5,438 matches
-
spuse cu amărăciune: — îți înțeleg sentimentele. Janet pufni și zise: — Dacă nu știi, Duncan, se gîndește la Molly... au! Drummond o lovise cu piciorul în bărbie pe sub pături. Ea își acoperi fața cu mîinile și începu să plîngă în liniște. Zăcură acolo, fierbînd fiecare în sos propriu și, rînd pe rînd, adormiră. Thaw visă că păcătuia destul de stîngaci cu Marjory, care stătea în picioare goală și dreaptă ca o cariatidă. El călărea pe coapsele ei și se ținea la distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le privi neclintit pînă se întunecă. CAPITOLUL 26. Haos A doua zi dimineață, așteptă un imbold să se dea jos din pat și, în cele din urmă, se tîrî pînă la cămară și la toaletă, apoi se întoarse în pat. Zăcu acolo ca un leș, cu creierul putred și viziuni de răzbunare. O chinui în fantezii sexuale, recompuse și lungi discursurile de despărțire, amintindu-și cu minuție și dezgust fiecare clipă petrecută împreună. Se întrebă de ce mintea lui era atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-ar întîmpla în America și taică-tău ar fi bogat, te-am cocoloși trăgînd de tine pînă a-i mierli-o. Consideră-te norocos. Acum o să ne uităm la inima pastorului de la biserica parohială Cowlairs. Paravanele, vă rog. Thaw zăcea tremurînd de indignare. După ce profesorul plecă din salon, se luptă să se scoale, își puse halatul și ieși în grabă. Se trezi alergînd prin jur și bîiguind: „Bine, bine, o să plec. O să plec acum. O să chem un taxi și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toaletă. Cînd intră, încăperea se învîrtea cu el. închise ochii și simți cum spațiul ei cade ca un avion care se prăbușește. Se lipi de perete, apoi căzu pe podea. Luă în brațe partea îngustă a vasului de toaletă și zăcu acolo tremurînd și dorindu-și să fie inconștient. Ori de cîte ori deschidea ochii, vedea încăperea învîrtindu-se, iar cînd îi închidea, simțea cum se prăbușește. Cineva bătea în ușă cu pumnii și cîteva voci strigau: „Deschide ușa“, dar el răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
merge în dormitor și-l răstoarnă în pat. își scoase hainele, pantofii și-și trase păturile peste el. Uitaru părea să se prăbușească peste el din tavan ca o tonă de cărămizi. Se trezi în aer, deasupra propriului trup, care zăcea cu gura și ochii căscați și capul bîțîindu-se la marginea pernei. Se întrebă dacă e cazul să-l părăsească, dar se mișca, gemea și bursc redeveni parte din el și se ridică. îl cuprinse o pace amorțită. De afară nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi intra și-i ieșea din plămîni cu atîta ușurință, că putea să-și imagineze că murise, dacă nu-i era foame. Dădu la o parte așternuturile grele, își coborî picioarele pe podea, încercă să se ridice, dar se prăbuși. Zăcu o vreme cu capul sub scaun, zgîlțîindu-se de rîs, și mai tîrziu își trase hainele pe el fără să se ridice și se tîrî pînă în bucătărie, bîțîindu-și capul cînd într-o parte, cînd în alta și murmurînd: — Totul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pierduse de mult conștiința, cînd ceva îi tăie genunchiul. Clipi și, în albeața din față, văzu o formă imensă și înclinată. Scoase lanterna și o îndreptă în jos. Genunchiul lui se lovise de marginea unei roți de fier ruginite, care zăcea răsturnată pe-o parte și bloca drumul. O ajută pe Rima să se urce pe ea, o conduse de-a lungul unei spițe, urcă peste ax și ridică lanterna spre obiectul care atîrna deasupra lor. Se așteptase să vadă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zid cu arcade de deasupra naosului. în timp ce coborau, Lanark observă că la stînga, podul era împărțit în nișe, fiecare conținînd cîteva mobile. într-una din ele, un bărbat într-o haină murdară încerca să repare o cizmă veche. în alta zăcea o femeie cu privirile rătăcite bînd dintr-o sticlă plată. — Am ajuns, zise Ritchie-Smollet, și intră într-una dintre partiții și se ciuci pe covor. Dormitorul avea un aspect prietenos, diminuat de mirosul de dezinfectant. Era luminat de o veioză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușă la dreapta, la