32,236 matches
-
Fraser, Alicia Silverstone, Christopher Walken, Sissy Spacek și Dave Foley. În 1962, Dr. Calvin Webber (Christopher Walken), un om de știință excentric care, la fel ca majoritatea oamenilor din acea vreme, crede că un război nuclear între SUA și Uniunea Sovietică este iminent. Acesta își construiește un adăpost antiatomic, complet funcțional sub curtea sa. În timpul crizei rachetelor cubaneze, crezând că va escalada conflictul, Calvin și soția sa gravidă, Helen (Sissy Spacek), intră în adăpostul antiatomic ca o măsură de precauție. Un
Adolescentul atomic () [Corola-website/Science/336432_a_337761]
-
Radarul P-14 a fost o stație de radiolocație sovietică, care lucra în gama de unde metrice. Radarul a lucrat independent sau în compunerea sistemelor automatizate de conducere din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Radarul a fost realizat în trei variante, începând cu anul 1959. În aceste variante a fost și în
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
2003. În prezent nu se exploatează. Proiectarea radarului de avertizare timpurie P-14 a început în anul 1955 prin decret al Comitetului Central al PCUS, fiind primul radar de mare putere în gama VHF care a fost dezvoltat de către Uniunea Sovietică. Radarul a fost acceptat în serviciu în anul 1959 după finalizarea cu succes a programului de testare a radarelor. P-14 a fost dezvoltat sub conducerea lui V.I. Ovsyannikov de către biroul de proiectare SKB, o divizie de stat numită ”V.I.
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
lui V.I. Ovsyannikov de către biroul de proiectare SKB, o divizie de stat numită ”V.I. Lenin”, predecesorul actualului Institut de Cercetări pentru Inginerie Radio din Nijnâi Novgorod (NNIIRT). Echipa care a realizat proiectul a fost distinsă cu ”Premiul Lenin” de către Uniunea Sovietică în anul 1960. Radarul a fost destinat pentru controlul spațiului aerian, descoperirea, determinarea coordonatelor (azimut, distanță), a vitezei și traiectoriei de zbor a țintelor aeriene la distanțe și înălțimi mari, cu o înaltă posibilitate de separare, în condițiile unor intense
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
teatrul Comedia și, după puțin timp, a fost angajat la teatrul Național din București. După instaurarea regimului comunist în România, a încercat să fugă în Occident, împreună cu regizorul Mircea Marosin, dar a fost prins nu departe de Viena, în sectorul sovietic de ocupație, încătușat și trimis în țară, unde a primit o condamnare de 6 ani. Ieșit din detenție în 1953, după ce a ispășit 5 ani de închisoare, din care o parte la canalul Dunăre-Marea Neagră, s-a întors la meseria
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
Invazia Transcarpatiei a fost o operațiune militară a Armatei Regale Maghiare, care a avut loc între 15-18 martie 1939. În urma aceste operațiuni militare Carpato-Ucraina a fost încorporată în Regatul Maghiar până în toamna anului 1944, când a fost ocupată de către Armata Sovietică (în cadrul celui de Al II-lea Război Mondial). Regiunea Transcarpatia era anexat de Cehoslovacia în urma Tratatului de la Trianon în anul 1920. Cauzele conflictului din viitor poate să fie explicate din două motive: în primul rând componența etnică era o sursă
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
Radarul P-15 (în rusă ”Tpoпa” index GRAU 1RL13, după clasificarea NATO ”Flat Face A”), a fost un radiotelemetru sovietic, produs și exploatat din anul 1955 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. În anul 1952, Institutul 244 de Cercetări Științifice al Ministerului pentru
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
mijloacelor aeriene care zboară la mică înălțime, în gama undelor decimetrice ”Tropa” - radarul P-15. Prototipul experimental al acestei stații (proiectant-șef B.P. Lebedev), în anul 1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost adoptată de către armata sovietică. Aceasta a fost utilizată pe scară largă în formațiunile radiotehnice din Trupele de Apărare Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene și Marina Militară precum și în Apărarea Antiaeriană a Armatei. După o serie de modernizări a fost folosită în posturile de radiolocație
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
radiolocație a apartenenței de stat a mijloacelor aeriene, apărut la aceea vreme, care lucrează în sistemul ”Kremnîi-2M”, aparatura ”Parola”. După trecerea cu succes a testelor din teren, noul radar P-18, în anul 1971, a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde metrice încadrate în familia ”Nebo”. Radarul P-18 este destinat pentru observarea permanentă a spațiului aerian, urmărirea mijloacelor
