350,792 matches
-
în repertoriu piesa "Rămășagul", dar nu vede lumina rampei. Este cronicar dramatic la ziarul "Rampa" din București pentru Teatrul Național din Craiova. În 1925 susține bacalaureatul la Colegiul "Carol I" din Craiova, unde a urmat ultimele două clase după ce întrerupsese studiile din cauza stagiului militar și a războiului. Între anii 1924 și 1928 este student la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București. În anul 1927 devine membru al Societății Scriitorilor Români, ulterior și al Societății Autorilor Dramatici. Mai înainte
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
East European Politics and Societies". Ca istoric al ideilor, Sorin Antohi s-a distins prin comentariile extinse la operă lui Ioan Petru Culianu, disident originar din Iași, devenit ulterior profesor la Universitatea din Chicago. Este fondator al "Institutului privat de Studii Interculturale "Orbiș Tertius"" (București), institut despre care Cotidianul afirmă în 2008 că nu există. Există însă Asociația „Orbiș Tertius” / „A treia lume”, singura persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbiș Tertius”. În volumul "Războaie
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist. Cărțile sale s-au adresat în special tineretului. Primele șase clase liceale le-a absolvit la școala „Mihail Sadoveanu” din Galați, ultimele două la București. A urmat Politehnica din București, dar nu a finalizat studiile. A fost apoi redactor la ziarul "Scînteia" și muncitor pe șantierul de la Bumbești-Livezeni. Debutează ca scriitor în anul 1949, scrierile sale fiind în parte creații în stilul realismului socialist. S-a remarcat ca romancier și scenarist. A deținut funcția de
Constantin Chiriță () [Corola-website/Science/298887_a_300216]
-
Academia Română și de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveția, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut , de asemenea, burse în Franța și Germania Federală. Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, "Cahiers roumains d'etudes literaires". În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade
Adrian Marino () [Corola-website/Science/298891_a_300220]
-
eseist, filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, director al revistei "Viața românească" (din 1933). s-a născut în 1896 la moșia familiei sale de la Huși. După absolvirea , își continuă studiile în Franța, unde, în 1923, obține titlul de Doctor în Litere cu teza " Ideea de revoluție în doctrinele socialiste". Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă ("opera aperta") a lui Umberto Eco în lucrarea "Despre critica literară
Mihai Ralea () [Corola-website/Science/298898_a_300227]
-
valorilor și a culturii), psihologia, estetica și istoria literaturii universale, îndeosebi a celei franceze, Mihai Ralea este dificil de încadrat în doar unul din aceste sectoare în care a excelat. A fost unul dintre marii eseiști ai literaturii române. În timpul studiilor în Franța a fost inițiat într-o lojă masonică. S-a vehiculat informația că din acest motiv guvernul dr. Petru Groza l-ar fi numit ambasador în S.U.A. și chiar că, la solicitarea Anei Pauker (ministru de Externe în același
Mihai Ralea () [Corola-website/Science/298898_a_300227]
-
său, ar fi afirmat: "„Reușita mea în America nu s-a datorat faptului că sunt un veritabil democrat sau că sunt cunoscut ca atare, nici pentru că sunt ministru plenipotențiar, ci, pentru calitatea mea de mason.”" Întors în țară după terminarea studiilor, ocupă funcția de conferențiar de pedagogie socială din 1923 și apoi aceea de profesor de psihologie și estetică la Universitatea din Iași. Prin activitatea lui Mihai Ralea, studiul psihologiei la Universitatea din Iași cunoaște o nouă dezvoltare. Iașul avea să
Mihai Ralea () [Corola-website/Science/298898_a_300227]
-
plenipotențiar, ci, pentru calitatea mea de mason.”" Întors în țară după terminarea studiilor, ocupă funcția de conferențiar de pedagogie socială din 1923 și apoi aceea de profesor de psihologie și estetică la Universitatea din Iași. Prin activitatea lui Mihai Ralea, studiul psihologiei la Universitatea din Iași cunoaște o nouă dezvoltare. Iașul avea să-i ofere, așa cum însuși mărturisea mai târziu, întâlnirea cu Garabet Ibrăileanu, întâlnire ce reprezentase cel mai însemnat eveniment intelectual din viața sa. Astfel, Mihai Ralea este chemat să
Mihai Ralea () [Corola-website/Science/298898_a_300227]
-
