7,506 matches
-
curgă pe râuri, Urle-i mașinile grele, Valurile de pe grauri, Si pădurea vieții mele, Le are doar România!!. Bântuită-i de minciuni, O macină lăcomia Dărmai sunt multi oameni buni ! Știu, vom fi ce-am fost odată, Vor veni și zări senine Știu că țara mea-i bogată, Vom trăi cândva mai bine ! CEL DE SUS, ne ocrotește de avari și de dușmani, Robul, cel care muncește, nu vrea mult, nu cere bani, Vrea doar sufletu-i în pace, tihna serii
BATE VÂNTUL PESTE APE. . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341965_a_343294]
-
Popa Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului zbor în zig-zag prin anotimpuri impare din care cad ninsori de gând nerostit până când mă vei striga cu soarele să mă întorc cu liniștea pe aripi în zarea certitudinii că exiști și-ți scuturi pașii viselor pe cerul meu îndoit pe curcubeul încrederii Referință Bibliografică: Colibri / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate
COLIBRI de AURA POPA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342009_a_343338]
-
care nu te cunosc (încă) îi atenționez că de poetul-copil George Nicolae Stroia, categoric, vor auzi frecvent, în contextul zborului său către „...orizonturi întregi/ uneori întunecate” (G. Stroia), precum e însăși viața. George ne dă garanția înălțării sale apoteotice spre zările cele senine, cele care pot fi atinse de aripile îngerilor care-i veghează evoluția pământească. În această perspectivă luminată de resorturi interioare, avem certitudinea că vor investi, ca și până acum, educația oferită de mediul său familial, știindu-se că
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
lumina, vervă unui anotimp îngemănat cu așteptările înaltelor vârste ale Copilăriei, ale Speranței... ... George Nicolae Stroia moștenește din familie „Bogăția Sufletului”, de aici evadând cu firave aripi de rouă spre „Anotimpul Viselor” - povești care încă de această treaptă de văratice zări se întrevăd a fi nemuritoare; vrem sau nu, acest Mini-scriitor, ca vârstă, trebuie scris cu majuscule și să i se dea spre veșnicire Muntele de talent ce i se cuvine. Scriitorii nu au vârste, nici stele, nici grade spre a
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
în sistemul acesta neoficial. Nu vreau să vorbesc despre acest aspect. Mi s-ar părea mai simplu să se oficializeze acest sistem de reciclare și banii să se întoarcă într-un sistem de asigurări sociale, așa cum se încearcă prin alte zări. Dar aici nu se dorește așa ceva, de ambele părți. ,,Legarea de glie” (adică transformarea într-un loc de muncă nu convine celor care recilează- sunt cei nu se adaptează niciunui sistem) și nici celor care trebuie să o facă oficial
VIEŢI RECICLATE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342262_a_343591]
-
SUFLETULUI Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1309 din 01 august 2014 Toate Articolele Autorului Într-un burg pestriț și vesel, pe o stradă oarecare Un copil trecea zâmbind pe-o alee, la-ntâmplare Și rotind privirea-n zare cum o fac copii-ades La ghereta, în vitrina, un afiș de interes: Vând căței cu ochi zglobii și cu părul cârlionțat, Jucăuși, plin de iubire, cu boticul brun roșcat. Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag, Rușinos, zâmbind timid
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
Articolele Autorului Venea o femeie... Pășind ușor în lumină, Dar norii pe cerul lăsat se-adună Și liniștea macilor fură. Cad stropii de ploaie peste câmpie, Castanii solemni, în depărtare, Își sting felinarele, Plouat și întunecat rămâne templul Castanilor din zare. Dar ploaia s-a oprit, Un vânt s-a pornit Ca din senin, Ștrengar i-a mângâiat femeii Din holda de maci, Dulcea unduire a coapselor de catifea, Stropite cu petale îndrăgostite,roșii de maci. Și vântul a dus parfumul
TRECEA O FEMEIE PRIN LANUL DE MACI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342307_a_343636]
-
s-a pornit Ca din senin, Ștrengar i-a mângâiat femeii Din holda de maci, Dulcea unduire a coapselor de catifea, Stropite cu petale îndrăgostite,roșii de maci. Și vântul a dus parfumul de petale-ndrăgostite, Pe aripa lui, spre zări îndepărtate, nesfârșite... Trecea o femeie prin holda de maci Și ochii ei, albaștri ca azurul, Zăresc în urmă-i, O fantomatică umbră: E pictorul, rătăcitor prin lanuri, Căutător de frumuseți neprihănite, Le caută de-o viață. Femeia îl așteaptă Și