etaj. Urcă o scară îngustă, acoperită cu un covor gros și deschise încet o ușă. Camera era mică și avea trei fotolii în fața unui televizor plasat în colț. Două păpuși îmbrăcate în două tipuri de uniforme zăceau pe podea, într-un maldăr de arme de jucărie din plastic. Pe o masă era întins un joc de monopoly, alături de cîteva desene. Alexander stătea pe brațul fotoliului din mijloc, mîngîind o pisică încolăcită în fotoliu și uitîndu-se la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înconjurată de păr nepieptănat, care stătea zburlit în aripioare și coarne, era statuară și nobilă, în afară de o expresie neliniștită, oarecum lașă. Peste bluza de pijama purta un jerseu din lînă, ambele erau murdare, iar peste pledul care-i acoperea genunchii zăceau cărți și hîrtii, iar în mînă ținea un stilou. Privindu-l oarecum șiret, pieziș pe Lanark, îi indică un scaun cu stiloul și-i spuse: — Ia loc, te rog. — Sînteți regele acestui ținut? — Regele Provanului, da. Și al Unthankului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușă și toate zgomotele încetară. — Merg... pe un coridor, spuse el cu voce tare. Cineva îi șopti: — Deschide ochii. Nu. Pipăitul îmi spune că ești în apropiere, dar ochii vorbesc despre spațiul intermediar. Se închise o altă ușă, iar el zăcea printre susure asemeni frunzelor care cad și simți cum este dezbrăcat. Cineva murmură: — Uită-te! și el deschise ochii suficient pentru a vedea o gură mică zîmbitoare cu buze subțiri într-un luminiș de păr negru. Blînd și cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în tăcerea aceea imensă, aerul fierbinte părea să opărească pielea. Lanark se simțea atît de greoi, că se prăbuși în genunchi, apoi atît de ușor, că se ridică în aer. Cînd reveni, pămîntul nu mai era acolo unde-l știa. Zăcu ascultînd huruitul și țipetele și privi la vîrful aprins al unui obelisc. Se aplecase atît de tare peste el, că își dădu seama că va crăpa sau se va prăbuși. Deveni greu din nou, apoi ușor, și de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi el. Mi-e groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai morți. Totul părea de neînțeles. 15 Gosseyn simți dispărând senzația de paralizie. Se repezi la gardianul cel mai apropiaf și-i luă arma. În picioare, încordat, pândea cea mai mică mișcare a corpurilor prăbușite. Dar nu observă nimic. Toate zăceau absolut imobile. În grabă, Gosseyn începu să-i dezarmeze pe paznici. Oricare ar fi fost cauzele ocaziei ce i se oferise, n-avea timp de pierdut. Odată treaba terminată, se opri și privi din nou strania scenă. Fuseseră nouă gardieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
imobile. În grabă, Gosseyn începu să-i dezarmeze pe paznici. Oricare ar fi fost cauzele ocaziei ce i se oferise, n-avea timp de pierdut. Odată treaba terminată, se opri și privi din nou strania scenă. Fuseseră nouă gardieni. Acum zăceau pe podea într-o dezordine bizară, ca niște popice doborâte dintr-o singură lovitură. Fără să mai analizeze ce și cum. se mulțumi numai să constate lipsa lui Eldred Crang. Privirea lui continuă să sară de la un corp la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Am introdus niște Drae în aparatul de condiționare a aerului și tu ești singurul care... Se întrerupse brusc:) Ce-i? Am ajuns prea târziu? Diagnostică rapid. Din întâmplare, privirea lui Gosseyn se îndreptase spre corpul inert al Ameliei Prescott, care zăcea pe podea în apropierea giganticului Thorson. Într-o clipă memoria îi reveni. Și zise cu brutalitate: ― Prescott, au injectat ceva în brațul soției tale cu o clipă înainte de a fi doborâți de efectul pulberii de Drac. Asta trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de înregistrare, am completat una nouă pentru camera dvs. nr. 974 cu primul nume care mi-a venit în mine ― John Wenthworth. Apoi când mi s-a terminat schimbul, am urcat la dvs. cu un șperaclu și v-am găsit zăcând, cu magnotofonul funacționând la căpătâi. Am scos înregistrarea inițială și am înlocuit-o cu alta făcută de mine după cum m-am priceput, astfel încât să contrabalanseze efectele deprimante ale celei dintâi. Am oprit-o când am urcat din nou să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