un regim de favoare, (avea cameră separată, lua masa la popota ofițerilor, primea săptămânal permisie), în urma intervenției personale a tatălui său a pierdut orice privilegiu. Conform mărturiilor profesorilor săi, Vasili a fost un elev mediocru, care nu a strălucit la studiile teoretice, dar care s-a dovedit a fi un pilot peste medie. După absolvirea școlii militare, el a fost încadrat în Regimentul al 16-lea de aviație de vânătoare din cadrul Brigăzii a 57-a de aviație. A urmat cursurile Academiei
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
tehnic cu familiile din trei garnizoane, care locuiseră până atunci în barăci sau în camerele din cazarme. Vasili Stalin a emis un ordin prin care i-a obligat pe toți ofițerii din subordinea să participe la cursurile serale pentru completarea studiilor - minim 10 clase. Pasionat de sport, Vasili Stalin a fost ales președinte al Federației de Ecvestră a URSS. Tot lui Vasili Stalin se datorează și construirea unui sediu nou pentru sediul central al comandamentului Districtului Militar Moscova. Cartierul general nu
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
cu reacție de ultimă generație Il-28 s-au prăbușit la aterizare datorită condițiilor meteo dificile. În august 1952, Vasili Stalin s-a înscris la cursurile Academiei Militare a Statului Major al Forțelor Armate, dar nu a arătat niciun interes pentru studiu, absentând în mod constant de la ore. I. V. Stalin a murit pe 5 martie 1953. La scurtă vreme, Vasili a fost chemat la ordin de ministrul apărării al URSS, Nicolai Bulganin, care a hotărât transferul lui din Moscova la comanda
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. Iată câteva din cărțile publicate de : A publicat
Constantin Virgil Gheorghiu () [Corola-website/Science/298899_a_300228]
-
Antoanetei (născută Lovinescu), precum și nepotul de soră al criticului Eugen Lovinescu. A debutat la cenaclul acestuia, Sburătorul, unde a citit povestiri și fragmente din romane. Urmează școala primară la Fălticeni. După despărțirea părinților, copilul crește în casa Lovineștilor. Își continuă studiile la Fălticeni, Focșani și București, unde își dă bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Litere din București, alegându-și ca specializare limba și literatura franceză. Licențiat în limba franceză al Facultății de Litere și Filosofie din București, doctorat nefinalizat în
Anton Holban () [Corola-website/Science/298907_a_300236]
-
ani mai târziu, publică romanul " O moarte care nu dovedește nimic" (Ed. Cugetarea). În 1932, apare volumul "Parada dascălilor" (Ed. Cugetarea). Începe să colaboreze la „România literară” și la revista „Azi”, condusă de Zaharia Stancu. În „România literară”, publică un studiu intitulat, " Viața și moartea în opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu". În decembrie 1932, participă la simpozionul organizat de Asociația Criterion pentru comemorarea lui Proust. Anton Holban a vorbit mult pe tema „Suferințelor lui Swann”. În decembrie 1934 îi apare la
Anton Holban () [Corola-website/Science/298907_a_300236]
-
engleză, latină și italiană. Sub supravegherea lui Grindal, un profesor talentat, ea face progrese în greacă și latină. După moartea lui Grindal în 1548, educația ei trece în grija lui Roger Ascham, un simpatic profesor care este de părere că studiul trebuie să fie interesant. În 1550 când în mod formal educația ei ia sfârșit, ea este una dintre cele mai educate femei din generația ei. Ea vorbea de asemenea galeza, cornish(dialect ce se vorbea în Cornwall), scoțiana și irlandeza
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
numeroase hituri, care sunt înregistrate alături de Orchestră Filarmonicii. Thalía început să apară din ce in ce mai mult în reviste, câștigând și un concurs de miss. În ianuarie, 1990 Thalía s-a mutat în S.U.A. pentru o perioadă de un an, având ca scop studiul limbii engleze, dar și lecțiile de canto. După creearea noii sale imagini s-a întors în Mexic unde și-a lansat și albumul solo de debut, intitulat " Thalía" cu ajutorul lui Alfredo Díaz Ordaz, care a fost mai târziu și partenerul
Thalía () [Corola-website/Science/298906_a_300235]
-
Ion Manolescu (15 aprilie 1968 în București) este un prozator, eseist și profesor universitar. Este fiul criticului literar Florin Manolescu. În prezent este conferențiar la Departamentul de Studii Literare din cadrul Universității din București. A fost redactor la revista „Vineri“, supliment cultural al revistei „Dilemă“. A absolvit în 1991 Facultatea de Litere a Universității din București. Este doctor în filologie al aceleiași universități din 2001. În perioada studenției a
