33,140 matches
-
-poziție în care acesta a murit. În atriu se găsește o statuie din bronz a Sfanțului Anselm, făcută la sfârșitul secolului al XX-lea. De aici se poate vedea Santa Maria del Priorato, care este deschisă publicului. La intrarea în mănăstire, atinsă de atriu, se află un mozaic român al Orfeului care a fost găsit în momentul construcției colegiului.
Sant'Anselmo all'Aventino () [Corola-website/Science/328720_a_330049]
-
reușit să ia în considerare faptul că Ioan al IV-lea s-a nascut între 1395 și 1417. Ar fi fost astfel puțin probabil să fie deja bunic prin 1410. La 11 septembrie 1429, Durad a făcut o donație către Mănăstirea Esfigmenu de la Muntele Athos. Carta de donația se referă la soția sa Eirene și cei cinci copii. Manuscrisul Masarelli îi numește pe aceiași cinci copii ai lui Đurađ și ai Eirenei. Alte genealogii menționează un al șaselea copil, Todor Branković
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
au cosemnat o carta prin care Durad a confirmat privilegiile Republicii Ragusa. Carta a fost datata în 17 septembrie 1445. Potrivit lucrării "„Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten”" (1978) de Detlev Schwennicke, Grgur s-a retras la o mănăstire sub numele monahal „Gherman”. Potrivit lui Fine, Grgur a reapărut în 1458, pretinzând succesiunea tronului vacant de la Rașka pentru el sau fiul său. Manuscrisul Massarelli menționează că Grgur era necăsătorit. Mai tarziu, genealogii au numit-o pe soția sa „Jelisaveta”. Vuk
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
1471, Branković a însoțit personal un ambasador venețian la Poarta pentru a purta negocieri cu sultanul. Ea și-a păstrat influență în numirea conducătorilor Bisericii Ortodoxe și a rămas influență în timpul domniei succesorului lui Mahomed, Baiazid al II-lea. Călugării mănăstirii Rila au rugat-o să le transfere moaștele sfanțului Ioan de la Rila de la Veliko Tarnovo la Mănăstirea Rila și datorită ei dorința lor a fost îndeplinită în 1469. Datorită influenței ei, au fost oferite privilegii speciale creștinilor ortodocși greci din
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
și-a păstrat influență în numirea conducătorilor Bisericii Ortodoxe și a rămas influență în timpul domniei succesorului lui Mahomed, Baiazid al II-lea. Călugării mănăstirii Rila au rugat-o să le transfere moaștele sfanțului Ioan de la Rila de la Veliko Tarnovo la Mănăstirea Rila și datorită ei dorința lor a fost îndeplinită în 1469. Datorită influenței ei, au fost oferite privilegii speciale creștinilor ortodocși greci din Ierusalim, extinse ulterior și la comunitatea din Mănăstirii Athos. După Bătălia pierdută de la Vaslui (Moldova, 1475), Mara
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
moaștele sfanțului Ioan de la Rila de la Veliko Tarnovo la Mănăstirea Rila și datorită ei dorința lor a fost îndeplinită în 1469. Datorită influenței ei, au fost oferite privilegii speciale creștinilor ortodocși greci din Ierusalim, extinse ulterior și la comunitatea din Mănăstirii Athos. După Bătălia pierdută de la Vaslui (Moldova, 1475), Mara a remarcat că aceasta a fost cea mai grea înfrângere a Imperiului Otoman.
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
de autorități pe tot teritoriul țării. Nicu Filipovici era urmărit ca falit fraudulos în urma numeroaselor datorii neachitate, în timp ce sergentul Iorgu Filipovici era dat ca dezertor din armată, deoarece dispăruse fără permisie. Cei doi frați au fugit în Bucovina, iar de la Mănăstirea Putna au trimis o scrisoare în limba engleză unui prieten pe nume Boncescu, căruia îi cereau să le trimită de urgență o sumă de bani. Scrisoarea a fost interceptată de autorități, care cunoșteau relațiile lui Boncescu cu frații Filipovici, iar
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
mai multe funcții administrative importante, a fost primar de Alba Iulia, capitala Principatului Transilvaniei. Ulterior, în timpul ocupației habsburgice a fost guvernatorul Olteniei. Fiul acestuia, Ioan Ratz (Raț) de Mehadia, prefectul districtelor Lugoj, Caransebeș și Lipova, a restaurat în 1726 biserica mănăstirii ortodoxe din Lugoj, din care mai există azi doar Turnul Sf. Nicolae. Ramura românească a familiei cu predicatul de Nagylak (Noșlac), s-a stabilit la Turda și dăinuie și în ziua de azi. Membrii ei au jucat un rol important
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
cei patru găsesc un izvor de apă și evită astfel să moară din cauza deshidratării. Ei reușesc să ajungă în munții Himalaya, toți patru în stare avansată de extenuare, și sunt salvați de un călugăr tibetan care îi duce la o mănăstire budistă, unde își recapătă puterile. Dl. Smith decide să meargă la Lhasa, unde una dintre persoanele de contact ale Armatei americane îl va ajuta să se întoarcă în America. Ceilalți trei își continuă drumul prin Himalaya și ajung în curând
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
la 9 decembrie 1561 ca "gymnasium evangelicum" prin hotărârea magistratului orașului Erfurt și inaugurat la 13 ianuarie 1562, împotriva obiecției arhiepiscopiei. Ca prim director a fost numit Paul Dummrich, elev al lui Philipp Melanchthon. Sediul școlii a fost mai întâi mănăstirea augustină, secularizată definitiv în anul 1559. De aceea a fost numită și schola sau "paedagogium in coenobio Augustiniano". Până la înființarea unei școli iezuite, în 1611, erau admiși, pe lângă copii din familii evanghelice, și elevi cu părinți catolici. În anul 1664
