32,388 matches
-
atributul numai al trombocitelor nu și al plachetelor. Deci pe langă deosebirile morfologice dintre plachete și trombocite există deosebiri funcționale și folosirea unei noțiuni în locul alteia nu este corectă, deși în ultimii ani clinicienii au tendința de a elimina noțiunea de plachete vorbind de trombocitemii și trombocitopatii la mamifere (inclusiv la omă. Dacă problema coagulării sângelui nu constituie subiectul acestei lucrări participarea binomului tromboplachetar este esențială și în procesul inflamator. Am menționat anterior că celulele sanguine circulă prin vase, central
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu foarte mare rezervă. Este total eronat să se aplice eticheta de inflamație catarala unor inflamații ale rinichilor, ficatului, limfonodurilor etc., organe lipsite de mucoase. Ea se aplică doar căilor de acumulare și eliminare a secrețiilor biliare sau urinare. Nici noțiunea de inflamații catarale cronice nu este prea fericit utilizată. În stadiile cronice ale inflamațiilor catarale exsudatul nu mai curge, epiteliul mucoaselor în cauză este populat în cea mai mare parte cu elemente limfomacrofagice recrutate prin capilarele din vecinătate sau multiplicate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
caracteristică unor anumiți agenți patogeni (M. tuberculosis și alte specii ale genurilor Mycobacterium, Burkholderia, etc.Ă. Nu există un consens asupra definiției inflamațiilor granulomatoase. Warren K.S. (1980Ă le consideră agregate, îngrămădiri sau acumulări de celule inflamatorii. Noi (1989Ă am restrâns noțiunea la procesele inflamatorii produse prin multiplicarea și transformarea macrofagelor în celule epitelioide și celule gigante, sub influența unor limfokine, complexe imune circulante și/sau a unor produși rezultați din degradarea unor bacili alcoolo-acido-rezistenți (BAARĂ. Pépin M. (1993Ă le consideră inflamații
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Logica științei, Editura Politică, București, 1970, p. 112. footnote>. Conceptul de „resurse umane” nu este sinonim cu cel de „personal”, așa cum se prezintă uneori. Iată câteva exemple: Viziunea operațională plată aplicarea legislației sociale securitatea salariatului Viziunea tactică descentralizarea funcției emergența noțiunii de competență cunoștințe asupra resurselor umane Viziunea strategică contribuția funcției la elaborarea strategiei, noțiunea de partener de afacere funcția centrată pe persoană, noțiunea de angajabilitate „resursele umane - totalitatea salariaților unei organizații”<footnote Mathis, Robert L., Nica, Panaite C., Rusu, Costache
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
este sinonim cu cel de „personal”, așa cum se prezintă uneori. Iată câteva exemple: Viziunea operațională plată aplicarea legislației sociale securitatea salariatului Viziunea tactică descentralizarea funcției emergența noțiunii de competență cunoștințe asupra resurselor umane Viziunea strategică contribuția funcției la elaborarea strategiei, noțiunea de partener de afacere funcția centrată pe persoană, noțiunea de angajabilitate „resursele umane - totalitatea salariaților unei organizații”<footnote Mathis, Robert L., Nica, Panaite C., Rusu, Costache, Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 1997, p. 451. footnote>; „managementul resurselor umane - toate
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
uneori. Iată câteva exemple: Viziunea operațională plată aplicarea legislației sociale securitatea salariatului Viziunea tactică descentralizarea funcției emergența noțiunii de competență cunoștințe asupra resurselor umane Viziunea strategică contribuția funcției la elaborarea strategiei, noțiunea de partener de afacere funcția centrată pe persoană, noțiunea de angajabilitate „resursele umane - totalitatea salariaților unei organizații”<footnote Mathis, Robert L., Nica, Panaite C., Rusu, Costache, Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 1997, p. 451. footnote>; „managementul resurselor umane - toate activitățile, atât privitoare la manageri, cât și la personal
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
intelectual”<footnote Knowledge and Learning, Towards a Learning Europe, Joint Research Center, European Commission, Seville, 1999, p. 17. footnote>, „capitalul psihologic”<footnote Ibidem, p. 32. footnote>, „capitalul social”<footnote Ibidem, p. 14. footnote>, „capitalul uman”<footnote Ibidem, p. 117. footnote> (noțiuni axate pe „resursa umană de tip cognitiv”<footnote Ibidem, p. 118. footnote>). Un alt factor care modifică mediul de afacere este tendința de proliferare a întreprinderilor mici și mijlocii, de părăsire a modelului bazat pe marea întreprindere. „Întreprinderile mici și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pentru a include înțelegerea critică și sensibilitatea, arta lecturii rămâne un obiectiv doar pentru cultivarea personală a cititorului. Ca atare ea este cât se poate de recomandabilă și constituie baza unei întinse culturi literare. Arta lecturii nu poate însă înlocui noțiunea de "cercetare literară" concepută ca o tradiție suprapersonală, ca un corp în continuă creștere format din informații, intuiție și judecăți critice. 43 <titlu> 2. Natura literaturii Prima problemă pe care trebuie s-o abordăm este, evident, aceea a obiectului cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