TRECEA O FEMEIE PRIN LANUL DE MACI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342307_a_343636]
-
în contextul raportului Poet-cititor. Este o replică la poezia „Ție, cititorule”, semnată de generoasa poetă Gina Zaharia (vezi „Confluențe literare”). O dedic, cu timiditate, privilegiaților aflați în grațiile muzelor Euterpe și/sau Calliope. *** POETULUI Pierdut sunt în pustiul rece-al zării, Corabie-s, cu pânze sfâșiate, Mi-i stoarsă vlaga de vampirii mării Și mă hrănesc cu țărmuri inventate. * Dar din acest preaplin de neputință Zvâcnește-n mine bobul de lumină, Prevestitor semnal de biruință, Acord suav de muzică divină. * Din
DE LA CITITOR, OMAGIU (POETULUI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342317_a_343646]
-
de mână nostalgia Pe drumul lin ce duce la izvoare Vegheați de timp, un timp fără hotare Sublimi fiori își cântă simfonia. În ochi-fântâni și-un tainic șir de șoapte Din liniștea țesută Sus de astre Cu amintiri sculptate-n zări albastre Nostalgică visare-n miez de noapte. Privesc tăcută azi spre mândrul loc Revăd tărâm sălbatic - paradisul Când nostalgia-mbracă-n pace visul Crâmpei de viață-ncins în limbi de foc Culori de vis din cer acum coboară Și-un
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
Lăsând amprenta-i dulce, căci restu-i efemer. Trăiesc în universul ce-i plin acum de vise Ce nu apune-n suflet și-i pus mereu pe șotii Un mândru curcubeu care-mi inundă ochii Mă poartă-n vrăja-i lină spre zările deschise Din colțul meu de suflet sub pleoape se răsfrâng Imagini din străfundul memoriei fragile Înscrise-n custodia trăirii de copile Cu visele de ieri trăiesc și tot mai strâng! RÂNDUNELELE ÎNDRĂGOSTITE Sub streșini aburite, sub braț de șoaptă blândă
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
mintea Anei, o imagine binecunoscută trecu cu repeziciunea umbrei unui pescăruș în zbor. Nisipul...prea ud, se prelingea greoi, cleios, refuzând să-și păstreze forma pe care mâinile încercau să i-o dea, sau alteori, foșnea spulberat de vânt în zări. - Din păcate, nu cred că se mai poate face mare lucru acum - îi răspunse Ana după un timp, încercând să readucă discuția pe făgașul inițial de la care Angela divagase, ca într-o încercare disperată de a se extrage din copleșitorul
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
ochiul minții, atent la mesaje și detalii, pictorul a creat tabloul „Sybbila”, Marea Preoteasă care l-a slujit pe Zalmoxis, zeul dacilor... „Sybilla” își înscria profețiile pe frunze și flori iar vântul purta pe aripile sale, până în cele mai îndepărtate zări, informațiile inscripționate în parfumul florilor și pe frunzele stejarilor... „Ele adeveresc și vor adeveri peste veacuri, vitalitatea și înțelepciunea Neamului nostru care, asemenea stejarului, după furtună, se va înălța mândru spre soare, pășind curajos pe Calea Luminii...” Legendele spun că
SYBILLA DACICA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342318_a_343647]
-
Cugetare > ESENȚE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 735 din 04 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ce-nseamnă viața fără moarte? E o lumină fără soare, E dimineață fără noapte, E un izvor fără de mare, Esențe tari, pierdute-n zare. Hai, lasă timpul să se plimbe Pe cerul tău și-al veșniciei... Puterea lui ca să se schimbe, Ia viața nu-n zădărnicie Și orice clipă fă-o vie. Și ca un mândru condamnat, Culege ce ai semănat. Referință Bibliografică: Esențe
ESENŢE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342342_a_343671]
-
începuse cursa febrila spre apus.. De obicei la acea oră nu intră nimeni din pacienții sanatoriului în apă, dar am observat în apropierea geamandurii, o persoană care nu arată că ar dori se scalde, la prima oră..ci privea în zare la strălucirea razelor solare de deasupra valurilor, verzi ... albăstrui, ce veneau dinspre larg ... La un moment dat am observat cum un val a trecut peste capul persoanei, care a disparut sub apă ... A reapărut la valul următor și după aceia
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
ceva. Conversațiile pe chat. Mereu am de discutat, cu familia în primul rând. Aproape nu mai folosim telefonul. Pe FB este comod și gratis. Dar și cu alți prieteni: colegi de liceu, aflați la mare depărtare, unii chiar în alte zări ale lumii, sau prieteni virtuali, dar apropiați sufletește... ...Este ora nouă. Fac pauză, deoarece am și alte treburi, ca orice gospodină. Vase, mâncare, curățenie... și spălat, dar mașina automată își face treaba. Mă bate gândul să cumpăr o mașină de
