4,489 matches
-
latitudine din Atacama ale cărei ape nu sunt "evaporate" de căldura excesivă. Deși precipitațiile sunt reduse circa 12 milimetri anual, sistemul de irigații permite populației, alături de minerit, să se ocupe și de cultivarea lămâilor, portocalilor, arborilor de avocado și a viței de vie. Generalul care ne-a primit fusese informat, prin protocolul Ministerului de Externe, despre vizita noastră și scopurile ei. Ne-a întrebat cum am călătorit, cât timp rămânem la Copiapo, ce planuri avem pentru cooperarea minieră. A fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
parte de o zi superbă, podgoria se află într-o zonă splendidă, cam la o oră de Santiago spre Cajon del Maipo, am cunoscut cea mai mare podgorie din Chile și cel mai mare exportator de vinuri al țării. Cultivarea viței de vie în Chile se face după venirea spaniolilor, în secolul al XVII-lea, fiind menționat ca "prim podgorean" Don Francisco de Aguirre, cu proprietăți în zona Copiapo. Cultivarea științifică, industrială a început cam cu un secol și jumătate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cultivarea științifică, industrială a început cam cu un secol și jumătate în urmă, fiind legată de numele unui bogat moșier, Don Silvestre Ochagavia, care a întreprins o vizită în Franța, de unde s-a întors cu specialiști și cu butași de viță nobilă. De reținut că după vizita sa podgoriile din Franța, Italia și Germania aveau să fie practic distruse de filoxeră, ceea ce nu s-a întâmplat cu plantațiile din Chile apărate de ocean, de munți și de deșertul Atacama. Vinurile chiliene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Fiul lor, Melchor de Concha y Toro, născut la 10 octombrie 1833, jurist, om politic, senator, ministru de finanțe, înnobilat de Spania cu titlul de "marchiz de Casa Concha", este cel care a pus bazele actualei podgorii la 1883, cu viță de vie adusă din regiunea Bordeaux. La data vizitei, podgoria deținea lângă Santiago 5730 de hectare de vie și alte 800 de hectare la frontiera cu Argentina. Din toată suprafața, 1500 de hectare erau plantate cu soiuri albe Sauvignon alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și o mândrie de "gauchos", oameni ai Pampei, crescuți în libertate pe câmpiile nesfârșite. Rio Grande do Sul e zona pășunilor și a cirezilor de mii de vite sau a turmelor de mii de oi. Aici clima permite și cultivarea viței de vie, fiind cunoscute vinurile produse în Caxias do Sul. Împreună cu "Domnul Conte", am vizitat, într-o localitate învecinată, Nova Hamburgo, un Târg internațional de încălțăminte și tot împreună am făcut o excursie la Gramado, o pitorească stațiune montană locuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
interesantă, fiind legat de una dintre cele mai pitorești și extraordinare personalități din Uruguay inginerul Francisco Piria, întemeietorul orașului Piriapolis, de pe malul Atlanticului. În 1890, a cumpărat o imensă moșie în zona numită Pan de Azucar, pe care a cultivat viță de vie, măslini și un milion de eucalipți. A împărțit apoi terenul de la malul oceanului în loturi pe care a început să le vândă, iar în 1916 a fost dat în folosință portul. În 1912, a conceput planul clădirii ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plouă. Într-o etapă mai Îndepărtată, sub alte ceruri mai puțin plumburii, era o măreață paradă de mici văi cu trandafiri și cu alei pe sub crengi Împletite, grătare de lemn care-și legănau plantele agățătoare, gata să se transforme În vița cățărătoare a pergolelor cu coloane, dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În caz contrar, să dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bine, "Raiul" ar putea fi chiar pe pământ. Iadul și Raiul sunt în noi. Toate acestea și câte încă... Păcat că le prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de vie. Și de moldovence ai uitat, zâmbește ea. Răutate mică, o amenință el cu dragoste. Recunosc, "sunt un porc în turma lui Epicur". Tu ai spus-o... Horațiu a spus-o, precizează Țamblac cu tristețe. În viață n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și în strădania de a face ceva bun și pentru oameni, și pentru țară, nu numai pentru sine și pentru ai săi. Dovadă că nu oropsesc pe nimeni, fie cine-o fi -, ești chiar domnia ta, boier Stanciule, Marele boier de viță