33,140 matches
-
la Innsbruck în anul 1691, la la inițiativa contelui Hieronymus Bernhard Ferrari d'Occhieppo, și au fondat aici încă de la început prima instituție de educație a fetelor catolice. În anii 1700-1705 surorile au reușit să construiască aici prima școală și mănăstire după planurile arhitectului Johann Martin Gumpp cel Bătrân. Pentru a permite elevelor să învețe într-o școală modernă, surorile au vândut prin anii 1971/1979 vechea lor clădire și s-au mutat într-o clădire nouă din vestul orașului. Fosta
Biserica ursulinelor din Innsbruck () [Corola-website/Science/328034_a_329363]
-
de ritual bisericesc cu valoare de patrimoniu, cea mai importantă fiind Evanghelia din 1697 cu 180 de file și 1,3 kg în stare bună, donata de doamna Păuna Cantacuzino. A fost predată din dispoziția Arhiepiscopiei Bucureștilor (ordin 9284/1980) Mănăstirii Cernica. În 1981 s-au predat Oficiului județean de patrimoniu cultural național Ialomița 7 cărți bisericești tipărite înaintea anului 1830 și anume: Penticostar din anul 1743, Antologhion din anul 1755, Minei din 1779, Evanghelie din 1812, Triod din 1816, Octoih
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
pe Europa, ca mai apoi în 1923 să se stabilească în Paris (Franța) În vârstă de 14 de ani, Andrei citește Biblia și se întoarse spre Hristos, fiind un membru activ al RSCM, dar în același timp și enoriaș al Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Paris . În 1931 a fost hirotesit ipodiacon pentru a ajuta altarul și biserica mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, singurul așezământ al Patriarhiei Moscovei din Paris După terminarea școlii este admis la Sorbona acolo unde absolvește o facultate
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
ani, Andrei citește Biblia și se întoarse spre Hristos, fiind un membru activ al RSCM, dar în același timp și enoriaș al Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Paris . În 1931 a fost hirotesit ipodiacon pentru a ajuta altarul și biserica mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, singurul așezământ al Patriarhiei Moscovei din Paris După terminarea școlii este admis la Sorbona acolo unde absolvește o facultate de Biologie și Medicină (1938). La data de 10 septembrie 1939 primește în taină voturile monahale pe jumătate
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
el a fost un medic în subteran, antifascist. La 17 aprilie 1943 tânărul Andrei primește logodirea Marelui Mire (tunderea în monahism) cu numele de Antonie în cinstea Sfântului Antonie de Kiev (al Peșterilor). Tunderea în monahism a avut loc la mănăstirea Podvorja, stareț și duhovnic al acesteia fiind Arhimandritul Atanasie (Neceaev). Andrei Blum a lucrat ca medic până la 27 octombrie 1948, atunci când, Mitropolitul Serafim (Lukianov) îl hirotonește diacon [1]. În data 11 decembrie 1948 același Mitropolit Serafim (Lukianov) îl hirotonește preot
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
a tranșeelor. O proclamație emisă la 18 septembrie 1914, interzicea tragerea clopotelor la biserici. Bisericile și casele parohiale sătești, au trebuit să asigure spații necesare pentru desfășurarea instrucției militare a recruților. În 1915 s-au rechiziționat clopotele din biserici și mănăstiri. Recolta anilor 1915-1918 a fost rechiziționată în bloc. În zonele de nord ale Bucovinei, unde au staționat trupele maghiare, s-a declanșat foametea. Necazurile si greutăți mari pentru bucovineni au venit din partea organelor statului austro-ungar cu rol administrativ-represiv, care încă
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Sibiu. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 143469.66.01, 143469.66.02. Biserica Franciscană, fosta Mănăstirea a Clariselor, care după reforma luterană, a fost desființată, și utilizată ca depozit de cereale, suferind serioase deteriorări. În anul 1716, a ajuns în proprietatea Ordinului franciscan care în acel an s-a stabilit în oraș. În cripta bisericii sunt
Fosta mănăstire franciscană din Sibiu () [Corola-website/Science/334941_a_336270]
-
(n. ? − d. ?) a fost un pictor sucevean de biserici din secolul al XVI-lea. Este cunoscut în special pentru contribuția sa din 1535 la realizarea frescelor de la mănăstirea Humor. Un document din 1541 îl numea ca pictor oficial al curții lui Petru Rareș, acesta intitulându-se „pictor din Suceava, curtean al slăvitului și măritului domn moldovean, Petru voievod”. Pictura sa cu largi perspective bizantine este bazată pe culori
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
