35,463 matches
-
un temperament al caracterului mai liniștit în comparare cu locuitorii din satele vecine. Tradițiile naționale sunt respectate cu sfințenie aici, populația satului alcătuind-o exclusiv moldovenii vorbitori de limbă română. Structura etnică a localității conform recensământului populației din 2004: După independența națională, câștigată în 1991, satul cunoscuse o perioadă de dezvoltare mai lentă, decit cea din Uniunea Sovietica. Infrastructura necesită investiții medii, astfel, străzile principale sunt iluminate pe timp de noapte, și unele drumuri sunt asfaltate sau pavate în unele cazuri
Ulmu, Ialoveni () [Corola-website/Science/305187_a_306516]
-
mai dureros a fost faptul că borogănenii n-au avut dreptul să treacă granița și să se viziteze între ei timp de 22 de ani! În 1877-1878 o nouă confruntare ruso-turcă, un nou război, care s-a soldat cu cucerirea independenței României dar nu și a satului...Și iarăși sudul Basarabiei este retrocedat Rusiei. Începe un intens proces de rusificare în Basarabia iar satul ramâne în continuare graniță dintre două județe: Bender și Izmail. Structura etnică a localității conform recensământului populației
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
președinte al Partidului Național Moldovenesc”. În Braniște s-a născut (1932) și Alexandru Moșanu, doctor habilitat în istorie, membru de onoare al Academiei Române, fost Președinte al Parlamentului Republicii Moldova. La ședința din 27 august 1991 el a dat citire Declarația de Independență a Republicii Moldova, după care deputații au urcat unul câte unul în Prezidiul adunării și față cu toată lumea au semnat acel document epocal. Leonid Tâlmaci (n. 26 apr. 1954), originar din Braniște, din 1991 până în 2009 este guvernator al Băncii Naționale
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
în armata română - Ion Tofan, Vasile Volentiru, Dumitru Gh. Și Dumitru V. Stroescu. În 1992, când separatiștii din Transnitria au aprins focul conflictului armat de pe Nistru, 21 bărbați din Bilicenii Vechi și-au lăsat familiile și au mers să apere independența și integritatea Moldovei. Doi din ei nu s-au mai întors acasă - Valentin Mereniuc și Veniamin Musteață. Gimnaziul din localitate poartă numele neînfricatului Valentin Mereniuc. Satul Bilicenii Vechi continuă să-și scrie istoria, fiind considerat un sat cu perspectivă, care
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
ani de detenție într-un lagăr de corecție prin munca. În urmă privatizări pămîntului , 1006 persoane au fost împroprietărite cu cîte 1,23 ha. În present activează SRL “Tehrubor”, director Genadie Munteanu , 81 gospodari țărănești. În 1992 la Nistru ,pentru independență și integritate au luptat: Eftodie Vasile, Bița Andrei, Bița Serghei, Botoroga Petru, Botoroga Valeriu, Chirosca Ion, Chirosca Tudor, Corcimari Eugen, Cotaga Vasile, Lesan Vladimir, Martin Ion, Plitoc Mihail.
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
și câmpia Dunării de jos. În perioada Evului Mediu, Aromânii au mai creat pe alocuri state semi-autonome pe teritoriul actualei Grecii, cum ar fi Vlahia Mare sau Vlahia Mică. Ulterior, în secolul XIX, Aromânii au jucat un rol important în independența mai multor țări balcanice ca Bulgaria, Albania și Grecia față de Imperiul Otoman. Sub stăpânirea otomană Aromânii nu au mai întemeiat state, dar au avut adesea autonomii locale (de exemplu la Moscopole în Albania): ocupațiile lor erau în principal comerțul și
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
născut în Metsovo/Aminciu), Zisu Sideri, Iordache Goga, cu toții convinși că emanciparea Aromânilor se va realiza mulțumită României, nu Greciei. Războiul ruso-turc din 1877-1878, la care Regatul României a participat alături de ruși la Plevna și Vidin, se soldase (pe lângă confirmarea Independenței României) cu anexarea de către greci a Tesaliei, locuită in bună parte de aromâni, unii elenizați deja, alții nu încă. De fapt, Grecia, care nu se angajase militărește, a obținut Tesalia fără ca să fie nevoită să tragă un singur glonț, luptele
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
ca director la orfelinatul ortodox. În același timp are loc la Mitropolia Ardealului un fel de congres biblic, o mișcare puternic progresistă pentru emanciparea biblică a Bisericii și a neamului nostru, acum în noua viață organizată a României Mari. După independența națională și întregirea teritorială cu care am ieșit din marele război lung și greu care abia se terminase. În cadrul mai multor măsuri de reorganizare care se concepuseră la acest congres și ca urmare a lui, s-a hotărât și înființarea
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