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
Radarul (în rusă ” Наклон-2”, index GRAU - 1RL19, după clasificarea NATO ”Thin Skin A”) este un radioaltimetru terestru sovietic exploatat din anul 1960 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent varianta pe două remorci nu se exploatează. Din cauza faptului că radioaltimetrul PRV-10 nu răspundea în totalitate cerințelor
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
7 ori, fenol 2,4 ori, polistiren 3,7 ori, benzină 2,3 ori, policlorură de vinil 1,4 ori, antidăunători 1,5 ori. Produsele fabricate de acest combinat sunt exportate în peste 40 de țări, printre care: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Republica Populară Chineză, Republica Democrată Germană, Republica Populară Ungară, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, Anglia, Republica Federală Germania, Italia, Spania, Franța și altele.Aceste rezultate s-au realizat prin munca celor peste 11 mii de oameni ai muncii cât numără
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
Radarul P-40 (în rusă ”Брония”, index GRAU 1RL128, după clasificarea NATO ”Long Track”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1965 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex cu radioaltimetrul PRV-9B a fost în înzestrarea Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Radarul
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
marcat intensificarea bruscă a Holocaustului. O componentă importantă a Holocaustului în Lituania a fost aceea că administrația nazistă de ocupație a diseminat antisemitismul dând vina pe comunitatea evreiască pentru recenta anexare, cu un an în urmă, a Lituaniei de către regimul sovietic. Un alt factor important a fost felul în care planurile naziștilor s-au bazat pe organizarea fizică, pregătirea și executarea ordinelor lor de către trupele lituaniene auxiliare ale regimului nazist de ocupație. Uniunea Sovietică a invadat, a ocupat și ulterior a
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
an în urmă, a Lituaniei de către regimul sovietic. Un alt factor important a fost felul în care planurile naziștilor s-au bazat pe organizarea fizică, pregătirea și executarea ordinelor lor de către trupele lituaniene auxiliare ale regimului nazist de ocupație. Uniunea Sovietică a invadat, a ocupat și ulterior a anexat Lituania în 1940. Invazia germană a Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941, a venit după un an de ocupație sovietică, care a culminat cu deportări în masă în toate Țările Baltice, cu
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
care planurile naziștilor s-au bazat pe organizarea fizică, pregătirea și executarea ordinelor lor de către trupele lituaniene auxiliare ale regimului nazist de ocupație. Uniunea Sovietică a invadat, a ocupat și ulterior a anexat Lituania în 1940. Invazia germană a Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941, a venit după un an de ocupație sovietică, care a culminat cu deportări în masă în toate Țările Baltice, cu doar o săptămână înainte de invazie. Germanii au fost primiți ca eliberatori și au primit sprijin din partea
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
ordinelor lor de către trupele lituaniene auxiliare ale regimului nazist de ocupație. Uniunea Sovietică a invadat, a ocupat și ulterior a anexat Lituania în 1940. Invazia germană a Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941, a venit după un an de ocupație sovietică, care a culminat cu deportări în masă în toate Țările Baltice, cu doar o săptămână înainte de invazie. Germanii au fost primiți ca eliberatori și au primit sprijin din partea milițiilor neregulate lituaniene împotriva forțelor sovietice în retragere. Mulți lituanieni credeau că
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
venit după un an de ocupație sovietică, care a culminat cu deportări în masă în toate Țările Baltice, cu doar o săptămână înainte de invazie. Germanii au fost primiți ca eliberatori și au primit sprijin din partea milițiilor neregulate lituaniene împotriva forțelor sovietice în retragere. Mulți lituanieni credeau că Germania va permite restabilirea independenței țării. Pentru a mulțumi Germania, unii oameni și-au exprimat fățiș sentimentele antisemite. Germania Nazistă, care confiscase teritoriul lituanian în prima săptămână de ofensivă, s-a folosit de această
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