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
al armatei engleze s-a situat în Meung. Orășenii erau gata pentru asediu și din timp s-au aprovizionat cu provizii suficiente. La scurt timp înaintea apariției inamicului, magistratura orașului a decis, ca locuitorii cetății, să facă un raid, distrugând mănăstirea și biserica Ordinului augustinian, precum și case din suburbia Pouterey, care puteau servi drept ascunziș pentru inamic. Pe 16 octombrie a început bombardarea orașului. Nu departe de noul turn de apărare construit, englezii au stabilit un tun "imens", care trăgea cu
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
Petru Rácz I, ajuns căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a încetat din viață la Șelimbăr (Sibiu) pe 28 Octombrie 1599. În arealul Teiușului mai dăinuie până în ziua de azi doar trei biserici românești medievale din piatră: Biserica veche a Mănăstirii Râmeț, din sec. al XIII-lea; Biserica Episcopală din Geoagiu de Sus, ctitorită înainte de anul 1529 de Radu de la Afumați, Voievodul Țării Românești și , ctitorită înainte de anul 1599. Biserica veche din Teiuș este o construcție în stil bazilical, alcătuită dintr-
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
unde a întâlnit filosofia tomistă mulțumită operelor lui Jacques Maritain și ale lui Réginald Garrigou-Lagrange. După serviciul militar în 1925, a intrat la noviciatul dominicanilor din provincia franceză, la Amiens, apoi și-a efectuat studiile din 1926 până în 1931, la mănăstirea Saulchoir, din Kain-la-Tombe, în Belgia, unde se punea accent pe istoria teologiei. Din 1928, el a resimțit o chemare de a lucra pentru unitatea tuturor creștinilor. Teza sa de lectorat în teologie se referă la "Unitatea Bisericii" (în ). Hirotonit preot
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
superiorii să, precum și de provincia sa dominicană și de diferiți teologi, între care se afla Marie-Dominique Chenu. În februarie 1954, a fost trimis, la propunerea sa la École biblique de Jérusalem, înainte de a fi fost fixat în 1955 într-o mănăstire din Cambridge, unde restricțiile care i-au fost impuse îl vor face să compare această recluziune cu prizonieratul pe care-l suportase în vremea războiului. La sfârșitul lui 1956, este fixat la mănăstirea dominicană din Strasbourg unde, sub protecția episcopului
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
fi fost fixat în 1955 într-o mănăstire din Cambridge, unde restricțiile care i-au fost impuse îl vor face să compare această recluziune cu prizonieratul pe care-l suportase în vremea războiului. La sfârșitul lui 1956, este fixat la mănăstirea dominicană din Strasbourg unde, sub protecția episcopului și exegetului sulpician Jean-Julien Weber, neputând lua parte la activitățile ecumenice, el "își pregătește acolo propria Biserică" și, privat de dreptul de a preda la facultatrea de teologie, duce o activitate pastorală. Abia
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
ultima sa publicație „Rescriptum” (1692) - critica gramaticii persane a lui J.P. Podesta. Toate aceste lucrări au fost create prin prisma lucrării profesionale din poziția de traducător. Meninski a murit la vârsta de 78 ani și este îngropat în pivnițele unei mănăstiri de preoți din cartierul vienez Leopoldstadt. Dicționarul lui Meninski este cel mai atotcuprinzător dicționar de limbă osmano-turcă. Pentru că prin el, acest material este în totalitate tradus în 5 limbi (latină, germană, italiană, franceză și polonă), bazându-se pe surse interesante
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
din casa lor din strada Țăranilor (Aurel Vlaicu, azi) la mama ei, în casa Stolojan din strada Cosma (Henri Coandă, actuala ambasadă a Italiei). Ei și Sabinei li se va stabili ulterior, de către autoritățile germane de ocupație, domiciliu forțat la Mănăstirea Pasărea, iar proprietățile le vor fi confiscate. Familia se va reîntregi în noiembrie 1918, odată cu alungarea trupelor de ocupație și revenirea Regelui și a Guvernului în București. Altruist, plin de iubire fata de semenii săi, Vintilă Brătianu nu a pregetat
Vintilă V. Brătianu () [Corola-website/Science/329439_a_330768]
-
Premiul Literar NIKE pentru romanul „Rătăcitorii”. De asemenea a câștigat și Premiul Cititorilor. În 2010 Olga Tokarczuk a fost desemnată cu Medalia de argint pentru Meritul Culturii „Gloria Artis”. Poezia „Bardo” este compusă. Leagănul care cuprinde descrierea leagănului mișcător din mănăstirea „Redemptorysta” din Voievodatul Śląski. Este și cetățean de onoare a acestui oraș. Printre alții se inspiră printre alții din Carl Gustav Jung. Îi citește cu plăcere pe Antoni Cehov, Thomas Mann, Nikolaj Gogol, povestirile fantastice ale lui Edgan Allan Poe
Olga Tokarczuk () [Corola-website/Science/329429_a_330758]
-
decapitat. Aceleași chinuri le-au suferit și ceilalți 23 sfinți mucenici care erau împreună cu el. În secolul al VII-lea clădirea senatului roman (Curia) este sfințită ca biserică având ca patron pe Sant'Adriano al Foro. Moaștele se află în mănăstirea St. Adrian din Geraardsbergen (Belgia). Sfântul Adrian este protectorul soldaților, al negustorilor de arme, al paznicilor și străjerilor, al fierarilor și măcelarilor. Rugăciunile lui ajută împotriva ciumei și epilepsiei.