Franța devenise un stat de azil politic pentru militanți, revoluționari și politicieni din Europa care se refugiau. Franța, alături de Marea Britanie, avea un regim mai liberal decât tot restul Europei. În august 1830, la Bruxelles, s-a declanșat o revoluție în favoarea independenței Belgiei. Belgienii se considerau a fi sub ocupație olandeză și își puneau următoarele probleme: crearea unui nou stat-prima entorsă a Congresului de la Viena, unirea Belgiei cu Franța sau transformarea acesteia într-un stat satelit al Franței. În cele din urmă
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
fi sub ocupație olandeză și își puneau următoarele probleme: crearea unui nou stat-prima entorsă a Congresului de la Viena, unirea Belgiei cu Franța sau transformarea acesteia într-un stat satelit al Franței. În cele din urmă, Belgiei i-a fost recunoscută independența, condusă de un rege dintr-o altă dinastie, devenind un stat neutru. Agitația cuprinse întreagă Europa: conflicte în statele italiene și cele germane și o insurecție națională în Polonia, un regat autonom condus de țarul Rusiei. În 1830 se zvonea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a câștigat autoritatea: președintele și guvernul i se subordonau. S-a adoptat dreptul femeilor la vot și reprezentarea proporțională. Guvernul s-a schimbat din șase în șase luni. A Patra Republica s-a prăbușit în 1958 din cauza luptelor militare pentru independența Algeriei. Pentru a împiedică instaurarea unei dictaturi militare și războiul civil, Adunarea Națională l-a rechemat la conducere pe Charles de Gaulle. Guvernul acestuia a elaborat Constituția celei de-a Cincea Republici, prezentată populației printr-un referendum și apropbata cu
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
un război ipotetic. Între 1946-1954, în colonia Indochina Franceză a avut loc un război de eliberare cu pierderi în ambele părți, în urmă căruia Franța a declarat retragerea din regiune. În 1956-1957, protectoratelor Maroc și Tunisia li s-a acordat independența. Algeria, care găzduia un milion de coloniști europeni, a rămas încă la statutul de colonie. S-a aprobat o lege prin care se oferea dreptul musulmanilor algerieni de a fi aleși că deputați în Adunarea Națională din Paris și să
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Paris și să organizeze o adunare legislativă algeriană în care reprezentarea francezilor și a localnicilor să fie egală, deși ultimii îi depășeau pe primii în proporție de 6 la 1. Populația arabă cerea libertate și a pornit un război de independența după revoltă din 1954. Armata franceză staționată în Alger a acționat pe cont propriu, profitând de slăbiciunea guvernului parisian care era gata să recunoască dreptul la autodeterminare al algerienilor. Algerienii francezi radicali au înființat Organization Armee Secrete, o grupare teroristă
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
dar SUA, URSS și ONU le-au determinat să se retragă. În ciuda opoziției puternice a generalilor, Charles de Gaulle a început negocierile politice cu guvernul algerian în exil.Pe 8 aprilie 1962 a fost încheiat Tratatul de la Elvian care oferea independența Algeriei. În 1958 are loc plebiscitul prin care era introdusă constituția celei de-a cincea republici și în colonii. Se prevedea înființarea unei Comunități Franceze. Guineea a respins înscrierea. Prin amendamentele constituționale dn 1960, puterea adera și fostele colonii și-
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
1958 are loc plebiscitul prin care era introdusă constituția celei de-a cincea republici și în colonii. Se prevedea înființarea unei Comunități Franceze. Guineea a respins înscrierea. Prin amendamentele constituționale dn 1960, puterea adera și fostele colonii și-au obținut independența, inclusiv fostele colonii africane. Franța a dezvoltat parteneriate egale cu fostele sale colonii și le-a oferit acestora sprijin pentru dezvoltare, cooperarea în politică externă, culturală și economică fiind reglementată prin tratate. După desființarea imperiului colonial, Franța s-a concentrat
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a legat strâns foștii inamici. Charles de Gaulle a respins de două ori aderarea Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană, temanduse că această va periclita rolul decizional al Franței în Europa. Retragerea temporară a Franței din NATO a arătat spiritul de independența al statului francez. După demisia lui de Gaulle, politică externă a Franței s-a schimbat. Sub Pompidou, aderarea Marii Britanii în Comunitatea Europeană a fost aprobată. Sub Giscard d’Estaing și Mitterand, Franța s-a implicat în procesul integrării. În urma războaielor
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Știrbei Vodă. Ca urmare a faptului că tatăl ei era anchetat de Securitate, fiind acuzat că a avut o fabrică și că era de "origine burgheză", familia ei a emigrat în Israel în anul 1950, imediat dupa încetarea Războiului de Independență. După încheierea serviciului militar, s-a înscris la Facultatea de Științe Politice și Relații Internaționale din cadrul Universității Ebraice din Ierusalim, deși i se oferise o bursă la Sorbona. A urmat apoi cursuri de masterat în Administrație Publică. Încă din timpul