RAPORT DE ACTIVITATE de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342332_a_343661]
-
numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342377_a_343706]
-
lume nu ne vede./ Tânguiosul bucium sună,/ L-ascultăm cu-atâta drag,/ Pe când iese dulcea luna/ Dintr-o rariște de fag./ Îi răspunde codrul verde/ Fermecat și dureros,/ Iară sufletu-mi se pierde/ După chipul tău frumos [ ... ] Înălțimile albastre/ Pleacă zarea lor pe dealuri,/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri./ E-un miros de tei în crânguri./ Dulce-i umbra de răchiți/ Și suntem atât de singuri!/ Și atât de fericiți!/ Numai luna printre ceață/ Varsă apelor văpaie
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
Iată, acesta este etalonul, măsura, esența! Nu mai este nimic de adăugat! Așa trebuie să fim: loc de popas și de reflecție pentru cei de lângă noi, mărul din care țâșnește trunchiul copacului ce l-a rodit, pasăre îngenuncheată în marginea zărilor... Să avem o atitudine de reverență în preajma Cuvântului, să alegem tăcerea când ni se pare că avem prea multe de spus și să punem toate meritele noastre pe seama lui Dumnezeu... Să fii om... Nici acum nu aș putea spune că
SĂ FII OM! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342433_a_343762]
-
de farmec: un nisip fin, ce devine fierbinte la ceas de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează. Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc un petec de nor alb să se joace, îi dau o strălucire aparte. În zare, nu departe de țărm, se zăresc, ieșind din ape, petece de pământ. Câte o sămânță, dusă de vânt, a dat roadă și s-a înălțat acolo un cocotier, sau orice altceva, de un verde crud. Ici, colo, câte un turist
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
în când ești abordat de bărbați care nu au nimic de oferit, te întreabă doar dacă nu vrei să bei o bere rece sau un suc într-adevăr natural și vor să te însoțească până la restaurantul care se vede în zare sau care este ascuns după cocotieri sau bananieri.M-a surprins asta, dar apoi am aflat că pentru fiecare client dus în localul respectiv primesc cinci-zece rupii. Iar când la ușa ta stă sărăcia... Am ajuns la gura de vărsare
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
de farmec: un nisip fin, ce devine fierbinte la ceas de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează.Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc un petec de nor alb să se joace, îi dau o strălucire aparte.În zare, nu departe de țărm, se zăresc, ieșind din ape, petece de pământ. Câte o sămânță, dusă de vânt, a dat roadă și s-a înălțat acolo un cocotier, sau orice altceva, de un verde crud.Ici, colo, câte un turist
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
în când ești abordat de bărbați care nu au nimic de oferit, te întreabă doar dacă nu vrei să bei o bere rece sau un suc într-adevăr natural și vor să te însoțească până la restaurantul care se vede în zare sau care este ascuns după cocotieri sau bananieri.M-a surprins asta, dar apoi am aflat că pentru fiecare client dus în localul respectiv primesc cinci-zece rupii. Iar când la ușa ta stă sărăcia...Am ajuns la gura de vărsare
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
raze de soare cu lumini, în viața mea de călător, în casa de lut, printre străini... Ca un pui de porumbel în coaja de ou, mă rog lui Dumnezeu, ca să fiu gata de plecare, când ziua hărăzită va sosi în zare... Mă rog ca mirabila sămânță să aducă roade-n sufletul meu și-n credința sfântă să fie ancorate, ca să le am la decolare, din lumea de tină-n cea de lumină-n Raiul în sărbătoare... Pân-atunci încă, în acest
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
fericit la reîntâlnirea locurilor, unde am regăsit imaginea unică a întâlnirii infinitului cu finitul, a veșnicului cu temporalul, a nostalgiei și a bucuriei în fața peisajului, în auzul zumzetului sau vuietului valurilor mării, dar și în admirația albastrului apei și a zării, ca și în cea de răsărit sau apus de soare, ca și fericirea de a vedea orizontul din depărtare... P.S. Un fragment din romanul meu „Emigranții”, în curs de pregătire să iasă la Lumină... Referință Bibliografică: Am revazut izvorul! / Dumitru
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]