5,010 matches
-
Nu era deloc nevoie să știe toată lumea de unde vii și unde te duci, să Încerce tot timpul să decidă dacă intrai În categoriile lor personale cu „oameni care merită cunoscuți“ sau „mai bine Îi ignori“. Nu era nevoie să se zbată toți pentru o poziție, Încercând să manipuleze situația În interes propriu sau să-ți sfărâme Încet, dar sigur, Încrederea În tine, pentru că astfel se simt mai bine În propria piele. Unchiul Will glumea când spunea mereu: „Dacă nu poți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vrea eșalonul de sub noi. Ierarhia socială era menținută strict: copiii branșați monopolizau separeul fumătorilor, cei cu handicap social grav jucau jocuri video În cele două separeuri din spate și grupul meu (o amestecătură de hippioți, punkeri și cei ce se zbăteau să urce pe scara socială, dar Încă nu reușiseră să ajungă În primele rânduri) ocupa cele șase mese și Întregul spațiu al tejghelei dintre ele. Băieții stăteau Într-un separeu, fumând și discutând - destul de suav și etalându-și clar competența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
casă și i-am aplaudat În tăcere pe oamenii ăia de treabă pentru echipa lor redacțională. Totuși, până când m-am Întors, Philip părea să-și fi pierdut cunoștința. —Philip. Hei, uite, ți-am adus o bere. —Hrr. Mormăia, cu ochii zbătându-i-se sub pleoape, semn clar că se prefăcea. —Hai, scoală-te odată. Poate că ești beat, dar nu dormi. Ce-ar fi să te pun Într-un taxi? —Mmm. O să dorm puțin, iubire. Hrr. Își ridică picioarele Încălțate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a altor popoare asupritoare ale lumii. Iată una din binefacerile legii ajutorului reciproc, acum când Națiunea trece prin mari încercări și greutăți, avem nevoie de dragoste și unitate, credință și luptă, pentru a scoate neamul din restriștea în care se zbate. Orice român trebuie să iasă din izolare și indiferență și să se integreze în marea luptă de mântuire a sa. Să nu ne gândim numai la viața noastră personală, ci și a Neamului, pentru ridicarea la demnitatea de altădată, când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
creștine, chezășia supraviețuirii noastre ca Neam, vom fi noi înșine și urmași demni ai părinților noștri și ai glorioșilor noștri voievozi creștini.” SLAVĂ ȘI OTRAVĂ Dumnezeu ne poartă viața pe drum de foc, ca să ne reaprindă credința. Dreptatea nostră se zbate în lanțuri! Singura avere a legionarului este pătimirea și nu e puțină. Dar pătimirea-i „moneda” cea mai puternică cu care răscumperi păcatele și biruiești moartea, moartea veșnică. Dacă învingătorul tău câștigă puterea de a stăpâni vremelnic material și nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tot temniță flămândă, românul și creștinul din noi a murit, izvorul creator s-a stins. Aceasta este adevărata situație, oricât am vrea noi să o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care pentru legionari nu-i o taină. Crimele împotriva legionarilor s-au ridicat la cifre apocaliptice. Când valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Irinuța. „Trebuie să merg întâi după vinul arvunit încă din primăvară și pe urmă”... A înhămat caii la sanie și a plecat, fără să-i spună hangiței unde merge. Până seara târziu, când hangiul s-a întors, Irinuța s-a zbătut ca peștele pe uscat... Dibuise faptul că hangiul a mirosit cam cum stau lucrurile... „Trebuie să fiu cu băgare de seamă. Și cum să-l fac peee... să înțeleagă că suntem în primejdie? El are dreptate când spune că nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și îl văzu pe Duarte alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se elibereze. Danny îl ajunse din urmă, îl trase jos de curea și încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul, iar Duarte se prăbuși peste el. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scoase cătușele, imobiliză stânga lui Duarte și atașă cealaltă brățară a cătușelor de gard. Mexicanul se prăbuși pe burtă și încercă să tragă gardul după el, scuipând epitete în spaniolă. Danny își trase sufletul, lăsându-l pe Duarte să se zbată și să țipe în voie, apoi îngenunche lângă el. — Știu că mi-ai văzut fotografia. Știu că m-ai văzut și la morgă și că m-ai turnat lui Claire. Nu-mi pasă și mi se rupe de AUFT și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se înălța spre stele. Luminile albastre muriră. Sunetul ascuțit se îmblânzi, trecând într-o tonalitate joasă, șuba-duba, șuba-duba, se stinse în întuneric și apoi pieri cu totul. Se aprinseră niște lumini veritabile, iar publicul năvăli spre scenă, aplaudând. Buzz se zbătu în vâltoarea de trupuri, cu Mal lângă el, ridicat pe vârfuri, ca să vadă mai bine. Toți ceilalți din jur erau negri. Buzz clipi și îl văzu pe Coleman ieșind pe ușa din dreapta, cu saxofonul ținut deasupra capului. Mal se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urma să ne găsim curând. Îi citisem pe Dostoievski, pe Tolstoi, în ale căror cărți se prefigura teroarea viitorului. Se instala infernul. Nu aveam decât o singură idee: să fug din țara unde dezastrul avansa cu pași uriași. M-am zbătut să plec în orice condiții, să plec cât mai repede. Deja nu se mai dădeau pașapoarte, nici vize de ieșire. Tata nu rea liza câtuși de puțin amploarea primejdiei. Mama îmi era complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la 116 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE război, măcar știi pentru ce te duci, pentru ce mori. Aici
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