anului 1941. Alți cercetători afirmă că Holocaustul a început în septembrie 1939 odată cu debutul celui de al Doilea Război Mondial, sau chiar mai devreme, de Kristallnacht în 1938, sau, potrivit , atunci când Hitler a devenit Cancelar al Germaniei în 1933. Guvernul Sovietic a încercat din motive politice să minimizeze suferința evreilor. În Lituania și în întreaga Uniune Sovietică, monumentele postbelice nu îi pomeneau explicit pe evrei; ele erau construite pentru a comemora suferințele „localnicilor”. Cei vinovați de colaborarea cu naziștii și de
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
al Doilea Război Mondial, sau chiar mai devreme, de Kristallnacht în 1938, sau, potrivit , atunci când Hitler a devenit Cancelar al Germaniei în 1933. Guvernul Sovietic a încercat din motive politice să minimizeze suferința evreilor. În Lituania și în întreaga Uniune Sovietică, monumentele postbelice nu îi pomeneau explicit pe evrei; ele erau construite pentru a comemora suferințele „localnicilor”. Cei vinovați de colaborarea cu naziștii și de crime împotriva evreilor nu au fost pedepsiți prea aspru. După redobândirea independenței față de Uniunea Sovietică în
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
Uniune Sovietică, monumentele postbelice nu îi pomeneau explicit pe evrei; ele erau construite pentru a comemora suferințele „localnicilor”. Cei vinovați de colaborarea cu naziștii și de crime împotriva evreilor nu au fost pedepsiți prea aspru. După redobândirea independenței față de Uniunea Sovietică în 1991, dezbaterea despre participarea lituanienilor la Holocaust a fost plină de dificultăți în Lituania. Naționaliștii lituanieni postsovietici pun accent pe rezistența antisovietică, dar unii partizani lituanieni pe care aceștia îi consideră eroi în lupta împotriva ocupației sovietice, erau în
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
față de Uniunea Sovietică în 1991, dezbaterea despre participarea lituanienilor la Holocaust a fost plină de dificultăți în Lituania. Naționaliștii lituanieni postsovietici pun accent pe rezistența antisovietică, dar unii partizani lituanieni pe care aceștia îi consideră eroi în lupta împotriva ocupației sovietice, erau în același timp colaboratori ai naziștilor cu care au cooperat pentru uciderea evreilor lituanieni. Guvernul lituanian postsovietic și-a reafirmat de mai multe ori angajamentul față de comemorarea Holocaustului, față de combaterea antisemitismului, și față de aducerea criminalilor de război din perioada
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
și-a declarat nemulțumirea față de eforturile guvernului lituanian și a lansat controversata „”, oferind recompense monetare pentru dovezi care să conducă la judecarea criminalilor de război; această campanie a întâmpinat multă rezistență în Lituania și în alte țări ale fostului bloc sovietic. Mai recent, în 2008, Centrul Simon Weisenthal, care inițial clasase Lituania pe primele locuri în timpul anchetelor și proceselor aflate în derulare având scopul de a-i aduce pe criminalii de război lituanieni în fața justiției, menționa, în raportul său anual, că
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
din străinătate, și să se stabilească un contact direct cu el înainte de a se lua hotărârea finală. Acest lucru a fost realizat cu ajutorul lui Aubrey Herbert. Serviciul de informații britanic a stabilit un contact cu serviciul său omolog din Uniunea Sovietică pentru a evalua situația. Planurile lui Talaat Pașa îi neliniștise pe conducătorii ruși la fel de mult ca și pe cei britanici. Cele două servicii de informații au colaborat și au semnat „mandatul de condamnare la moarte” a lui Talaat. Informații privind
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
-l scoate pe Făt-Frumos din tărâmul apelor înșelătoare sunt: Filmările au avut loc în perioada 12 august 1968 - 13 februarie 1969, exterioare la Bran, Plaiul Foii, Zărnești, Cheile Bicazului și pe litoralul românesc; cele interioare în studioul Mosfilm din Uniunea Sovietică. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 6.144.383 lei. În Republica Democrată Germană a fost difuzat cinematografic sub denumirea "Das Schloß hinterm Regenbogen" - "Castelul din spatele curcubeului" (premiera la 7 august 1970) fără a se menționa că este o
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]
-
ridicat la 6.144.383 lei. În Republica Democrată Germană a fost difuzat cinematografic sub denumirea "Das Schloß hinterm Regenbogen" - "Castelul din spatele curcubeului" (premiera la 7 august 1970) fără a se menționa că este o coproducție cu Mosfilm. În Uniunea Sovietică a fost difuzat ca "Молодость без старости". Filmul a fost vizionat de 2.739.504 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]