33,332 matches
-
Această direcție artistică va juca un rol uriaș în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. ul este consecința unor transformări de lungă durată, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau declarații programatice. Un prim semn îl constituie tabloul ""Domnișoarele din Avignon"" (1907) al lui Picasso, în care pentru prima dată un pictor se rupe într-un mod atât de hotărât de tradiționala artă figurativă și de modul de reprezentare bazat pe perspectivă. În vara anului 1908, Braque lucrează
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
bazat pe perspectivă. În vara anului 1908, Braque lucrează la Estaque, în apropiere de Marsilia, în mijlocul peisajelor pictate deja de Cézanne. Din acest dialog iau naștere pânze puternic geometrizate, în care perspectiva începe să dispară. Refuzate la "Salonul de Toamnă", tablourile sunt expuse în galeria lui Kahnweiler. Louis Vauxcelles, criticul care a lansat termenul de "fauves"și care acum remarcă faptul că pictorul reduce toate motivele sale la "scheme geometrice, la cuburi". În anul următor, termenul "cubism" va fi din nou
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
a fost niciodată asemenea fotografiei; a însemnat crearea unor semne, care au fost întotdeauna interpretate exclusiv de contemporani, bineînțeles grație unei educații anterioare. Dar cubiștii au creat fără îndoială semne noi și tocmai aceasta a constat multă vreme dificultatea descifrării tablourilor lor". După părearea lui Braque și a lui Picasso, vechea manieră de reprezentare a devenit anacronică deoarece a pierdut orice urmă de contact cu lumea exterioară. Pentru a restabili acest contact și pentru a reda această lume pe cât este posibil
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
realizează faptul că deformarea din ce în ce mai puternică și atracția pentru monocromie poate duce în cele din urmă la abstract. Pentru a evita acest lucru și pentru a recrea trimiterea concretă la realitate, ei vor propune noi tehnici artistice. Braque introduce în tablourile sale litere tipărite, se servește de un șablon în pictură, folosește pieptenele pentru obținerea facturilor vălurite și recurge la imitații de tapet, lambriuri și marmură. Tot el va realiza apoi construcții din hârtie, va lipi pe desen fâșii de hârtie
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
Beaux-Arts" din aceeași localitate. Sosește la Paris în anul 1900 și se hotărăște să se ocupe de pictura artistică. Dintre primele sale încercări, aflate sub semnul influenței lui Corot și Édouard Manet, s-au păstrat până în ziua de astăzi puține tablouri. Adevăratul debut al lui Braque coincide cu descoperirea fauviștilor în timpul "Salonului de Toamnă" din anul 1905. "Matisse și Derain mi-au trasat drumul" - mărturisește artistul. Două evenimente importante îi vor influența viața și dezvoltarea artistică ulterioară: expoziția retrospectivă a operelor
Georges Braque () [Corola-website/Science/298172_a_299501]
-
construcții din hârtie. În primăvară Picasso, inspirat de acestea, descoperă colajul ("collage"). Vara următoare, Braque va dezvolta această inovație care va avea ca rezultat tehnica ""papiers collés"". În 1913, la celebra ""Armory Show"" din New York sunt expuse pentru prima dată tablouri ale lui . Mobilizat în anul 1914, este grav rănit în 1915 și revine la activitatea artistică abia în anul 1917. Își reia opera din punctul în care o lăsase, dar cu timpul se îndepărtează într-o oarecare măsură de stilistica
Georges Braque () [Corola-website/Science/298172_a_299501]
-
Ginevra de' Benci” de Leonardo da Vinci, achiziționat de Galeria Națională de Artă din Statele Unite în 1967 pentru 5 milioane de dolari (echivalent cu 35 de milioane de dolari la nivelul din 2015), preț record la vremea aceea pentru un tablou. Până la sfârșitul anilor 1970, însă, țara s-a folosit de un nivel foarte redus de impozitare a afacerilor pentru a atrage în țară numeroase mari companii și devenind astfel una dintre cele mai bogate țări din lume. Principele de Liechtenstein
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Victor Hugo (1802-1885), leagă prietenii cu scriitorii: Stendhal (1783-1862), Alexandre Dumas (1802-1870), Théophile Gautier (1811-1872) și Alphonse de Lamartine (1790-1869); îi cunoaște pe pictorul Achille Deveria (1802-1869) și pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869). În 1822 expune la Salon primul său tablou: Dante și Vergiliu în Infern. În 1832 călătorește în Maroc. Vizitează Andaluzia, unde studiază pictura spaniolă. Între anii 1833-1861, pictorul lucrează la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului Păcii din primaria Parisului. Pictează și
