350,792 matches
-
până la momentul în care Komazawa își pierde stăpânirea paternală și moare ruinat, în timp ce Okano preia afacerea. Cartea comunică anumite aspecte ale contradicțiilor dintre formele vechi și noi ale producției capitaliste în acea epocă. Bibliografie: C.B., „Yukio Mishima: “Mătase și perspicacitate””, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Sensul literaturii lui Mishima devine și mai clar după lectura eseului critic Soare și oțel, testamentul său literar, publicat chiar în anul morții sale și apărut în traducerea în limba română a lui George
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
în doctrina budistă, ceea ce o face prea puțin atractivă publicului cititor. Aceste cărți sunt oarecum greu de citit, datorită faptului că în ele apar multe reflectări budiste, pe măsură ce Honda încearcă să înțeleagă conceptul reîncarnării. Bibliografie: C.B., „Yukio Mishima: “Marea fertilității””, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Care ar putea fi motivele sinuciderii lui Mishima? Presa japoneză a vremii s-a limitat doar la câteva explicații. Printre acestea era teoria nebuniei lui Mishima, cea a crizei artistice sau, cea mai senzațională
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Mishima. În opinia romancierului, democrația, comerțul intensiv și deposedarea împăratului de statutul său divin, era o dovadă certă că societatea tradițională a decăzut. O mare parte din opera sa literară conține ideile sale politice. Bibliografie: A.D., „Yukio Mishima: teoria politică”, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Chiar dacă ideile sale politice erau vag abstracte sau chiar confuze, Mishima avea o viziune clară asupra credințelor sale artistice și filozofice. Principalele sale cărți de teorie a esteticii “Calea samuraiului” și “Soare și oțel
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
personajelor din cărțile lui Mishima, a căror ultim scop este cultivarea individuală și nu contribuția lor în favoarea societății. Eroii lui Mishima sunt egocentrici ei neavând nevoie de nimeni pentru a se desăvârși ca oameni. Bibliografie: A.D., „Yukio Mishima: teoria estetică”, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) “Într-o zi, profitând de faptul că nu mersesem la școală din cauza unei răceli ușoare, am scos câteva volume de reproduceri artistice, pe care tatăl meu le adusese ca suvenire din călătoriile sale în
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
pozat pentru un fotograf, în chip de Sfântul Sebastian: avea o bucată de pânză albă legată în jurul șoldurilor; și trei săgeți înfipte în trupul ars de soare, dintre care una era înfiptă în piept. Bibliografie: P.M., „Mishima și Sfântului Sebastian”, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) În ceea ce privește părerea unui străin, tema frumusețe-violență este un aspect al Japoniei care poate constitui o atracție primară înspre ceea ce înseamnă Japonia, o tradiție în care frumusețea și violența se pot împleti. Un exemplu poate
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
urât, imaginea acestui corp fiind indecentă. Pregătirea sa pentru moarte a început prin prelucrarea corpului său.” (Akihiro Maruyoma) (Autor necunoscut) . (Yukio Mishima - “Soare și oțel”) . (Yukio Mishima - “Testamentul unui samurai”) . (Yukio Mishima - fragment dintr-un film) Bibliografie: S.D., „Despre Mishima”, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) 8. Mishima, Yukio, "Five Modern No Plays" ("Cinci piese no moderne"), New York: Knopf, 1957. 9. Mishima, Yukio, "Forbidden Colours" ("Culori interzise"), London: Secker & Warburg, 1968; New York: Knopf, 1968; Tokyo: Tuttle, 1969. 10. Mishima, Yukio
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
un singur volum de Editura Humanitas); cartea oferă cea mai completă imagine a gândirii politice și personale a Regelui, până azi. Este fiul Mariei (n. Răportaru) și al lui Gheorghe Sandu, constructor. După absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, face studii de filologie slavă la Iași (1959), terminate la București, în 1964. Devine redactor la Agerpres (1965-1966), apoi la Editura pentru literatură (1967-1969), la Editura Eminescu și la Cartea Românească, încă de la înființarea acesteia, în 1970. După 1989 este redactor-șef
Mircea Ciobanu () [Corola-website/Science/298914_a_300243]
-
anii '30 numeroase articole și eseuri în reviste ca: Viața Literară, Viața Românească, Adevărul Literar și Artistic, Credința, Familia, Azi, Vremea, dar și câteva traduceri din limbile germană, franceză și engleză. Figura care l-a atras în aceste începuturi de studii tradiționale a fost cea a misticului Bo Yin Ra, german de origine, care a avut, se pare, o afiliere inițiatică la o organizație cosmologică din Asia centrală, ca și cea a scriitorului german Gustav Meyrink. Din cărțile lui Bo Yin
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
crede, ci de integrarea într-o organizație esoterică universală (sufism), încă vie și efectivă. De aici încolo, principala preocupare a lui Vasile Lovinescu va fi realizarea spirituală. A mai publicat, între 1936-1937, în revista "Études traditionnelles", sub pseudonimul "Geticus", un studiu în limba franceză, de istorie și geografie mitică, intitulat " La Dacie hyperboréenne". În 1939 a făcut o călătorie în Franța, pentru a relua legătura cu F. Schuon, maestrul său spiritual. Aici l-a reîntâlnit și pe M. Vâlsan, rămas la
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