Adrian din Nicomedia () [Corola-website/Science/329442_a_330771]
-
Orléans", "Mademoiselle" (1783-1812), "Madame Adélaïde" (1830). Ca membră a Casei de Bourbon a fost "prințesă de sânge". În timpul Revoluției Franceze în 1792, a părăsit Franța cu guvernanta ei, Madame de Genlis. Ele au fugit în Belgia și apoi la o mănăstire din Elveția. În timpul Terorii, tatăl ei a fost ghilotinat iar mama ei a fost alungată în Spania. În primăvara anului 1794, Adélaïde s-a mutat la casa mătușii sale, Prințesa de Conti. S-au mutat în Bavaria în 1798 și
Prințesa Adélaïde de Orléans () [Corola-website/Science/329497_a_330826]
-
i-a acordat statutul de co-domnitor. Regiunea Taranto i-a rămas fratelui său mai mic, Filip al II-lea. La moartea lui Ludovic, ordinea pe care acesta a creat-o s-a dizolvat pur și simplu. A fost înmormântat în Mănăstirea Montevergine, alături de mama sa. Un cronicar a scris că "moartea lui Ludovic de Taranto a creat o mare corupție în toată împărăția". Petrarca, un prieten de familie cu membrii napolitani, l-a descis ca fiind "violent și mincinos, risipitor și
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
se întoarcă cu episcopul. Înfuriat de această situație, Dunstan l-a târât pe Edwy înapoi și l-a forțat să renunțe la fată. Mai târziu, acesta a relizat că îl provocase pe rege, astfel Dunstan a fugit în sanctuarul din mănăstirea sa, iar Edwy, incitat de tânăra fată, l-a urmărit și i-a jefuit mănăstirea. Deși Dunstan a reușit să scape, el a refuzat să se întoarcă în Anglia până când Edwy nu murea. Potrivit înregistrărilor din Cronica anglo-saxonă, la încoronarea
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
și l-a forțat să renunțe la fată. Mai târziu, acesta a relizat că îl provocase pe rege, astfel Dunstan a fugit în sanctuarul din mănăstirea sa, iar Edwy, incitat de tânăra fată, l-a urmărit și i-a jefuit mănăstirea. Deși Dunstan a reușit să scape, el a refuzat să se întoarcă în Anglia până când Edwy nu murea. Potrivit înregistrărilor din Cronica anglo-saxonă, la încoronarea lui Edwy, Dunstan a fugit din Anglia însă nu se explicat motivul. Acest conflict dintre
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
o serie de operațiuni de succes, el a venit în Northumbria și s-a stabilit ca rege. Regele Eadred a răspuns dur dezertorilor din nord prin lansarea unui raid distructiv în Northumbria, care includea în special arderea bisericilor și a mănăstirii Ripon, fondată de Sf. Wilfrid. Deși forțele sale au suferit pierderi grele în Bătălia de la Castleford, Eadred a reușit să-și verifice rivalul, promițându-i susținătorilor acestuia că va fi un haos și mai mare dacă aceștia nu-l părăsesc
Edred al Angliei () [Corola-website/Science/331028_a_332357]
-
pe rege și i-au plătit despăgubiri. Spre sfârșitul vieții sale, Eadred suferea de o maladie digestivă care s-a dovedit a fi fatală. Eadred a murit pe 23 noiembrie 955, la Frome (Somerset) și a fost îngropat în biserica mănăstirii vechi de la Rinchester. A murit burlac și a fost succedat de fiul lui Edmund, Edwy cel Frumos.
Edred al Angliei () [Corola-website/Science/331028_a_332357]