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
deținut funcțiile de ministru, deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel și de secretar general al Partidului Muncii din Israel. În ianuarie 2011, în urma părăsirii Partidului Muncii de către Ehud Barak și de câțiva deputați care au format fracțiunea parlamentară Atzmaut (Independență), a fost solicitat să revină, la 74 ani, în viața politică și să fie vreme de 8 luni (ianuarie - septembrie 2011) președintele temporar al Partidului Muncii, aflat într-o perioadă de criză. Michael Harish (Hirsch) s-a născut la data
Michael Harish () [Corola-website/Science/306032_a_307361]
-
parte a României) - d. 24 iunie 1995) a fost un general israelian, evreu originar din Basarabia și din România. A fost distins cu numeroase decorații datorită acțiunilor de luptă din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial și din Războiul de independență al statului Israel. A fost printre fondatorii partidului reformist "Mișcarea Democratică pentru Schimbare" în anul 1976, o formațiune de centru cu o activitate politică scurtă, cunoscută și sub numele de Partidul Dash. Ulterior a deținut funcția de deputat în Knesset
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
după război Europa organizați în grupuri de trei și patru militari. Zorea a explicat: Sute de foști membri ai Brigăzii Evreiești au fost chemați pentru a se alătura Armatei de Apărare a Israelului ca anticipare a declanțării unui război de independență. La acel moment, foștii membri ai Brigăzii erau printre puținii evrei din Palestina care dispuneau de pregătire militară. În timpul Războiului din anul 1948 Zorea a comandat un batalion din Armata de Apărare a Israelului pe frontul Ierusalimului. Mai târziu, Zorea
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
Imperiul Otoman. Din 1669 până la 1821, fanarioții au servit ca dragomani (translatori) ai Sublimei Porți și ai ambasadelor străine. Alături de demnitarii bisericii și de funcționarii locali din provincii, fanarioții reprezentau clasa conducătoare greacă în timpul dominației otomane până la izbucnirea războiului de independență al Greciei. În timpul acestui ultim război, fanarioții au jucat un rol de primă importanță și au influențat deciziile Adunării Naționale, corpul reprezentativ al revoluționarilor, care a fost convocat în șase ședințe între 1821 și 1829. Între 1711/1716 și 1821
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
iar după aceasta în toate țările Europei Centrale. Toate aceste afaceri au intensificat contactele lor cu națiunile occidentale, iar drept consecință fanarioții au învățat limbile occidentale și au cunoscut foarte bine cultura statelor apusene. Chiar înaintea de izbucnirea războiului de independență al Greciei, fanarioții deveniseră elita grecilor. După cum apreciază Paparregopoulus, acestă evoluție a fost una naturală, datorită experienței și educației înalte a fanarioților. În paralel, Svoronos afirmă că ei au subordonat identitatea națională clasei lor sociale, de vreme ce principala lor strădanie era
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
acte. Boierii reclamau ca neavenite orice încercare a domnilor de reformă, pretinzând că acestea contraveneau tradițiilor locale, făcându-se simțite dorințele pentru instaurarea unor republici aristocratice. Rolul jucat de domnitorii fanarioți în revoltele grecilor de după 1820 ("Vedeți și: Războiul de independență al Grecie") și haosul provocat de mișcarea Filikí Eteria în Moldova și Muntenia, ca și insurecția condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la încetarea numirii de domnitori din rândul familiilor fanariote. În primăvara lui 1822, de la București și
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
guverne , care a îndeplinit funcția de ministru de externe în anii 1974-1976 și de prim-ministru interimar în perioada 26 februarie — 17 martie 1969. A fost respectat de toate taberele politice din Israel atât ca unul din eroii războiului de independență din anii 1948 - 1949 ,cât și pentru integritatea sa. S-a născut in satul Kfar Tavor (cooperativă agricolă de tip moshava sau moshav), la poalele Muntelui Tavor în estul Galileei Inferioare . Numele său la naștere era Igal Paicovitch si l-
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
unități până în anul 1948. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial Allon a participat la misiuni din partea britanicilor în Libanul și Siria dominate atunci de regimul pro-nazist de la Vichy etc ) În Războiul israelo-arab din 1948-1949 , cunoscut ca Războiul de Independență al Israelului, Igal Allon a comandat trei brigăzi ale Palmahului. Între aprilie - mai 1948 a condus Operația Iftah (numită după judecătorul biblic Iftah = rom. Ieftae sau Iefta, dar și după inițialele numelor Igal Paicovici Tel Hay - numele său la naștere
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]