încerca să-l pună la loc. Deodată, fu cuprins, fără îndoială de amețeală, căci se clătină și se prăbuși cu fața în jos, lovindu-se de distorsor. Încerca o stranie senzație de plutire, de lipsă de greutate. Uimit, redeschise ochii. Zăcea pe o parte în întunericul cel mai desăvârșit, iar nările îi erau invadate de aroma complexă a lemnului în plină creștere. Era un parfum greu, familiar, dar lui Gosseyn îi trebui o bună bucată de timp până să reușească enormul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva? Gosseyn clătină din cap, negativ și zise sincer . ― Nimic. Ajunseră la apartamentul Patriciei. Zidul în care se aflase distorsorul se căsca în fața lor. Geamurile ferestrelor zăceau în cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se înălța Mașina jocurilor, ca o bijuterie pe coroana verde a Terrei. Acolo nu se mai vedeau acum decât mii și mii de grămezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sub controlul lui Crang. Nu putea aștepta ca să fie sigur. Se reântoarse în clădire și străbătu în fugă un coridor pe jumătate topit. Ajuns la laborator, intră, dar se opri după numai câțiva pași. Trupurile soldaților din garda lui Thorson zăceau risipite în toate părțile. În spatele unui birou zări, cufundat într-un fotoliu, un om în vârstă; barba îi acoperea în bună parte obrazul. Ridicându-și către Gosseyn ochii deja sticloși, reuși să surâdă și articulă: ― Ei bine, am reușit. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mă asculta, ai fi zis că înțelegea perfect nefericita picătură de fosfor care mai licărea printre sunete, stătea lângă masa de la fereastră, luase o mapă cu desene și alegea din ele, punea unele deoparte, trecea cu mâinile prin Dragoș care zăcea neclintit acolo, părea că nu-l vede, trecea desenele prin el ca prin aer, punea unele la loc, în mapă, tot prin Dragoș. Tăceam. Mă încerca o senzație de vomă, o amintire de coșmar, mă întrebam dacă Maria știa și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acoperit cu o scoarță temeinică, iarba și florile m-au năpădit, creșteau din mine. Îmi e destul de greu să descriu starea aceea de vegetalizare. Am să spun doar că o mai avusesem de câteva ori. O dată, în legătură cu un pește alb, zăceam întins pe un divan într-o cameră mare, un vestibul, nu puteam să mișc nici măcar un deget. Pe dinăuntru îmi era cumplit de bine, simțeam, ca și acum, în parc, o împăcare fără margini. Iubeam, într un prezent perpetuu și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fir de foc, dar era tot frig și cam întuneric, oricum, nu ploua, iar alt adăpost n-aș fi putut găsi pe aproape, bătrâna mi-a întins un scăunel cu trei picioare apoi s-a adresat cuiva, unui trup care zăcea destrămat de lumina cețoasă pe patul de lângă perete : „Scoală“, a spus „că a venit dumnealui“. Cel de pe pat a dat să se ridice (mai apoi, când l-am întâlnit pe Dragoș, mi-am dat seama cât semăna cu el, aveau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
păr lung, aceeași barbă albă-gălbuie, atâta doar că straiele celui întins pe pat erau noi și curate, părea gătit ca de sărbătoare...). „Nu, nu“, am spus, „n-aș vrea să vă tulbur odihna“. El și-a culcat capul pe pernă, zăcea liniștit, mă deprinsesem cu semiîntunericul din odaie, începusem să deslușesc până și ochii bătrânului, acoperiți de o pieliță albăstrie, Spiritul-Femeie a vrut să-mi dea ceva de mâncare, n-am primit, „Ia măcar un ou“, zicea, am luat un ou
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu mine, zice că a trăit destul, mai stau aici ca să nu moară singur...“. Am tras scăunelul lângă pat și am zăbovit acolo vreun ceas, până mi s-au zvântat hainele, bătrânelul n-a scos o vorbă, îl vedeam bine, zăcea pe spate cu ochii larg deschiși, senin și liniștit, ca unul care și-a încheiat socotelile. După un timp, mi-am dat seama că, în nemișcarea lui aparentă, făcea totuși un gest destul de ciudat : ținea pumnul mâinii drepte lipit de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]