măritului domn moldovean, Petru voievod”. Pictura sa cu largi perspective bizantine este bazată pe culori calde, fiind dominată de nuanțe de roșu. Unii autori îi atribuie și realizarea în 1537 a picturilor murale de la Moldovița, plecând de la asemănările cu pictura mănăstirii Humor ce merg în anumite locuri până la detalii. Criticul de artă Vasile Drăguț consideră însă că pictorul anonim de la Moldovița s-ar fi format în același atelier cu Toma sau ar fi fost elevul acestuia, iar o parte din meșterii
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
fi format în același atelier cu Toma sau ar fi fost elevul acestuia, iar o parte din meșterii ajutători ar fi participat la decorarea ambelor monumente, ceea ce ar putea explica numărul mare de elemente asemănătoare existente în pictura celor două mănăstiri. Biografia pictorului rămâne în mare parte necunoscută. Criticii de artă presupun că Toma l-ar fi însoțit pe domnul Petru Rareș, în calitate de curtean, în multe călătorii prin țară și că ar fi participat la vreuna dintre misiunile diplomatice trimise de
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
că picturile lui Toma conțin asemănări cu picturile realizate de Fra Angelico, Andrei Rubliov, Melozzo da Forli și de meșterii sienezi, dar niciuna nu este definitorie, deoarece arta pictorului Toma este originală și se inspiră din fondul tradițional. La înfrumusețarea mănăstirii, a participat o echipă de meșteri condusă de Toma zugravul. Printre realizările sale de aici se numără: Lui Toma zugravul din Suceava îi este uneori atribuit - în mod controversat , un autoportret inserat în scena "Asediul Constantinopolului", unde s-ar fi
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
educație vastă. Ciprian s-a născut la Strovolos, în 1756. Părinții săi se numeau Gheorghe și Maria. Numele de familie al tatălui și numele de mirean al lui Ciprian rămân necunoscute. De la o vârstă fragedă, a intrat ca novice la Mănăstirea Machairas, unde a primit educația elementară și a fost hirotonit diacon în 1783. Ulterior, în 1784, l-a însoțit în Moldova pe starețul mănăstirii sale, arhimandritul Haralambos, în cadrul călătoriei acestuia cu scopul de a obține ajutor economic pentru a face
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
de mirean al lui Ciprian rămân necunoscute. De la o vârstă fragedă, a intrat ca novice la Mănăstirea Machairas, unde a primit educația elementară și a fost hirotonit diacon în 1783. Ulterior, în 1784, l-a însoțit în Moldova pe starețul mănăstirii sale, arhimandritul Haralambos, în cadrul călătoriei acestuia cu scopul de a obține ajutor economic pentru a face față datoriilor mari cu care se confrunta atunci așezământul său. Acolo a fost hirotonit preot și a fost angajat ca paroh al bisericii domnești
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
în limba greacă la Academia Domnească din Iași, cu ajutorul principelui Mihail Șuțu. În anul 1802, Ciprian s-a întors din Moldova în Cipru, împreună cu Haralambos, după ce și-au îndeplinit misiunea cu deplin succes. În continuare, Ciprian a preluat administrarea proprietăților mănăstirii din Strovolos, unde a lucrat cu sârguință, câștigându-și aprecierea superiorilor din Nicosia, care i-au recomandat arhiepiscopului Hrysanthos angajarea lui ca "iconom" al arhiepiscopiei. Și în această funcție, Ciprian a dat dovadă de un zel deosebit, demonstrând o gândire
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
(n. ? − d. ?) a fost un pictor de biserici din secolul al XVI-lea. Este cunoscut în special pentru contribuțiile sale la realizarea frescelor de la mănăstirile Curtea de Argeș și Dealu. Zugrăvirea bisericii s-a terminat în decembrie 1526, dar programul iconografic al zugravului Dobromir, în prezent poate fi doar aproximat. În 1860, pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat câteva desene și schițe la Curtea de Argeș reunite în "Albumul național
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
câteva desene și schițe la Curtea de Argeș reunite în "Albumul național", care pe lângă imaginea exterioară a monumentului înainte de restaurare, copiază tablourile votive din interiorul bisericii. În anul 1881 însă, André Lecomte du Noüy - arhitectul francez care coordona lucrările de restaurare de la Mănăstirea Curtea de Argeș, a decis să înlăture fresca originală, ceea ce a și făcut în 1882. 35 de fragmente care reprezintă însumat mai puțin de o zecime din suprafața frescei inițiale au supraviețuit, fiind la acea vreme extrase în timpul lucrărilor de restaurare cu
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
, cunoscută în epocă și ca "Școala divizionară", a fost o instituție de învățământ militar, destinată formării subofițerilor pentru armele infanterie și cavalerie. Școala a funcționat la Mănăstirea Bistrița, între anii 1884-1895. Prima școală destinată pregătirii subofițerilor a fost înființată în toamna anului 1874, la București, sub denumirea de "Școala Subofițerilor", fiind destinată exclusiv a acelor subofițeri destinați a fi promovați în corpul ofițerilor. Această modalitate de promovare