răspunse Matei Păunescu. Să te văd! Ochii Chiorului luciră de bucurie. Foarte discret își făcu mâna dreaptă cupă, ochi o muscă ce bâzâia pe lângă pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în masă, strigînd: ― Chelner, hei, chelner, poftim încoa', te rog... dar mai repede
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Să te văd! Ochii Chiorului luciră de bucurie. Foarte discret își făcu mâna dreaptă cupă, ochi o muscă ce bâzâia pe lângă pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în masă, strigînd: ― Chelner, hei, chelner, poftim încoa', te rog... dar mai repede! ― Vine, vine! se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine siluetele care se zbăteau În ceață. Dar el fu observat și din valea Bârladului. - Spătare Albu! strigă hotnogul Nechifor, care lupta În apropiere. Ce se Întâmplă În spate? Spătarul nu mai fu nevoit să răspundă. Cinci săgeți roșii țâșniră spre cer. Atac asupra voievodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe sub pietrele râului? La aceste cuvinte, Ogodai nu mai putu rezista. Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vindeca și ce nu... Alexandru rămase tăcut. Era cutremurat de această Întâlnire tristă, parcă neverosimilă. Tatăl lui fusese Întotdeauna cel puternic, cel care Îi ajuta pe ceilalți. Cel care le salva viața. Iar acum, era doar un neputincios care se zbătea Între viață și moarte. - Rănile? - Îngrozitoare... spuse Erina. Nimeni nu știe cum de mai e În viață... În Încăpere intră Angelo, Însoțit de un bărbat mai scund, cu bărbiță neagră, Îmbrăcat Într-un costum sobru, maro, dar cu ușoare modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și de opt luptători, câte doi la fiecare punct cardinal, coborâți de pe cai, cu scuturile În mâna stângă și săbiile În mâna dreaptă. La capul căpitanului veghea Erina, cu sabia scoasă din teacă, iar În stânga lui, acolo unde inima se zbătea cu mișcări rare și obosite, se afla Alexandru. Din locul În care veghea, Alexandru nu putea vedea ansamblul bătăliei. Auzea doar zgomotele ei. Iar zgomotele erau o armonie perfectă. Artileria, cavaleria, lansările de săgeți, atacurile și falsele retrageri alcătuiau, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și, fraged încă dar împăciuit, să fie înconjurat de buchetul cartofilor transparenți și rumeni. Niciodată încă Mini nu făcuse atâtea reflecții gastronomice.. . dar acel palpit o nemulțumea în profundele sensibilități ale stomahului. Azi, cu deosebire: toată făptura Lenorei, ce se zbătea chinuită ca la un foc, părea un mușchi zvârcolit deasupra focului. . . și Mini ciuguli abia feliuța cu care se servise. Nefiind la curent cu suferințele gazdei, părăsită de toți, fără putința de a se revolta împotriva unei vizite la țară
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Greg . . . Mika-Le trebuie să fie acum întoarsă la pupitrul ei sau la Salonul debutanților, unde patronul i-a strecurat cu mare greutate câțiva "draci" după o propagandă plină de convingere sentimentală dar lipsită de argumente. Singurul argument cu care se zbate e că dracii lui Mika-Le fac parte din "arta prismatică" și trebuie o viziune specială ca să le descoperi calitatea. Băieții sunt 59 împărțiți în două tabere: unii, partizani ai lui Mika-Le, trag și ei beneficii și alții înjură pe Greg
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trezește cu maxilarul strâns ca într-o menghină de degetele ei, în timp ce ... nu, nu se poate, ba da, este ruj. L-au dat cu ruj pe obraji și în jurul ochilor i-au desenat dungi de kohl negru. Încearcă să se zbată, dar este ținut strâns. Clipește, încearcând să-și ferească ochii de bețigașul cu vopsea și se trezește cu o palmă peste față. Ma-ji îl cheamă pe Balraj, care vine tușind ca un elefant bolnav și-l imobilizează pe Pran cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale“, uite unde a dus-o asta) când a fost atacată de mulțime. Generalul a fost s-o vadă la spitalul Jubilee și vizita asta l-a înfuriat tare. O englezoaică slabă, pângărită, învelită ca o mumie în bandaje, se zbătea între viață și moarte. În timp ce străbătea cu pași mari culoarul acela mirosind a antiseptice, nu se gândea decât la pedeapsa pe care le-o va da. Ceva exemplar. Ceva pe măsura crimei comise. Astfel că, pregătindu-se pentru o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Începe să se audă un zumzăit dinspre tribuna principală, care apoi se risipește peste tribunele ieftine, unde se amplifică în volum și putere. Pariorii fac afaceri frenetice de ultimă clipă, iar pavilioanele pentru ceai sunt părăsite acum pentru că lumea se zbate să ajungă cât mai aproape de bariere ca să vadă startul. Bobby se așază între Lily și pistă cu două rânduri mai jos astfel ca ea să-l poată vedea. Caii pornesc cu un zgomot asurzitor și el știe c-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urma să ne găsim curând. Îi citisem pe Dostoievski, pe Tolstoi, în ale căror cărți se prefigura teroarea viitorului. Se instala infernul. Nu aveam decât o singură idee: să fug din țara unde dezastrul avansa cu pași uriași. M-am zbătut să plec în orice condiții, să plec cât mai repede. Deja nu se mai dădeau pașapoarte, nici vize de ieșire. Tata nu rea liza câtuși de puțin amploarea primejdiei. Mama îmi era complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la război, măcar știi pentru ce te duci, pentru ce mori. Aici oamenii au murit pentru nimic. Pentru capriciile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]