46,761 matches
-
Ceea ce nu este cazul cu dragii musafiri de față - a prins rând la vorbă soția lui Petrică, În hazul celor din jur. ― Apoi ne-om sacrifica, scumpa noastră gazdă. Alta nu avem de făcut - a răspuns Nicu, ridicând ulcica cu vin... După ce și-au ogoit pofta de plăcinte și setea, au rămas În așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a luat comanda. „Petrică și Păpădii, o luați pe făgaș și mergeți ca visul... Dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
parcă mai vii de acasă, dragule - a apreciat Nicu. ― Pentru o asemenea minune, merită să „mai Îndemnați” - cum se spune - a intervenit din nou soția lui Petrică. ― Nu lăsăm noi sî plângî bunătate di plăcinti și sî ofteze minune de vin - a asigurat-o tata Toader, pentru a-i face jocul... ― Da’ vorba-i vorbă și treaba-i treabă. Așa că, la ataaac Înainteee! - a comandat Petrică, ridicând ulcica cu vin. ― Iaca-i o viață de om de când n-am mai auzit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noi sî plângî bunătate di plăcinti și sî ofteze minune de vin - a asigurat-o tata Toader, pentru a-i face jocul... ― Da’ vorba-i vorbă și treaba-i treabă. Așa că, la ataaac Înainteee! - a comandat Petrică, ridicând ulcica cu vin. ― Iaca-i o viață de om de când n-am mai auzit comanda aiasta. Numai sergentul Limbosu striga așa, de parcă era apucat de streche - a vorbit cu aducere aminte tata Toader. ― Apoi de tartori de aiștia am avut și eu parte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dimineață. Spuni tu, fata moșului, dacă eu nu mă trezăm dimineața În patu’ meu? - a Încheiat vorba Toader, râzând, În timp ce o pierdea din ochi pe mama Maranda. ― Asta nu Înseamnă că ne veți lăsa cu plăcintele pe masă și cu vinul neîntrebat de sănătate. Așa că „mai Îndemnați!” Nene Mitrule - dacă nu te superi - mai roagă butoiul cela să sloboadă ceva udătură, că oala ceea s-a dogit de când stă goală - a intervenit soția lui Petrică, stârnind voia bună a musafirilor... ― Mâine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
semn că Îl prețuiește și l-a acceptat din momentul când a aflat de el. I-a strâns brațul cu afecțiune și, cu oarecare tremur În glas, i-a răspuns: ― Două familii... vor sta În fotolii, cu un pahar de vin din cel făcut de bunicu - cel care În astă seară n-a putut fi prezent aici, la han - și vor asculta cu emoție povestea celor doi tineri care au Învins urgia unor vremuri și au ajuns ceea ce sunt! ― Ce spui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ba cântă șî zâua, da’ atuncea te anunță că a’ sâț’ cadă musafiri - a adăugat mama Maranda. Odată cu aceste vorbe ale lui tata Toader și ale mamei Maranda, musafirii s-au apucat să mănânce și să guste din ulcelele cu vin. Când totul a fost după dorința soției lui Petrică - adică bucatele nu plângeau pe masă, iar vinul nu s-a Încălzit În ulcele - a urmat un moment de liniște, pentru adunarea gândurilor. Ochii mesenilor s-au Îndreptat apoi către tata
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Odată cu aceste vorbe ale lui tata Toader și ale mamei Maranda, musafirii s-au apucat să mănânce și să guste din ulcelele cu vin. Când totul a fost după dorința soției lui Petrică - adică bucatele nu plângeau pe masă, iar vinul nu s-a Încălzit În ulcele - a urmat un moment de liniște, pentru adunarea gândurilor. Ochii mesenilor s-au Îndreptat apoi către tata Toader, cu așteptare plină de speranță. ― După câti văd eu, ar cam trebui să Încep povestea. Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toadere - a apreciat profesorul. ― Da’ ce a spus neamțul, Nicule? - a Întrebat Petrică. ― La prima vedere, pare o glumă, dar vorbele lui exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toader: ― Apoi omul vine, stă, da’ mai și pleacă. Să nu pățim ca cel căruia i-o vinit cumătru-su În vizită. ― Da’ ce, nu s-au mai vizitat cumătrii? - a Întrebat Petrică. ― Da, dar aista, cum o dat de vin bun și de mâncărică aleasă, numai nu se dăde’ plecat. ― Și? ― Ce s-o gândit gazda? Și-o chemat copchiii și le-o zâs: „Ia pupați voi mâna nașului că el vre’ sî pleci!” Nu cred că trebuie să așteptăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el vre’ sî pleci!” Nu cred că trebuie să așteptăm să ne poftească gazda să pupăm mâna „nașului”... - a sfârșit vorba tata Toader În râsul mesenilor... După ce au mâncat gogoși pe săturate și au Întrebat de sănătate cele ulcele cu vin, musafirii s-au ridicat. Nicu a privit spre nenea Mitru... Acesta a dispărut Îndată. În scurtă vreme, la poarta hanului s-a auzit tropot de cal, semn că o birjă se afla În preajmă. Nenea Mitru a intrat cu privirea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
musafiri: ― Ascuțiți-vă dinții și anunțați stomacul că vin zile grele! În câteva clipe, s-a Întors cu două străchini supraîncărcate cu vărzările despre care a pomenit soțul ei. În urmă venea nenea Mitru, cu câteva carafe pline cu un vin roșu. Se vedea de departe că este vin de „viață lungă” sau mai degrabă de viață ce merită să fie trăită... Toate s-au așezat dinaintea musafirilor rânduite gospodărește. Nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar gospodina a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vin zile grele! În câteva clipe, s-a Întors cu două străchini supraîncărcate cu vărzările despre care a pomenit soțul ei. În urmă venea nenea Mitru, cu câteva carafe pline cu un vin roșu. Se vedea de departe că este vin de „viață lungă” sau mai degrabă de viață ce merită să fie trăită... Toate s-au așezat dinaintea musafirilor rânduite gospodărește. Nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar gospodina a glăsuit cu vorbă dulce: ― Ia Îndemnați, oameni buni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Eu cred că și-au dat seama că sunt un tractorist de soi și merit toată atenția. Ce mai? - a plusat bătrânul râzând. ― Apoi noi nu suntem mai prejos decât „celovecii” și vă tratăm cu alivenci și o bunătate de vin - a intrat În vorbă soția lui Petrică. ― Da’ de unde până unde alivenci? Aici, În târg? - a Întrebat Gruia. ― Eu cred că n-ai luat seama unde te afli. Păi aici nu-i Hanul cercetașului? Apoi la un han, de-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Da’ nu mă Întrebați pi mini... Parcă eram acolo, așa di frumos o povestit dumnealui - și a spus părerea tata Toader. ― Apoi știți dumneavoastră cu ce se pecetluiește așa o poveste? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Cu o ulcică cu vin din cel brumat din oala ceea pe care nenea Mitru abia a aburcat-o din beci și până aici - a apreciat soțul ei. ― Da’ chiar așa, pe inima goală? - s-a auzit glasul doamnei gazde, care tocmai intra cu două
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuia să-și mai facă atâta sânge rău degeaba. Dar acum, că băiatul tău s-a însurat și are și el un rost, ar fi bine totuși să te împaci cu el, fu de părere Stelian, destupând o sticlă de vin cumpărat de la MAT și turnând în pahare. Grigore Gospodin se umflă în pene ca un curcan și nici nu vru s-audă de așa ceva. Cu o mână strânse mașinal paharul bine umplut, dar nu se grăbi să-l ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își declină identitatea și dădu pe rând mâna cu fiecare. Drăghici îi răspunse cu reținere, Constantinescu flegmatic, Ceaușescu afabil în aparență, dar cântărindu-l cu o privire iscoditoare, șireată. Convivial și bine dispus, Maurer destupă cu dibăcie o sticlă cu vin roșu de Cotnari, le turnă la toți în pahare și le ură noroc, apoi se porni o