13,235 matches
-
încă udă. Herr Ganz, mai scund decât soția sa, își puse un braț în jurul umerilor ei lați. Acesta este Kommissar Gunther de la Alex, zise Becker. — Herr și Frau Ganz, le-am spus, mă tem că trebuie să vă pregătiți pentru vestea cea mai rea cu putință. Am găsit cadavrul fiicei dumneavoastră Liza dis-de-dimineață. Îmi pare foarte rău. Becker înclină capul cu solemnitate. — Da, zise Ganz. Da, m-am gândit eu. — În mod normal va trebui să aibă loc o identificare, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
privi cu dezgust: — Dumnezeule, nu știu cum de puteți să faceți asta, zise el scuturându-se. — Își face efectul mai repede așa. Iar după cele prin care tocmai am trecut nu pot zice că am băgat de seamă gustul. Urăsc să dau vești proaste. Mi-am trecut limba prin gură ca să scap de restul de praf. — Deci? Ce crezi despre asta? Mai ai vreo bănuială bazată pe instinct, ca mai înainte? — Da. Se tot uita la ea cu subînțeles. — Așa ai făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi ea la pat, nu-i așa? — Mai mult genu’ dumneavoastră, mă gândesc, domnule. — Zău? Ce te face să spui asta? Știți dumneavoastră, genu’ care răspunde la amabilitate. Am râs, în ciuda durerii mele de cap: — Mai mult decât răspunde la veștile proaste. Iată-ne acolo, cu picioarele noastre mari și fețe lungi, și tot ce poate ea să facă e să arate ca și cum e în acea perioadă a lunii. — Este asistentă medicală. Ele sunt obișnuite să aibă de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
proaste. Iată-ne acolo, cu picioarele noastre mari și fețe lungi, și tot ce poate ea să facă e să arate ca și cum e în acea perioadă a lunii. — Este asistentă medicală. Ele sunt obișnuite să aibă de-a face cu vești proaste. — Mi-a trecut asta prin minte, dar cred că-și luase deja porția de plâns, și încă foarte recent. Cum a fost cu mama Irmei Hanke? Ea a plâns? — A, nu. Aia a fost la fel de tare ca și Süss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei dispărută. — Încotro? am întrebat-o. Acasă? Ea oftă de parcă îi sugerasem ieftinul și sordidul motel Palme de pe Frobelstrasse și apoi, cu un zâmbețel curajos, aprobă din cap. Am mers spre est către Bülowstrasse. Mă tem că nu am nici o veste pentru dumneavoastră, i-am zis, luându-mi o expresie serioasă și încercând să mă concentrez la drum și nu la amintirea coapselor ei. Nu, nici nu credeam că aveți, zise ea pe un ton egal. Sunt aproape patru săptămâni, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
auzit a fost copila vorbindu-i lui Karl pentru ca mintea dumneavoastră, a amândurora, să poată acum să se liniștească. Cred că cel mai bun lucru pe care ați putea să-l faceți acum este să mergeți acasă și să așteptați vești de la poliție. — Da, desigur, l-am aprobat și, ocolind masa, am luat-o pe Hildegard de mână și am îndepărtat-o din îmbrățișarea Reichsführer-ului. Apoi, ne-am strâns mâinile cu cei adunați acolo, le-am primit condoleanțele și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
înainte de a fi returnat în cele din urmă familiei pentru a fi îngropat. Povestea lui a fost subiectul mai multor opere literare, în care s-a folosit ideea că el nu era, de fapt, evreu, dar că la aflarea acestei vești a preferat să nu trădeze comunitatea în care fusese crescut și educat. . Hoppegarten este unul dintre cele mai mari hipodromuri din Germania; a fost înființat în 1867 (printre fondatori aflându-se însuși Kaiserul Wilhelm I), are o suprafață de 65
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plutea în imponderabilitate, lătrând de mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de două luni aștept să apară „Transcom”-ul să ia ciupercile, și nimic! Nici o navă, nici o veste măcar! — Dar de ce atâta grabă? — Cum de ce? răspunse paznicul. Dacă le culeg și nu se transportă imediat, se strică. — Atunci nu le mai culegeți și lăsați-le să crească în pădure, printre copaci, până vine „Transcom”-ul. — Care pădure? Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dincolo de granițele aparente între om și mașină trăiesc împreună sentimentul înălțător al aparenței la aceeași comunitate planetară. „Ce mai e pe-acasă?”, se auzea din toate părțile. „Ce face cutare?”, „Ei, nu mai spuneți! I-auzi, dom’le! Asta da veste!”, „Cum, deja s-a dat în folosință?’”, „A căzut Rapidul?” și altele și altele, la care Felix S 23 răspundea strângând mâini în dreapta și-n stânga: „E bine! E foarte bine!”. După ce mulțimea, la apelul tov. Roșca 7, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