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
-și poate opri un strigăt : "Iată-l și pe lup la stână!". Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influență dăunătoare. De la "Dante și Vergiliu în Infern" - debutul artistic la Salon - până la ultimele sale tablouri, creația lui Delacroix este obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, concepția sa referitoare la arta de a picta, precum și tehnica îi irită pe receptorii contemporani ai operelor de artă. Reacțiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
special culorii și tensiunii pe care opera ar trebui s-o degaje. Delacroix disprețuiește critica ; aprofundează acest univers al picturii în felul său propriu și nu acordă atenție normelor existente, care constrâng. În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul "Măcelul din Chios". Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix își găsește deja câțiva apărători, în timp ce tânara școală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberați de sub jugul convențiilor, doresc să dea
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
s-o degaje. Delacroix disprețuiește critica ; aprofundează acest univers al picturii în felul său propriu și nu acordă atenție normelor existente, care constrâng. În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul "Măcelul din Chios". Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix își găsește deja câțiva apărători, în timp ce tânara școală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberați de sub jugul convențiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspirație îi este proprie
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
Belgia — d. 15 august 1967, Bruxelles) a fost un pictor belgian, reprezentant de frunte al suprarealismului în pictură. Încă din tinerețe, Magritte își pune imaginația sa neobișnuită în slujba picturii, care îi permite să-și transforme visele și viziunile în tablouri. Pictura lui Magritte, reflectare a gândirii sale misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată și neașteptată dintre irealitate și cotidian. În felul acesta el seamănă cu De Chirico și cu artiștii dadaiști, cu care împărtășește același caracter remarcabil și ironia. Între
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată și neașteptată dintre irealitate și cotidian. În felul acesta el seamănă cu De Chirico și cu artiștii dadaiști, cu care împărtășește același caracter remarcabil și ironia. Între anii 1920-1967 pictează aproximativ o mie de tablouri, care vor constitui o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de pictori. primește primele lecții de desen în Châtelet la vârsta de 12 de ani. Liniștea tinereții îi este în mod dramatic întreruptă în noaptea de 24 februarie 1912: mama
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
Nougé, care la Bruxelles joacă rolul lui André Breton în mișcarea suprarelistă. Magritte se află la început sub puternica influență a cubismului și dadaismului, publică aforisme în revista ""391"", fondată de Francis Picabia. Pe la sfîrșitul anului 1925, pictează primele sale tablouri suprareliste. Prima expoziție individuală a lui Magritte are loc în anul 1927 la galeria ""Le Centaure"" din Bruxelles. În septembrie 1927 pleacă în Franța și se stabilește la Perreux-sur-Marne lângă Paris. Stabilește contacte cu câțiva artiști plastici, printre care Hans
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
Prin generalizare, pot fi definite matrice cele care au mai mult decât 2 dimensiuni, ele numindu-se atunci masive "n"-dimensionale. Dacă m=n, matricea este pătrată. Se numește matrice cu m linii și n coloane (de tip formula 1) un tablou cu m linii și n coloane: ale cărui elemente formula 3 sunt numere complexe. Uneori această matrice se notează și formula 4 unde formula 5 și formula 6 Pentru elementul formula 7 indicele i arată linia pe care se află elementul, iar al doilea indice
Matrice (matematică) () [Corola-website/Science/298202_a_299531]
-
este un tablou pictat de Eugène Delacroix. Ca temă a acestui tablou imens (aproximativ 4 x 5 m), pictorul a ales soarta regelui asirian Sardanapal. Punctul de inspirație al acestui tablou îl reprezintă operele lordului Byron (1788-1824), pe care Delacroix l-a admirat
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
este un tablou pictat de Eugène Delacroix. Ca temă a acestui tablou imens (aproximativ 4 x 5 m), pictorul a ales soarta regelui asirian Sardanapal. Punctul de inspirație al acestui tablou îl reprezintă operele lordului Byron (1788-1824), pe care Delacroix l-a admirat întotdeauna. Artistul a creat un Sardanapal propriu și original