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
de Infanterie și Cavalerie, dar cu un număr redus de ore afectate. Efectivele au crescut treptat, ajungând la o cifră de școlarizare la aproximativ 60-70 elevi pentru fiecare dintre anii de studii. În anul 1880 școala a fost mutată la Mănăstirea Dealu, iar în 1884 la Mănăstirea Bistrița, în clădirea care aparținuse domnitorului Barbu Știrbei, primind denumirea de „Școala subofițerilor de la Bistrița”. Începând cu anul 1885, profilul acesteia a fost completat cu o secție în care se pregăteau viitorii ofițeri de
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
un număr redus de ore afectate. Efectivele au crescut treptat, ajungând la o cifră de școlarizare la aproximativ 60-70 elevi pentru fiecare dintre anii de studii. În anul 1880 școala a fost mutată la Mănăstirea Dealu, iar în 1884 la Mănăstirea Bistrița, în clădirea care aparținuse domnitorului Barbu Știrbei, primind denumirea de „Școala subofițerilor de la Bistrița”. Începând cu anul 1885, profilul acesteia a fost completat cu o secție în care se pregăteau viitorii ofițeri de administrație din rândul subofițerilor, iar în
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
(n. 1692, Poltava, Țaratul Rusiei - d. 25 aprilie 1767, Mănăstirea Poiana Mărului, Țara Românească) a fost un călugăr valah de origine slavă, îndrumător duhovnicesc al lui Paisie Velicicovschi, care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox din Țările Române. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română pe 5 martie 2003
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
Buzău). Reînnoirea vieții monahale de la Poiana Mărului a atras numeroși călugări și credincioși din ținuturile Buzăului și Vrancei și chiar din alte țări. La sfatul călugărului Ignatii, care i-a povestit de fervoarea isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, rasoforul Platon Velicicovschi (viitorul stareț Paisie de la Neamț) a poposit în timpul Postului Mare din anul 1743 la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu, ce se aflau sub îngrijirea spirituală a starețului ; starețul a avut o influență formativă importantă
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
pătimași și călcăm poruncile ... să ne îndreptăm prin pocăință și să ne învățăm lucrării cei cu mintea viețuind întru supunere”, „Întrebătoare răspunsuri adunate din Sfânta Scriptură pentru depărtarea de bucatele cele oprite făgăduinței călugărești cei de bună voie” (tipărită la Mănăstirea Neamț în 1816 cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi) ș.a.). A realizat o versiune slavonă a scrierii alegorice-religioase spaniole „Desiderie”. Au fost identificate 58 de manuscrise scrise de el. Opera sa a fost tradusă în limba română și copiată în zeci
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
Thiérache, în nordul Franței, și în special în comuna Maroilles, al cărei nume îl poartă. Este folosită în mai multe feluri de mâncare tipice din gastronomia locală. Conform tradiției, ar fi fost creată aproximativ în anul 960 de călugării de la mănăstirea benedictină din Maroilles. Se prezintă sub formă pătrată, cu latura de 12,5-13 cm și cu greutatea de 800 gr. Coaja este de culoare roșu-cărămiziu. Pasta este fermă, cu aroma puternică. Brânza Maroilles face obiectul unei denumiri de origine controlată
Maroilles (brânză) () [Corola-website/Science/335004_a_336333]
-
că aceasta începe cu Augustin (354 - 430), care aparține strict perioadei clasice, și se termină cu redeșteptarea învățăturii, la sfârșitul secolului 11, la începutul perioadei medievale mijlocii. După căderea imperiului roman, în Europa occidentală a început așa-numita epocă întunecată. Mănăstirile se numărau printre punctele de învățământ academic. Se poate presupune că acest fapt se datorează regulii Sf. Benedict din 525, care cerea călugărilor să citească zilnic Biblia și a îndemnat ca la începutul Postului Paștelui, fiecare călugăr să primească câte
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor au sosit aici clerici și călugări catolici, care și-au disputat cu cei ortodocși activitatea de prozelitism și cea misionară. S-a consemnat astfel prezența misionarilor franciscani și a unei mănăstiri (reședință) a acestora, a cărei existență a continuat până spre sfârșitul secolului al XIV-lea. În acest secol, odată cu scăderea rolului economic și cultural al Vicinei - din care mitropolitul bizantin alături de tot mai mulți meșteșugari și negustori plecaseră, rolul bisericii
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]