București / Romania-LIMBA ROMÂNĂ (muzică și versuri, înregistrare la TVR -BUCUREȘTI) CUM VA FI SERBATA ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 Ne-am implicat, am publicat petiții, am fost alături de țară prin Maestrul Corneliu Leu și am reusit! Vestea cea mare a trecut oceanul! Pentru prima dată în istoria zbuciumata a României, pe data de 31 august anul prezent și în miile de ani care vor urma (așa sperăm), se va sărbători oficial Limba Română. Eu vă prezint aici
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
te iubesc enorm! După ce au servit micul dejun, au plecat împreună să se ocupe de actele necesare pentru căsătorie, apoi ea a sunat-o pe Ana să pregătească masa de seară, deoarece va veni împreună cu Andrei să le dea o veste. Din vocea ei și după faptul că noaptea nu a venit acasă, Ana a băniut ce veste îi aducea aceasta, așa că a pregătit totul și a rămas în așteptare, emoționată la gândul că îl va vedea din nou pe Andrei
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
când cei doi au intrat pe ușă. Cristian foarte bucuros a sărit imediat în brațele lui Andrei, care apoi a venit spre Ana și a îmbrățișat-o. A fost o seară foarte plăcută și când sora ei i-a spus vestea cea mare, Ana i-a felicitat, apoi s-a scuzat că este târziu și trebuie să-l culce pe Cristian. Nu după mult timp a plecat și Andrei, iar Claudia a venit în camera Anei și când a văzut-o
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
ADELA , poate să înțeleagă totul , sau nimic. Versurile tale sunt pline de viață, de mișcare continuă, strecurând în suflet nostalgii, dar și avânturi patriotice, mesaje către suflete, mesaje către credință, odihnitoare și latente precum vulcanii adormiți, izbucnind apoi parcă fără de veste. Nu asculta cuvintele negre ale unora care încearcă să te oprească din drumul tău impetuos. Du-te fără nici o teamă. Privește înainte. Trebuie să fii fericită, așa cum tu încerci să-i faci pe alții fericiți , prin arta dansului, prin arta
SCRISOARE CĂTRE ADELA-ADRIANA MOSCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364457_a_365786]
-
absență telefonului: “Dacă mă sună cineva?” Strâng telefonul în mână, ca un fel de ancoră de salvare, sau îl rotesc pe toate părțile. Oare toată lumea asta depinde de telefonul meu? Apoi există dorința de a primi un mesaj plăcut, o veste bună. Vezi oameni care își privesc și își consulta mereu telefonul, nu cumva să fi pierdut vreun apel sau SMS: “Dacă m-a căutat cineva și nu am auzit când a sunat?” Mai exista și dezastrul produs de telefoanele moderne
HAI CA MA SUNA CINEVA PE CELALALT MOBIL de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364463_a_365792]
-
merita o asemenea durere. Au trecut două luni de la tragedie și a sunat Natașa. Se apropia ziua lui Isac și dorea să-l felicite, dar Sofia i-a făcut semn că nu vrea să vorbesc și să-i dea el vestea despre copil. A auzit-o prin telefon cum plângea și nu a suportat durerea acesteia, așa că a ieșit din casă să se plimbe puțin pe faleză. Isac a trimis-o pe Eva să vină după ea și când a văzut
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
de piatră și nu s-a mai putut mișcă deloc!!! S-a produs mare vâlvă să nu se afle nicăieri, au fost puși milițieni de pază care au înconjurat clădirea să nu intre nici un fel de curios. S-a dus vestea prin viu grâi, s-au adunat mulțime de curioși, printre ei era și un bătrân care se ruga: "Lăsați-mă să intru la fața!" dar nu a primit aprobare. La un moment de neatenție din partea milițienilor, mosul a pătruns în
MINUNEA de ION UNTARU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364493_a_365822]
-
un an, măcar odată! La această mare vorbă Lumea toat-a amuțit, Numai Sfântu-nvârtea cheia De la Porți și-a mustăcit: - Fie! a răspuns el, hâtrul, Vă fac o favoare vouă: Să pețiți, iaca, bărbații Doar în faur, douăș’nouă! Auzind această veste Fetele s-au bucurat Că de-acum deschisă-i calea De pețit și măritat. Și cu chiote plecară Știrea-n sat să o vestească, Fără ca să stea pe gânduri Și măcar să socotească, Cum că aprobarea este, ( fără tocmă, fără bani