Ion Manolescu (scriitor) () [Corola-website/Science/298916_a_300245]
-
a maselor. Rainer Albertz distinge „religia oficială” de „religia familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic. Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Așerah a Sa”, dacă „Shomron” ar trebui citit ca „shomrenu”). Altă inscripție, din from Khirbet el-Kom de lângă Hebron scrie: „Binecuvântat fie Uriyahu de către Yahweh și de Așerah a Sa; el l-a salvat de dușmanii săi!”. Tilde Binger observă în studiul ei "Asherah: Goddesses in Ugarit, Israel and the Old Testament" (1997, p. 141), că există mărturii că Așerah poate fi văzută ca fiind „o stelă de lemn neiconică sau o columnă de un anumit fel, un copac viu sau o
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
James Version și ca „stâlpi” în New Revised Standard Version, deși în text nu apare niciun cuvânt care ar putea fi tradus ca „stâlpi”. Într-un documentar al BBC dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din Exeter, specializată în studii biblice ebraice declara: „Majoritatea cercetătorilor biblici din întreaga lume acceptă acum drept convigătoare dovezile că Dumnezeu a avut o soție.” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr.
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
doi (א). Același lucru se petrece cu toate celelalte litere. De asemenea, "iod", formând el singur toate literele și ca urmare toate cuvintele și toate frazele limbii ebraice, este imaginea și reprezentarea "Unității-Început". În legătură cu această unitate-început, Gérard Encausse afirmă că "studiul sintetic al naturii îi determinase pe cei din vechime să creadă că nu există decât o singură lege care guvernează alcătuirile naturale. Această lege, bazată pe analogie, punea unitatea-început la originea lucrurilor și considera lucrurile ca fiind reflexele diferitelor grade
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Shichirō Fukazawa). Mishima a apărut ca foto model în "Ba-ra-kei: Ordeal by Roses" ("Ba-ra-kei: Calvarul trandafirilor") de Eikoh Hosoe, precum și în "Young Samurai: Bodybuilders of Japan" ("Tânărul samurai: Culturiștii japonezi") sau "Otoko: Photo Studies of the Young Japanese Male" ("Otoko: Studii fotografice ale tânărului bărbat japonez") de Tamotsu Yatō. După "Confesiunile unei măști" Mishima a încercat să uite obsesiile copilăriei și individul dublu care supraviețuia în mintea sa și a flirtat continuu cu moartea. A încercat să se lege cu frânghii
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
turnul farului privind fascinați"“cu obrajii atât de apropiați... întunericul de nepătruns, pe care fasciculele luminoase le măturau cu regularitate" inspirând un optimism atât de rar întâlnit în opera lui Yukio Mishima. Bibliografie: Mihnea Voicu Șimăndan , „Yukio Mishima: “Tumultul valurilor””, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Poate că cel mai realizat roman, prin complexitatea construcției și a personajelor este care s-a vândut în Japonia în peste 300000 de exemplare. Mishima a izbutit să dea o foarte verosimilă justificare psihologică
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
rămâne cititorului să descopere. Această carte a fost primită favorabil mai degrabă în alte țări decât în Japonia. Bibliografie: Mihnea Voicu Șimăndan , Yukio Mishima: „Dupa banchet”, în „Contemporanul - ideea europeană” (An XI, nr.9 (540), 8 martie 2001) și în „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Mishima s-a implicat politic doar pentru o scurtă dar încărcată perioadă de timp. Înaintea anului 1960, el a evitat aproape în întregime temele politice în lucrările sale, chiar dacă Japonia trecea printr-o serie
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
minunat, dincolo de orice comparație. Această poveste este romantică, oricât de crudă ar părea. Mishima însuși a jucat rolul personajului principal într-o versiune cinematografică a operei și ideea a fost desigur apropiată de convingerile sale. Bibliografie: A.D., „Yukio Mishima: “Patriotism””, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Când Mishima s-a sinucis în 1970, avea în urma lui un sfert de secol de creație literară: povestiri, romane, piese, eseuri critice, reflecții personale și în special, către sfârșit, pamflete care împleteau ultranaționalismul și
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]