50,154 matches
-
mâna pe sânul Julietei (al statuii Julietei din Verona, că Julieta a murit, da?), vei întâlni iubirea. Am făcut și eu chestia asta. Pentru că o făcea toată lumea și mi-a fost jenă să nu mă conformez, dar și pentru că o voce din capul meu îmi șoptea “Băi, dar dacă e adevărat?”. La vreo lună după asta, m-am despărțit de iubirea pe care tocmai mi se păruse c-am întâlnit-o. Dați și voi din casă. În ce superstiții credeți sau
Dacă te uiţi la ceas la oră fixă, chiar te iubeşte? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20943_a_22268]
-
unul în care să fi simțit pe bune că trăiți) și postați-l pe YouTube, aici. Pentru încurajare, iată un splendid minut din viața mea, trăit vara trecută într-un sătuc din Provence și filmat de soț. A lui e vocea care voia să prindă “și străduța aia mică”:
Simte că trăieşti, se dau şi premii! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20938_a_22263]
-
o atitudine jigărită, cam de Zoo Băneasa. Să nu uit: știți care-i cea mai mică unitate de măsură a timpului? Nu, nu e distanța dintre culoarea verde a semaforului și primul claxon românesc care se aude. E distanța dintre vocea stewardesei care spune, imediat după aterizare, „Vă rugăm să rămâneți așezați, cu centurile puse“ și primii 50-60 de pasageri români care țâșnesc în sus. DE AICI.
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
m-a pătruns până la piele! Când a pronunțat țiganul cuvântul magic TUN, Mototolea a sărit, ca săltat de un resort și i-a deschis portiera din spate. L-a împins în mașină și, tremurând de emoție, a întrebat cu o voce sugrumată: --Ce...tun? Să nu mă ademenești cu cine știe ce afacere necurată, că eu sunt un om cinstit! --Da, eu sunt necinstit, șefule? spuse ofensat țiganul. Așa impresie ți-ai făcut matale despre mine? Păi, eu am venit la dumneata cu
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
piardă un eventual client, în timp ce palavragiul ăsta îi propune nu știu ce tun într-o fundătură de sat îndepărtat? Acu’, pe ploaia asta, să plece la cinci sute de kilometri în necunoscut? Și e târziu. Ajunge acolo noaptea. Unde doarme? Spuse cu voce tare: --Ne-apucă noaptea pe drum! --Păi, n-ai faruri, omule? Acolo avem unde dormi și mâine începem treaba de dimineață. Că, până taie porcii gospodarul, până ne tocmim, până împachetăm, trece ziua și tot noaptea călătorim. Iar noi vrem să
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
de mă caută la ora asta pe telefonul direct? se întrebă Andonache. Răspunse la telefon făcându-se că nu știe cine îl sună: Andonache la telefon! - Bună ziua domn’ ministru, sunt eu, profesoara Lepădatu Minodora, i se adresă tânăra emoționată, cu vocea cea mai serioasă de care era capabilă la acea oră. - Aa, dumneavoastră erați? Sunt foarte ocupat și supărat din cauza unor probleme de serviciu. - Nu aveți timp să ne întâlnim undeva astăzi? Mă puteți sună dacă este posibil. Am ceva noutăți
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
nu o mai ținea mai nimic legată de Iași. Minodora urcă și ciocăni la ușa apartamentului. Damian știa cine putea fi, dar dorința de a se amuza un pic îl făcu să întrebe: - Cine-i? - Room service, se auzi o voce subțire de femeie. - Nu am solicitat nimic! - Aveți o ofertă special din partea firmei, intră și Minodora în jocul politicianului. - Bine atunci, dacă-i atât de specială! continuă el șarada, deschizând larg ușa camerei. Minodora îmbujorată nu numai din cauza efortului depus
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
mult prea mulți sunt anii pustiiți De când la mine nu au mai venit! Dar n-am putut...timidă, am plecat Cu ochii-nlăcrimați și suspinând Și cu speranța pâlpâind în suflet Că poate vor veni cândva...curând! Dar...parcă-aud o voce ce mă cheamă Și tainic, se apleacă a-mi șopti: Noi locuim în inima din piept De-ai să ne cauți, să știi...ne vei găsi! Referință Bibliografică: Căutând...fericirea! / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul
CĂUTÂND...FERICIREA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384168_a_385497]
-
să-l aștepte.Ungea apoi parțile mobile ale căruciorului să nu mai scârțâie iar manetele cu care femeia acționa asupra roților să meargă mai ușor astfel încât efortul depus să fie mai mic . -Pupat-e-aș Ionele pe sufletul tău bun,se auzea vocea ascuțită a Floarei care-și țuguia buzele și-l săruta pe obraz. Nu-mi plăcea femeia,nu știu să vă spun de ce.Mă temeam de cocoașa ei și de picioarele inerte pe care le ținea pe treapta căruciorului,dar mă