veche, și încă cu păcate multe, trecute, pe care te-am ridicat al meu prim și prețuit sfetnic, pentru că ești cinstit și-ți iubești țara. Și câți încă asemenea, mai mari au mai mici, boieri sunt credincioși sfetnici ai mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plăteau sau ce ajutor străin primeau. Puțin le păsa de țara ruinată, ticăloșită; n-aveau habar lor să le fie bine, să agonisească cât mai multe averi, cât mai multă putere. Și nesătui mai erau, Doamne! Nu adevărații boieri de viță, iubitori de țară, ce stăteau retrași, ascunși în conacele lor, ci îmbogățiții, ciocoii, căftăniții-boieri. Să te ferească Dumnezeu de țopârlanul ce se urcă ca scroafa-n copac; aista una-două te vinde, ba unii se tăiau împrejur de se turceau. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se va fi spus, nu o dată, despre mine, bieții bulgari fiind, dintre toți vecinii noștri, cel mai prost cotați (nu de toți românii, firește, nu și de cel mai inteligent dintre scriitorii noștri, I.L. Caragiale, care evocă un bulgar „de viță”, „om umblat și deștept”; „povestea românește foarte frumos” și de la el a auzit, în copilărie, istoria repovestită în Pastramă trufanda). Nu-mi rămâne decât să-mi port crucea originii mele etnice (așa cum alții și-au purtat-o decenii în șir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dar are totuși o noimă. Aceste insule înconjurate de un teren ce are un nivel mai jos cu câțiva metri, au fost donate de moșierul, care stăpânea aceste plaiuri, unor schituri sau mănăstiri pe care călugării făceau culturi de legume, viță de vie sau pomăt. Cum călugării erau numiți de țărani „pochi”, aceste insule pe care viețuiau de primăvara până toamna, au fost numite „pochine” adică terenurile pochilor. Pe aceste „pochine”, călugării improvizau și unele construcții ușoare, folosite numai vara, pe timpul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
salcâm bătuți în pământ pe care se înpleteau crengi verzi de răchită mlădioase, despărțea curtea de grădina cea mare. În grădina mare erau plantați pomi fructiferi, mai ales pruni, vișini, cireși, peri și nuci, (foarte rar, foarte puțini meri), uneori viță de vie, (dar cei mai mulți gospodari aveau vie plantată la pământul arabil din afara satului). Cel mai mult teren, din grădina din spatele casei, era rezervat pentru pepeni și legume. Se cultiva în grădină fasole oloagă și de harag, castraveți, varză, pepeni, ceapă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Brăila, care veneau de la Racovița sau dela Gradișe „La trei vânturi”. În câțiva ani s-au mai mutat și alți gospodari, dar numărul celor stabiliți „La trei vînturi” n-a trecut de 20. Au fost plantați salcâmi, pomi fructiferi și viță de vie. S-au săpat fântâni și bucuria celor mutați aici în câmp a fost mare, pentru că fântânile au dat de apă cam la patru metri adâncime iar apa era dintre cele mai bune pentru consumul oamenilor și al animalelor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
l-a întrebat câți bani are în mână. Abia după ce bunicul i-a înnumărat în fața noastră, am fost convinși că în adevăr și-a recăpătat vederea. Bunicii aveau casă mare, acoperită cu tablă galvanizată. În grădină erau pomi roditori și viță de vie altoită. Un nuc și un păr foarte înalți dominau grădina, iar vița de vie a constituit pentru mine cea mai veche amintire de când am mâncat struguri, cu bobițe rupte direct de pe coarda viței, când abia se pârguiau. BUNICA
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în fața noastră, am fost convinși că în adevăr și-a recăpătat vederea. Bunicii aveau casă mare, acoperită cu tablă galvanizată. În grădină erau pomi roditori și viță de vie altoită. Un nuc și un păr foarte înalți dominau grădina, iar vița de vie a constituit pentru mine cea mai veche amintire de când am mâncat struguri, cu bobițe rupte direct de pe coarda viței, când abia se pârguiau. BUNICA ȘERBANA (BÂTA) era foarte mândră de mine pentru că mă pregăteam să devin preot. Înainte de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