discuție în legătură cu justețea politicii de condamnare a regimului din Iugoslavia lui Tito, pe care o dusese partidul în vremea lui Stalin. Discuția, purtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și se aplecă la urechea lui Dej. Ai auzit, Ghiță?... îi șopti. Dddoi ani întttr-unul!... Maică-măiculiță... Și facultatea o termin tot în doi ani!... supralicită Ceaușescu. Gheorghiu-Dej nu reacționă vizibil în nici un fel și își goli liniștit paharul lui cu vin de Cotnari, iar Maurer îl imită, urându-le la toți noroc și sănătate. Bravo, Niculae! îl felicită Gheorghiu-Dej pe colaboratorul său. Înseamnă că ai două creiere-n cap, ca Nicolae Iorga!... Și la ce facultate intenționezi să te-nscrii, după ce termini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
discret, că pe față nu e bine să se vadă că noi am comis greșeli. Eu, ca om, sunt gata să-mi asum greșelile. Dar cu greșelile partidului e altceva!... Ceaușescu se grăbi să-și ridice de pe masă paharul cu vin de Cotnari, de care nu se atinsese până atunci, și își roti triumfător privirea, cu aerul că ar fi vrut să spună: "Ei, ați văzut? Cine-a avut dreptate până la urmă?... Să stea la pușcărie menșevicii ăia!..." Noroc la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
surpriza să găsească o adevărată comisie reunită în biroul vicepreședintelui. Întâmplător sau nu, în ziua aceea sosiseră de la raion activiștii Casapu și Ilici Vasile care, după ce serviseră un mic dejun frugal, pe bază de friptură de porc la grătar și vin de buturugă, întinseseră pe biroul vicepreședintelui niște planuri cadastrale și dezbăteau aprins împreună cu Tarbacea și cu Stan Pandelache, președintele sfatului, un proiect de întovărășire agricolă care ar fi trebuit să-i cuprindă atât pe unii țărani din comună, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au făcut vânt în doi timpi și trei mișcări... Nici să-și ia rămas bun de la soră-sa n-a mai apucat, nechibzuitul!... Așa-s italienii, conchise Stelian. Pe la Vocea Americii ce se mai aude?... Ticu își goli paharul de vin și se uită lung la fratele său, apoi iar dădu din mână, fără chef: La Vocea Americii zice multe, nene, dar ce folos! Câinii latră, ursul trece... Ferice de Iorgu, că a șters-o în Israel! Noi, aici, mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
frați rămaseră pe gânduri. Pe drum nu se vedea trecând nimeni și liniștea nu era tulburată decât de foșnetul vântului printre crengile vișinilor din fața casei și de plânsul unui copil mic undeva prin vecini. Stelian umplu din nou paharele cu vinul adus de fratele său și îi ură sănătate. Sănătate, îi ură și Ticu, golindu-și fără grabă paharul. Deci altceva nimic nou..., conchise Stelian. Ba câte ceva ar mai fi..., își aduse aminte Ticu și, coborându-și glasul, se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl salută Grigore primul, dând să-și salte de pe scaun trupul îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui moș Panciu să se adeverească și astfel să le rămână copilul nebotezat, Virgil se înarmă cu două damigene mari de câte o vadră și jumătate fiecare și o porni în marș forțat spre mănăstire, la Vică Scorțeanu, ca să cumpere vin. Ca de obicei, îl află pe ardelean acasă, trebăluind harnic prin gospodărie. Bucuros foarte de vizită, mai ales că nu-i mai călcase pragul de multă vreme, omul lăsă din mână maiul cu care bătea în pământ un bulumac nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu găsi decât cuvinte de laudă pentru vinul lui Vică și, după a treia cană cu zaibăr de probă, se ameți atât de tare, încât îi dădu celuilalt banii cu portofel cu tot, drept plată. Dar Vică, om corect, luă patru bancnote și-i băgă înapoi în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]