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
dorinți... adormite până acum. O primăvară, demult așteptată, cu vibrații de iubire în aer. Zâmbete, chicoteli, rochii fluturând în adierea vântulețului obraznic... Ochi curioși și plini de admirație se îndreaptă către trupurile săltărețe de pe trotuar... -Atenție la semafor! Strigă o voce cristalină izbucnind într-un râs molipsitor... Un domn între două vârste admirând fetele de pe trotuar uitase de verdele semaforului... Da... Numai primăvara este vinovată! Semafoarele își schimbă culorile când în galbenul narciselor, când în roșul trandafirilor și parcă nehotărâte, în
O ULTIMĂ... PRIMĂVARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384194_a_385523]
-
aceste adevăruri dureroase? Ar fi fost oare mai rezonabilă varianta unei tăceri convenabile pentru noi cei de astăzi, dar mai ales pentru cei de mâine? Sunt convins că nu, măcar pentru faptul că poetul este considerat dintotdeauna glasul cetății iar vocea lui, singura care va străbate veacurile, nu are dreptul să mintă nici măcar prin omisiune! Și observăm, vorbind despre versurile ei, că „turnul de fildeș” al autoarei este pământul fierbinte pe care calcă, lupta cotidiană pentru demnitatea oamenilor din întreaga lume
PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/384193_a_385522]
-
Cât timp a ales Silvia marfa, am făcut celor doi o poză exact când erau în poziții identice cu cea în care-i observasem în urmă cu doar câteva secunde. - Toată lumea în autocar! Am întârziat destul... Haideți! s-a auzit vocea Rodicăi Rodean aproape de noi. Ce să facem? Am plătit și am urcat cu porumbi cu tot, dar vă asigur că nu eram singurii care am urcat și am mâncat în mașină. Toată lumea era veselă, deși se citea pe fața multora
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
indicată pe ecranul telefonului mobil. Am ieșit, încă nedumerit, cu gând de glume pe seama Silviei și a mea, raportate la neatenția ori dragul nostru de somn. N-am apucat să pășesc pe mai mult de trei trepte când am auzit vocea doamnei Rodica: - Azi se servește micul dejun la ora nouă! Nu uitați că la ora zece avem întâlnire. Comunicați, vă rog, în camerele de sus! - Da? Sărut mâna doamnă! Am înțeles, dar... cât este ora acum? - Puțin peste ora opt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
am zâmbit gândului bun ce-mi venise. Mi-am luat ceșcuța și pliculețul de cafea din gama „Ganoderma” și am ieșit tiptil. - Ce faci, domnule? De cine te ferești? au venit întrebările spre mine de așa aproape și rostite cu voce tare, bărbătească, încât m-am speriat. Era Nicu de la Craiova, cel cu nume multe, care cred că ieșise din camera alăturată în același timp cu mine. Am dus două degete la gură în semnul acela care cere liniște și i-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
cu prietenie și cu seriozitate prin ochelarii săi cu rame groase, care vorbesc de la sine despre osteneala ochilor pe mii de pagini, domnul George Bodea ne-a vorbit binevoitor și cu grijă (ori din obișnuință, mai degrabă) în a da vocii sale de tenor în putere acele inflexiuni plăcute și joase pe care o încăpere le îngăduie urechilor ascultătoare. Poate a fost și o încercarea de a-și ascunde emoția ce-l cuprinsese când a început să vorbească despre activitatea sa
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
volum, intitulată „Meșterii și uneltele lor” a fost dedicată de poetul George Bodea celor prezenți la acest „cenaclu” literar. Autorul a fost răsplătit cu aplauze. Azi, 16 martie 2012, când scriu aceste rânduri, am avut bucuria de a-i reauzi vocea, prin amabilitatea de neprețuit a domnului inginer Vasile Sfarghiu, care mi-a oferit, în numai 48 de ore de la convorbirea telefonică prin care-mi exprimam admirația și solicitam puțin sprijin în redactarea lucrării de față, cartea indicată mai sus și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
Nu-mi amintesc acum și nici nu doresc să introduc în amintiri ceva fals ori îndoielnic. Este vorba de versurile citite de doamna Mioara Vișan. Nu-mi amintesc autorul acestora, dar pot afirma și susține că Mara a impresionat prin vocea-i puternică și clară, plină de inflexiuni și nuanțe pe care conținutul poeziilor prezentate, mesajul lor, le cereau pentru a fi înțelese, pentru a fi pătrunse. Mi-a amintit de serile literare din stațiunea Felix, în mai 2008, când era