grădină erau pomi roditori și viță de vie altoită. Un nuc și un păr foarte înalți dominau grădina, iar vița de vie a constituit pentru mine cea mai veche amintire de când am mâncat struguri, cu bobițe rupte direct de pe coarda viței, când abia se pârguiau. BUNICA ȘERBANA (BÂTA) era foarte mândră de mine pentru că mă pregăteam să devin preot. Înainte de a muri, mi-a pus pe gât un ștergar mare de borangic, țesut de ea cu alesături, și cu lacrimi în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a alege untul, pe care ni-l servea proaspăt cu mămăliguță fierbinte. După ce a fost mutată gospodăria, din satul Boarca „la trei vânturi” își făcuse, în curte, un cuptor din pământ ars, pentru copt pâinea. Înfierbânta cuptorul cu lemn de viță de vie, din corzile tăiate. Din spuma mustului care fierbea, făcea niște turte care, după ce se uscau, erau folosite ca aluat pentru fermentarea (dospirea) aluatului, pentru pâinea dospită. Săptămânal făcea un cuptor de pâine, pentru cei ai casei, din făină
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu pompa de stropit în spate și fără mască protectoare. Din această cauză, s-a îmbolnăvit și a ajuns la spital. Doctorii i-au găsit intoxicație în sânge și vase de sânge perforate în stomac. După însănătoșire a revenit la vița de vie a colectivei. În anul următor, după ce s-au copt stugurii, înainte de a fi culeși, a venit de la „raionul de partid” un camion care a cerut, „pentru partid” patru tone de struguri. Dinu le-a dat cantitatea cerută dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și-mi spunea să nu înghit ceara, ci s-o dau jos după ce sug mierea din fagure. Bătrânul avea multe buduroaie așezate în grădină sub niște pomi mari. Mi-a rămas în minte grădina aceasta cu pomăt, cu albine, cu viță de vie, cu moșul cel bun și blând, care lucra printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din țară, că la comparații de astea am fost mereu foarte buni. Dar cei mai babani din Nicorești, după marele moșier Nistor Cincu erau Alecu Anastasiu, dr. Savel Cârlan, dr. Ioan Jalbă. Sava Capmare, dobrineștean avea aproape două hectare de viță nobilă, cinci de arabil și batoză de treierat cu vapor, mai exact cu motor cu vapori. Dar gata, că e timpul să urcăm în arborele genealogic. Bunicul după tata, Ilie Brumă împreună cu fratesău, Tache, veniseră din Perieni, județul Lăpușna. Se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să te scoatem de sub mâinile lui când o fi cazul”. Întâlnirea avea loc pe teren neutru, la o țiitoare de-a lui. Am intrat, m-a poftit pe scaun și mi-a dat mâna: - Eu sunt Corneliu Panu Calimach, viță de boier, foști stăpâni pe aceste locuri până la împroprietărirea din nouă sute șai' șpe. Mai am ceva avere. Pădurea. Am vrut să te cunosc. Am aflat că ești tânăr dar nu foarte, că te porți bine cu oamenii, cu copiii, că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o întâmplare plină de tâlc trăită la Parlamentul României în iulie 1998: fusesem convocat în fața Comisiilor de politică externă reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, pentru a fi audiat în vederea trimiterii ca ambasador. În cadrul discuțiilor, un distins senator, boier de viță veche și scriitor cu har pe deasupra, mă întreabă, printre altele, dacă în anii de dinainte de '89, în care am lucrat la MAE, am colaborat cu securitatea. Ce puteam să-i spun? Cred că a fost o întrebare retorică, el însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
divizată în două: El Norte Chico nordul mic și El Norte Grande marele nord. Primele sute de kilometri până la Serena le-am parcurs liniștit, printr-o zonă de o deosebită frumusețe, cu vegetație bogată, râuri și culturi de citrice și viță de vie. Aici se află și marele lac de acumulare La Paloma, al doilea că dimensiune din America Latină. Regiunea, conform descoperirilor arheologice, a fost locuită încă de acum 4000 de ani. Centrul zonal, orașul Serena, ctitorit pe la jumătatea secolului al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
latitudine din Atacama ale cărei ape nu sunt "evaporate" de căldura excesivă. Deși precipitațiile sunt reduse circa 12 milimetri anual, sistemul de irigații permite populației, alături de minerit, să se ocupe și de cultivarea lămâilor, portocalilor, arborilor de avocado și a viței de vie. Generalul care ne-a primit fusese informat, prin protocolul Ministerului de Externe, despre vizita noastră și scopurile ei. M-a întrebat cum am călătorit, cât timp rămân la Copiapo, ce planuri avem pentru cooperarea minieră. A fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]