însuși; ea are latura ei expresivă și pragmatică pe care limbajul științific va dori întotdeauna s-o reducă cât mai mult cu putință. Mai mereu de stabilit este distincția dintre limba vorbită și limba literară. Limba vorbită nu este o noțiune cu un conținut uniform: ea include numeroase variante ca limbajul familiar, limbajul comercial limbajul oficial, limbajul religios, jargonul studențesc. Dar, evident, multe dintre cele ce s-au spus despre limba literară sunt valabile și pentru celelalte stiluri ale limbii, ou
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de altă parte, există o temere, care numai logică nu este, că dacă arta nu e "adevărată" atunci e o "minciună", așa cum brutal a numit-o Platon. Literatura de imaginație reprezintă o "ficțiune", o "imitație artistică, verbală a vieții". Opusul noțiunii de "ficțiune" nu este "adevăr", ci "fapt real" sau "existență în timp și spațiu". Iar "faptul real" e mai spinos decât probabilitatea pe care trebuie s-o trateze literatura.*9 De asemenea, dintre toate artele, literatura pare să fie mai
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
îngrădite.*13 Limitând astfel sensul termenului, am putea spune că unele opere de iartă (de tip inferior) reprezintă propagandă, dar că arta mare sau arta bună sau Arta nu poate fi în nici un caz propagandă. 63 Dacă extindem însă conținutul noțiunii, așa încât să însemne "efortul, conștient sau nu, al scriitorului de a-i face pe cititori să împărtășească atitudinea lui față de viață", atunci devine plauzibilă afirmația că toți artiștii sânt, sau ar trebui să fie, propagandiști sau (răsturnând complet poziția exprimată
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și Dante, sunt niște propagandiști "deosebit de conștienți si cu mult simț de răspundere" ; și Eliot consideră că judecarea simțului de răspundere depinde atât de intenția autorului cât și de efectul istoric, *14 Multora ar putea să li se pară că noțiunea de "propagandiști cu simțul răspunderii" conține o contradicție ; dar interpretată ca un nod de tendințe contrare, ea are un înțeles. Arta serioasă implică o concepție despre viață care poate fi exprimată în termeni filozofici, și chiar si sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literare de istoria literară a fost nefast pentru amândouă. 75 <titlu> 5. Literatura generală, comparată și națională În cadrul studiilor literare am deosebit studii de teorie, istorie și critică. Folosind un alt criteriu de împărțire, vom încerca acum să definim sistematic noțiunile de literatură comparată, generală si națională. Termenul de literatură "comparată" este dificil, acesta fiind fără îndoială unul dintre motivele pentru care acest important mod ai studiului literar a avut un succes academic mai mic decât ar fi fost de așteptat
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
fi preferabil, prezintă alte dezavantaje. Inițiali el a fost folosit în sensul de poetică sau de teorie și principii ale literaturii, iar în deceniile din urmă Paul Van Tieghem *10 a încercat să și-1 însușească pentru a denumi o noțiune specială, diferită de aceea de "literatură comparată". După părerea lui, "literatura generală" studiază acele mișcări și mode literare care depășesc granițele naționale, în timp ce "literatura comparată" studiază relațiile dintre două sau mai multe literaturi. Dar cum am putea stabili, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și ca factor de mediere al tranziției de la naturalism la simbolism, așa cum observă și Rodolphe Rapetti: "Pe plan tematic, simbolismul și naturalismul prezintă numeroase puncte de contact, majoritatea cărora își găsesc originea în cristalizarea operată la începutul anilor 1880 în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în accepția lui Rapetti, simbolismul valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o investește de o manieră specifică prin intermediul decadentismului, mutația sa estetică. Decadentismul ar juca astfel un rol de intercesiune, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa estetică. Cu alte cuvinte, decadentismul continuă să acționeze atât în spațiul restrâns al unei estetici neomologate în arta plastică și uneori chiar și în literatură, subliniind categoriile negative ale simbolismului împrumutate naturalismului, cât și într-o dimensiune istorico-filozofică, prin intermediul noțiunii mult mai complexe de decadență. Iar în relația cu simbolismul, asumă rolul precursorului, al primului venit pe scena artei, topit ulterior din lipsă de fibră teoretică în matricea simbolistă. Rămânând în spațiul culturii franceze de vocație pedagogic-modelatoare pentru pictorii români
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