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
să stea acolo unde o duce el, adică, între copiii care sunt pentru clasa întâi, altfel o va spune mamei. - Spune-i! Strigă fetița, vizibil, iritată. Dar, dacă eu stau aici și tu acolo, cine te mai ajută la învățat? Vocea fetiței răzbătu, strident, pe platoul plin de copii și cadre didactice, în liniștea parcă anume instalată să surprindă comicul replicii, al situației. - Hî, hi... - Ha, hi, hi... - Ha, ha, ha.. Sobrietatea ceremoniei se transformase dintr-o dată într-un hohot de
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
de bine îi va fi ei când îi va păși pragul casei, un ajutor atât de important, precum scumpa ei nepoțică. Îi venea să sară în sus de bucurie. Își privi fratele, îi atinse brațul cu compasiune și cu o voce numai de ea știută îi șopti: - Stai liniștit, frățioare! De acum, că mi-ai spus, totul va fi bine, nu mai ai de ce-ți face griji... Va urma... Referință Bibliografică: Frânturi de viață - Episodul 2 / Olguța Trifan : Confluențe Literare
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
de bătrâni că pe vremuri pe dealul acela se înălța o cetate puternică, cetatea lui Lațcu Vodă - Domn al Moldovei. Uneori copiii ce se rătăceau pe deal, jucându-se cu arcul confecționat de tata sau de bunic, spuneau că auzeau voci ce se ridicau din adâncul dealului. Prostii, de copii neștiutori, spunea câte un bărbat. aveți grijă voi, să nu vă atingeți de Stejarul Auriu, și nimic nu vi se va întâmpla. Dar ce este, bunicule, de ce să nu urcăm în
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
îngălbenit, așa cred, mi s-a făcut rău, și eu am avut același vis. Am coborât până la rădăcina Stejarului. Rădăcina, uriașă stătea înfiptă într-o minge strălucitoare, mare cât o casă.. Ce de aur, am gândit eu ! Am auzit o voce , dar nu am văzut nici o făptură. Să nu săpați aici, nicicând, de veți încerca să umblați la rădăcina Stejarului, dealul se va surpa, va acoperi toată Moldova.Cutremure vor zgudui țara, pământul se va prăbuși, la suprafață va ieși apa
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
-l anunțe când cineva vroia să-l mai întrebe de una,de alta sau...de dragoste. „ Cât de departe am ajuns și cât de aproape mi-e sfârșitul ! ” își spune ,privind înlăcrimat la marea cea albastră. - Bună dimineața ,domnule Atanasiu ! Vocea guturală a inspectorului de poliție era ultima pe care ar fi dorit să o audă. - Bună dimineața ! - Știți,există niște neconcordanțe în declarațiile d-voastră și aș vrea să le lămurim. Ați servit cafeaua ? - Încă nu ! - Atunci vă invit la
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
A doua zi, duminică, sună telefonul pe la ora zece. Dana voia să-i comunice Deliei o veste nemaipomenită. Era însărcinată! A insistat la telefon, dar nu primi nici un răspuns. Insistă, fără succes. Atunci sună pe mobil. Dar îi răspunse o voce de bărbat. — O caut pe Delia, am greșit numărul? — Delia este bine, doamnă Dana. Eu sunt Ștefan, ați fost la căsătoria mea, în Poiană. Delia este la spital, a suferit un accident, dar este bine. Ce s-a întâmplat domnule
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII SFÂRȘIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384234_a_385563]
-
duș. Dar când dădu drumul la apa caldă începu să sune telefonul fix. Acesta suna rar și doar cei de la spital îl căutau pe Cristi sau mama ei. Ridică receptorul, Cristi sforăia deja. Nu era mama, nu era spitalul. O voce de bărbat întrebă de doctorul Moga. Nu vă supărați doarme, e foarte obosit, nu doresc să-l trezesc. Cine îl caută, vă rog? — Sunteți soția? — Da, sunt soția! Carmen mă numesc! — Bună seara stimată doamnă! Sunt o bună cunoștință a
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384229_a_385558]
-
acesta să dea semn de trezire. Atunci îl strigă pe nume: — Trebuie să te trezești, Cristi! Un domn insistă să iei legătura cu el. Cristi se ridică din pat atât de repede încât o sperie pe Carmen. Întrebă cu o voce calmă: — Cine era la telefon? — Un domn Stănilă! Foarte insistent! Trebuie să iei legătura cu el. Cristi, foarte lejer de parcă nu s-ar fi trezit atunci din somn, se duse pe hol acolo unde se afla telefonul. Închise ușa. Carmen
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384229_a_385558]