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
patru regiuni ale lumii hotărârile Unirei. Unirea tuturor Românilor într-o Românie mare”, la București avea loc o altfel de adunare populară; o adunare în care președintele S.U.A, președintele celei mai puternice țări din lume, al singurei superputeri vestea celor câteva zeci de mii de oameni, peste care șiroia apa unei ploi tenace, faptul că România a fost invitată să adere la NATO. Alăturarea celor două adunări populare reprezintă o simplă speculație izvorâtă din proximități calendaristice? Întrebările nu pot
INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364566_a_365895]
-
prispa acelei case timp de 400 de ani? (Apropo, oare de ce se gârbovesc bătrânii, de ce nu rămâne "stejarul", "nucul", "ciresul"sau "caisul"drept până la moarte?) Oare câți oameni s-au nascut în casa aceea și câți au murit acolo? Ce vești bune au răsunat și ce vești rele au au fost spuse în șoaptă între acei pereți? Câte mirosuri s-au putut simți acolo, de țărani transpirați de la munca câmpului, de copii care au făcut pe ei sau care tocmai au
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
de ani? (Apropo, oare de ce se gârbovesc bătrânii, de ce nu rămâne "stejarul", "nucul", "ciresul"sau "caisul"drept până la moarte?) Oare câți oameni s-au nascut în casa aceea și câți au murit acolo? Ce vești bune au răsunat și ce vești rele au au fost spuse în șoaptă între acei pereți? Câte mirosuri s-au putut simți acolo, de țărani transpirați de la munca câmpului, de copii care au făcut pe ei sau care tocmai au fost îmbăiați? Oare a ce mirosea
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
plictisit și fără o țintă precisă în deplasare. Ajunsesem aproape de intrarea în blocul în care aflasem că locuiește și atenția mea era în alertă maximă. Mi-a prins bine, pentru că am observat și înțeles imediat semnul care îmi dădea de veste că trebuie să înaintez. Am pășit hotărât și am intrat. Nu m-au speriat bătăile puternice din piept ori, mai degrabă, nu am avut timp să le iau în seamă. Doamna mă aștepta extrem de calmă și zâmbitoare în hol. Am
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
O PARTITURĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Azi nimeni nu mai vinde Permise de noroc Și-n traista cu merinde Doar lipsuri se mai coc Priviți: se-ntoarce solul Cu veștile lui rele Și jertfele obolul Dau biete caravele Mai cade o cortină Și cresc dezamăgiri Norocul iar combină Hazardu-aduce știri Că iar se-nfirip lupte Și lespedea o treci Când numai dedesubt e Un vad de râuri seci Că valul
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]
-
care numai o binevenită lege a lustrației ar fi făcut posibilă cunoașterea lor), rezultă că ar fi existat și un centru, din moment ce autorul menționează: „De cu seară din ajun, 7 august, mai mulți conspiratori, între cari și Stan Popescu așteptând vești (de unde? istoria nu poate încă spune).” Această, cum ar zice Călinescu în stilul său racambolesc, insolită tehnică a loviturii de stat la nivel de județ (înțelege ce vrei!) pusă la cale de un general rebel, mai degrabă, s-ar zice
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
M-AM REGĂSIT ÎN TINE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ...dar palmele-mi coboară statuia mă-nfioară în dorul mut ce crește văpaie peste munte nici nu mai știu vreo veste... lumi de lumini se cern. văd depărtări prin ziduri ce le ridic agale... doar aripi să-mi mai crească și-atunci pot... le dobor... clepsidrei sparg conturul. las curgerea să-i fie, un ultim drum bătut. în trup simt încă
M-AM REGĂSIT ÎN TINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361294_a_362623]
-
satului - dintre lalele Etapa 81 - 8 VI 2009 Locul I - Corneliu Beldiman din preaplinul lui cerșetorul împarte - cu porumbeii Locul I - Valeria Tamaș cătunulpustiu - cu telegari de colburi vântul toamnei Locul II - Livia Ciupav fluture pribeag - poate a venit cu vești și-i deschid poarta Locul III- Corneliu Beldiman prunul înflorit în calea gardului nou - sunet de drujbă Mențiune - Petru Ioan Gârda Salcie pe mal - strecurat printre plete, fum de țigară Mențiune - Cristian Dely La capăt de drum, ultimul plop marchează
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]