social, ca punct de criză în evoluția unei civilizații. Teoria ciclică a grandorii și declinului civilizațiilor, aplicată în domeniul artelor, deschide posibilitatea întoarcerii în timp către o artă aflată concomitent cu civilizația care a produs-o la apogeul ei. Anumite noțiuni relevante în acest context, au avut sursa lor în ideea de istorie ca un proces ciclic, a înălțării și căderii culturilor, și în analogia dintre ciclurile de viață a organismelor și natura ciclică a artelor. [...] Dacă metaforele pesimiste ale momentului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și expuse cu ocazia expoziției din 31 mai 1925. Tematica este concepută ca un ciclu al anotimpurilor, și, în ciuda dispunerii lor non-narative, Sanda Agalidi remarcă în indicațiile scrise pe marginea lucrărilor "un program al întregului ciclu decorativ, în care apar noțiuni abstracte precum viață, vis, plăcere, poezie, glorie"177. Seria de teme de ecou hedonist-poetic evocă o perspectivă simbolistă asupra concepției panourilor decorative, pe care, în opinia criticului, pictorul a derealizat-o. Însă poezia și visarea nu sunt eliminate din aceste schițe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tânjesc ca o dovadă a slăbiciunii și incompletitudinii lor. Chiar și femeia fatală este ultimativ un obiect, inventată pentru a satisface poftele bărbatului, pe care ea nu le posedă. Ca preoteasă a unei ceremonii cultuale, ea este proiecția imaginației bărbatului. Noțiunile unei mascarade hermafrodite, transsexuale sunt autosugerate"366. Gudrun Körner reține această dramatizare aparent facilă a avatarurilor malefice ale sexualității ca proiecție fantasmală a libidoului. Acest paroxism al senzualității, în care este ambalat răul, îi conferă femeii competența sacerdoțiului impus de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
largă a acestuia, care era definit ca „ansamblul reacțiilor adaptative obiectiv-observabile, pe care un organism prevăzut cu un sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianță”, În sfera conceptului intrând și comportamentul economic al consumatorilor. Comportamentul consumatorului, considerat noțiunea de bază În psihologia economică, este definit de P. Popescu-Neveanu (1978, p. 124) ca reprezentând actele și hotărârile consumatorului privind utilizarea veniturilor pentru diferite cumpărături curente, bunuri de uz Îndelungat sau economii, precum și atitudinile și opiniile cumpărătorului ce-l orientează
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
sociale, selectarea schemelor optime, În funcție de condițiile concrete și anticipare a efectelor acțiunilor conduc la elaborarea comportamentelor și atitudinilor adecvate situațiilor sociale. A. Neculau (2000, p. 32) oferă o definiție sintetică a reprezentărilor sociale: „Reprezentările sociale sunt sisteme de valori și noțiuni, o formă de gândire socială, o elaborare prescriptivă și mentală, o modalitate practică de a cunoaște lumea”. Această definiție evidențiază că reprezentarea socială este un fenomen ce aparține câmpului psihosocial, având două izvoare și structuri de fundamentare: structura psihoindividuală și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
acestora. Putem extrage câteva caracteristici ale atitudinilor bazate pe definițiile conturate mai sus. Atitudinea este Învățată, nu instinctivă. Atitudinea implică existența unei relații Între persoană și obiect. Obiectul atitudinii poate fi o altă persoană, o instituție sau un obiect fizic; noțiunea de „obiect” are aici o semnificație de „obiectiv". Atitudinea nu este direct observabilă. Ea este un concept, o noțiune. Despre conținutul, direcția și intensitatea ei ne dăm seama fie din convingerile, sentimentele și intențiile declarate verbal sau scris, fie din
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
implică existența unei relații Între persoană și obiect. Obiectul atitudinii poate fi o altă persoană, o instituție sau un obiect fizic; noțiunea de „obiect” are aici o semnificație de „obiectiv". Atitudinea nu este direct observabilă. Ea este un concept, o noțiune. Despre conținutul, direcția și intensitatea ei ne dăm seama fie din convingerile, sentimentele și intențiile declarate verbal sau scris, fie din observarea directă a comportamentului. Comportamentul este așadar - trebuie subliniat acest lucru - altceva decât atitudinea, cu toate că atitudinile și comportamentele se
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
trecătoare. Atitudinile apar contopite intim cu faptele, cu reacțiile copilului. Disocierea Între gest, comportare și dispoziție psihică, Între componenta externă și cea internă nu este Încă vizibilă. Opiniile și atitudinile nu se formează independent de celelalte fenomene ale conștiinței (reprezentări, noțiuni, convingeri etc.) ci În strânsă corelație cu acestea, oarecum o prelungire și cristalizare a lor. Același autor menționează o serie de caracteristici specifice ale atitudinii. Acestea se referă la: 1) Constanța, stabilitatea și rezistența atitudinii. Atitudinea nu este o adaptare
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de interpretare specifică a mediului de către individ. Originea acesteia se află În istoria individului, În experiența și În personalitatea sa. În această interpretare, conținutul credinței poate fi definit ca ansamblu de atitudini proprii fiecărui individ În legătură cu un anumit obiect, iar noțiunea de credință o Înglobează pe cea de atitudine. Psihologia socială situează credințele și atitudinile pe două paliere diferite. Conform modelului tridimensional, atitudinile ar avea trei componente: cognitivă (credințe), afectivă (atitudini) și comportamentală (comportamente). În acest caz, credințele au sensul de
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]