cit., p. 4950. Autorul mai scrisese despre același subiect cu un an înainte, într una din „Cronicile [sale] bucureștene”: „A, negreșit, nu mai este în vii străvechea veselie. Bachanalele daco-romane ale străbunilor, din vremurile de belșug, au fost altoite cu posăceala și pragmatismul american, și azi dealurile nu mai sînt și locuri de desfătări voioase, ci numai piețe comerciale”. („Septembrie”,în Viața Romînească, 2, vol.6, 1907, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înțelesul de „fără număr și fără capăt”, în textele vechi religioase: „Pentr acea sîmt goniți [evreii] di[n] împărația lumiei și di[n] împărăția ceriului, unde iaste întunearicul împărțit, unde nu iaste lumină, nice fața lui Hristos, nice bucurie sau veselie, fără numai plîngere și scrîșcare de dinți, de frica și durerea muncilor celor fără fund”. Sau: „înălțimea ceriului și lățimea pămîntului și fără fundul și înțelepciunea cine va cerceta?” La sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX același
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu Bacovia („Ce lume goală de vise”), ne arătăm sceptici („O, țară tristă, plină de humor”) sau ironizăm împreună cu el („Vor fi acum de toate...”). Trăim deci și „ca-n Caragiale” și ca-n Bacovia. Lumea romînească oscilează permanent între veselia celui dintîi și paroxismul celui de-al doilea. Ideea dispariției iminente e cea care determină gesturile de dureroasă sinceritate ale lui Bacovia. Cititor pasionat al Povestirilor extraordinare, de Poe, nu-i erau străine, desigur, aceste rînduri ale lui Philippe Quinault
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
te mai surprinde, totul devine posibil, inclusiv „un nou transformism” (v. „Valuri”, în „Bucăți de noapte”), o catastrofă planetară. în consecință, te comporți aidoma lui, ca și cum te-ai număra printre „ultimii oameni”, liber, cuprins de o excitație secretă în fața inexorabilului. Veselia lui Bacovia - remarcată uneori de cei ce s-au aflat în intimitatea sa - e ca zîmbetul la înmormîntare. Am observat că, nu o dată, pînă și membrii familiei unui defunct scapă, involuntar, cîte un zîmbet. La început faptul m-a intrigat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Orice doliu are momente cînd pierde din intensitate. Atunci, mecanismele și reflexele reprimate caută să revină la normal. Un zîmbet scurt nu infirmă deci existența tristeții. Fixitatea e atributul măștilor. Oamenii vii se supun principiului variabilității: cînd crește tristețea, diminuează veselia, și invers. Dar și-ntr-un caz, și-n celălalt, nici una nu dispare total. Cine crede că un poet trist este, în chip obligatoriu, trist de dimineață pînă seara și-n toate zilele anului, crede eronat. Veselia lui Bacovia face
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
crește tristețea, diminuează veselia, și invers. Dar și-ntr-un caz, și-n celălalt, nici una nu dispare total. Cine crede că un poet trist este, în chip obligatoriu, trist de dimineață pînă seara și-n toate zilele anului, crede eronat. Veselia lui Bacovia face parte din șirul contrastelor între care, adesea dramatic, el a oscilat. „Pe umele lui Sándor Kémeri”, așa aș putea intitula povestea căutării adevăratului nume al romîncei care a semnat cu acest pseudonim volumul Promenades d’Anatole France
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o milă chiar cu prețul vieții. La aceste cuvinte, mulți au râs. Nu, spuse ea, dacă dansatorul îmi dă un șirag de clopoței, mă încumet să străbat o milă de una singură. M-am uitat la ea și am văzut veselie în ochii ei, îndrăzneală în vorbe și am văzut-o gata să-și ridice fusta roșiatică. I-am dat să-și prindă clopoțeii, pe care i-a luat veselă, i-a prins de picioarele ei scurte și groase și i-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
măsură, cool, sentimental și aspru, o combinație care va face din el un titlu disputat și o apariție editorială cu succes la public. Cum Dan Lungu este deja unul dintre cei mai traduși autori din estul Europei, deja mă apucă veselia, gândindu-mă la travaliul sisific al bieților tălmăcitori de a găsi echivalențe pentru argoul contondent și plastic al "băjeților de la un liceu industrial din anii '80". Lumea, surprinsă cu acuratețe și har de autor, este departe de a fi una
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
câinilor vagabonzi e o decizie dificilă omenește vorbind, dar așa, iresponsabil budist, ne trezim și că șobolanii aducători de ciumă sunt niște viețuitoare drăguțe când le vezi la televizor, la desene animate, și ar merita să fie cruțați spre eterna veselie a câte unei vedete fanate, care nu are cu ce să-și mai umple timpul și care, altfel, nu e deranjată, în spațiul ei privat, apărat de armate de bodyguarzi, nici de o muscă. Tare mi-ar mai plăcea să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a intrat în scenă bufonul Zercon, originar din Mauritania”. După cum povestește Priscus, “schimonosindu-și și figura și îmbrăcămintea și vocea și vorbele ce rostea, amestecând în graiul ausonilor, cuvinte de ale hunilor și goților, i-au umplut pe toți de veselie și i-a făcut să izbucnească într-un hohot de râs, ce nu se mai putea opri” . Că la curtea lui Attila se vorbea limba latină, nu este nici o îndoială ; însuși Attila fusese educat și crescut la Roma și era
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ritualul Îngenuncierii celor doi În fața lui Verde Împărat; ei „Își jură credință unul altuia, primind binecuvântarea de la dânsul și Împărăția totodată.” Pe lângă numărul imens de participați la nuntă se află Însă „ș-un păcat de povestariu, fără bani În buzunariu. Veselie mare Între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea.” Deznodământul urmat imediat punctului culminant, este unul potrivit basmului popular, unde lupta dintre bine și rău se sfârșeșete cu triumful binelui. Finalul basmului este hiperbolizat, fiindcă veselia a ținut ani
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
bani În buzunariu. Veselie mare Între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea.” Deznodământul urmat imediat punctului culminant, este unul potrivit basmului popular, unde lupta dintre bine și rău se sfârșeșete cu triumful binelui. Finalul basmului este hiperbolizat, fiindcă veselia a ținut ani Întregi și mai ține și acum, iar „cine se duce acolo, be și mănâncă, ... iar cine nu, se uită și rabdă”. „Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă are ca sursă de inspirație basmul popular, autorul păstrând motivele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
numai prin comportament și mentalitate, ci și prin limbajul ce permite o localizare. Personajele devin astfel niște țărani care vorbesc În grai moldovenesc. Alta dominantă a scrisului o reprezinta plăcerea de a spune, verva și optimismul. Pentru a obține o veselie contagioasa, Creangă apeleaza la o variată gama de mijloace artistice: exprimarea poznașă, mucalită („Sa traiasca trei zile cu cea de alaltaieri”), ironia realizată prin folosirea diminutivelor („buzișoare”, „bauturică”), zeflemisirea („Tare mi ești drag!... Teaș băga În sân, dar nu-ncapi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acestei societăți corupte, meschine, perfide, folosind, În principal, sarcasmul. De aceea, spectatorii, cititorii iubesc la rândul lor personajele lui Caragiale, deși unele sunt de-a dreptul grotești (Agamemnon Dandanache), ba chiar, multe dintre replicile lor sunt rostite și astăzi cu veselie și plăcere, Întrucât ele nu și-au pierdut deloc vigoarea. Modalitati artistice de caracterizare Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajelor sunt sursele comicului, foarte variate și sugestive În conturarea trăsăturilor, măiestria care-l individualizează pe Caragiale În Întreaga literatura
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]