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
este un tablou pictat de Eugène Delacroix. Ca temă a acestui tablou imens (aproximativ 4 x 5 m), pictorul a ales soarta regelui asirian Sardanapal. Punctul de inspirație al acestui tablou îl reprezintă operele lordului Byron (1788-1824), pe care Delacroix l-a admirat întotdeauna. Artistul a creat un Sardanapal propriu și original, o compoziție picturală de mare amploare. În tablou figurează 15 personaje. Figura centrală este a regelui asirian care privește
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
a ales soarta regelui asirian Sardanapal. Punctul de inspirație al acestui tablou îl reprezintă operele lordului Byron (1788-1824), pe care Delacroix l-a admirat întotdeauna. Artistul a creat un Sardanapal propriu și original, o compoziție picturală de mare amploare. În tablou figurează 15 personaje. Figura centrală este a regelui asirian care privește cum sunt distruse din propriul ordin toate bunurile și toți supușii lui. Locul central al compoziției -marginea patului regal- este gol. De jur împrejur totul pare să fie cuprins
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
ordin toate bunurile și toți supușii lui. Locul central al compoziției -marginea patului regal- este gol. De jur împrejur totul pare să fie cuprins parcă de un vârtej. Compoziția repiră forță și face impresia că depășește granițele ramelor care încadrează tabloul. Acest efect este accentuat de culori explozive, precum și de numărul mare de obiecte diverse îngrămădite în cadru. Sardanapal, plin de calm, observă masacrul ca o persoană care stăpânește haosul. Poate că regele îl reprezintă chiar pe artist care contemplă propria
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
de la picioarele lui (prosternată, moartă sau inconștientă?) ne amintește de Rubens. Compoziția în totalitatea ei se sprijină pe arabesc. Formele cailor, trupurile în poziții contorsionate ca niște șopârle, faldurile unduinde ale draperiilor formează un sistem de linii ingenios, creează senzualitatea tabloului care vibrează ca un organism viu. Liniile pensulei lui Delacroix sunt energice și îndrăznețe, subordonate viziunii întregului, fapt ce-i conferă tabloului o mare doză de violență. Haosul aparent este plănuit cu măiestrie, dovada cea mai bună în acest sens
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
în poziții contorsionate ca niște șopârle, faldurile unduinde ale draperiilor formează un sistem de linii ingenios, creează senzualitatea tabloului care vibrează ca un organism viu. Liniile pensulei lui Delacroix sunt energice și îndrăznețe, subordonate viziunii întregului, fapt ce-i conferă tabloului o mare doză de violență. Haosul aparent este plănuit cu măiestrie, dovada cea mai bună în acest sens fiind figura femeii din colțul din dreapta jos. Picioarele sunt prea scurte, însă sandalele victimei echilibrează proporțiile. Erotismul sugestiv al tabloului este tipic
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
-i conferă tabloului o mare doză de violență. Haosul aparent este plănuit cu măiestrie, dovada cea mai bună în acest sens fiind figura femeii din colțul din dreapta jos. Picioarele sunt prea scurte, însă sandalele victimei echilibrează proporțiile. Erotismul sugestiv al tabloului este tipic pentru posturile feminine pe care Delacroix le-a pictat în aceeași perioadă, cum ar fi, de pildă, "Femeia cu papagal" sau "Femeia cu ciorapi albi".
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
durata războilui civil (1936-1939), pictorul nu va călători deloc în Spania, se stabilește la Varengeville, în Normandia. Aici rămâne pe toată durata celui de-al doilea război mondial. Își creează propriul univers, propriul "spațiu interior", reflectat într-o serie de tablouri intitulate "Constelații". În anul 1947 participă la " Expoziția Internațională de Suprarealism" de la Paris și face prima călătorie la New York, unde pictura sa era deja cunoscută și prețuită în urma unei expoziții din 1930. În 1948, Galeria Maeght îi organizează o mare
Joan Miró () [Corola-website/Science/298209_a_299538]
-
Mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai, care a fost descoperit de Marcu Beza. Realizat de un pictor rămas anonim, este păstrat în sala de primire a mănăstirii, iar în România poate fi văzută o copie, la Muzeul Național de Artă. Tabloul (ulei pe pânză) datează din 1696, și poartă inscripția „Constantinus Brankovan Supremus Valachiae Transalpinae Princeps Ae[ta]tis 42 A[nn]o D[omi]ni 1696”. În portretul de la Mănăstirea Mamu, Brâncoveanu și familia sunt reprezentați la tinerețe. Voievodul are
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]