profane. A întreținut legături prin scrisori cu F. Schuon, T. Burckhardt și M. Vâlsan. În 1958 a întâlnit la Fălticeni pe subtila, dar puțin cunoscuta poetă Lucreția Andriu (1913-1964), în casa din București a căreia a întemeiat un cerc de studii și meditație tradițională, pe care l-a numit mai târziu, în unele scrisori, "fraternitatea lui Hyperion". Din acest grup au făcut parte poetul Radu Vasiliu (1923-1990), Florin Mihăescu, Roxana Cristian, Viorica Mosinschi (1913-1980), Mariana Veleanu (1922-1975), Raluca Vasiliu, Margareta Vasiliu
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
când V. Lovinescu se retrăgea la Fălticeni, menținând legătura prin scrisori. Aceasta insulă de libertate spirituală a continuat astfel să existe în anonimat și să "activeze", în ciuda ambianței ostile și amenințătoare, puternic polarizată de prezența intelectuală a lui Lovinescu. Baza studiilor și meditațiilor a constituit-o opera lui René Guénon, dar și textele sacre ale marilor tradiții exo și esoterice universale. După moartea prematură a Lucreției Andriu, grupul s-a reunit cu aceeași regularitate, în alte locuri, până în anul 1980, când
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
retras la Fălticeni. Încă din 1964, Vasile Lovinescu și-a reluat scrisul, resimțind nevoia de a fixa adevărurile tradiționale care, transmise numai oral, riscau să se dilueze sau chiar să se piardă. Așa s-au închegat între 1964-1972 cele două studii, "Al patrulea hagialîc" (despre universul romanului lui Mateiu Caragiale, Craii de curtea veche, și "Creangă și Creanga de Aur", o interpretare ezoterică a basmelor lui Ion Creangă, publicate mai târziu, care, pe masura elaborării, erau citite în grup, ca, de
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
Aur", o interpretare ezoterică a basmelor lui Ion Creangă, publicate mai târziu, care, pe masura elaborării, erau citite în grup, ca, de altfel, aproape toate celelalte scrieri ale sale, fiind apoi difuzate în copii dactilografiate. În 1972, după terminarea acestor studii, în anii '70, V. Lovinescu a continuat să scrie eseuri și studii, de mai mică întindere, pe teme tradiționale, comentarii de folclor și opere spirituale, studii de istorie și geografie sacră. El a putut fi văzut aproape zilnic la Biblioteca
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
care, pe masura elaborării, erau citite în grup, ca, de altfel, aproape toate celelalte scrieri ale sale, fiind apoi difuzate în copii dactilografiate. În 1972, după terminarea acestor studii, în anii '70, V. Lovinescu a continuat să scrie eseuri și studii, de mai mică întindere, pe teme tradiționale, comentarii de folclor și opere spirituale, studii de istorie și geografie sacră. El a putut fi văzut aproape zilnic la Biblioteca Academiei, studiind texte sacre și lucrări rare. Un timp, scriitorul a ținut
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
scrieri ale sale, fiind apoi difuzate în copii dactilografiate. În 1972, după terminarea acestor studii, în anii '70, V. Lovinescu a continuat să scrie eseuri și studii, de mai mică întindere, pe teme tradiționale, comentarii de folclor și opere spirituale, studii de istorie și geografie sacră. El a putut fi văzut aproape zilnic la Biblioteca Academiei, studiind texte sacre și lucrări rare. Un timp, scriitorul a ținut un jurnal conținând meditații de o mare pătrundere spirituală, mergând de la doctrină și simbol
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
poliții politice, Securitatea; pe vremea cînd era deputat, a făcut numeroase cereri către autorități pentru a i se permite accesul la arhivele SRI, unde erau păstrate dosarele Securității, iar pînă la urmă a obținut accesul, cu mult înaintea altor cercetători. Studiul arhivelor Securității s-a concretizat în publicarea a numeroase cărți despre personalitățile urmărite de Securitate (vezi mai jos, ”Opera literară și științifică”). Una dintre cele mai mari surprize ale cercetării arhivelor a fost legată de descoperirea faptului că unul dintre
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
cărții se postulează ideea că tradiția și libertatea sunt complementare, traditia naște libertate și libertatea tradiție, ambele dând nota specificității spiritualității ortodoxe. Lucrarea de față, a mitropolitului Antonie Plămădeală este una de sinteză și chiar dacă se constituie din mai multe studii, intervenții verbale și conferințe, păstrează un aer de spontaneitate proprii Ortodoxiei. Puternic ancorat în Tradiția Bisericii, aceasta este cea care îi dă autorului o așa mobilitate în expunere și un puternic avânt către actualitate. Mai ales acolo unde se cer
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
de Bourgogne, care a murit la vârsta de nouă ani, în 1761. Indurerati, părinții nu i-au oferit lui Ludovic atenția și afecțiunea de care el avea nevoie. Copil puternic și sănătos, cu toate că era foarte timid, Ludovic a excelat în studiile sale, dovedind înclinare pentru latină, istorie, geografie și astronomie. Vorbea fluent italiana și engleza. La moartea tatălui său, care a murit de tuberculoză la 20 decembrie 1765, Ludovic-Auguste, în vârstă de 11 ani, devine noul "Delfin". Mama sa, care nu
Ludovic al XVI-lea al Franței () [Corola-website/Science/298943_a_300272]
-
un jurnalist, romancier și dramaturg suedez, care s-a născut în 1944 la Södertälje, oraș aflat la sud de Stockholm. Mama sa provenea dintr-o familie norvegiană înstărită, iar tatăl era fiul unui intendent la ambasada franceză din Suedia. După studii de drept întrerupte, Guillou a intrat în domeniul jurnalisticii. Prima victorie personală în acest domeniu a fost lansarea unui reportaj despre internatul Solbacka și scandalosul sistem de sancțiuni ce se practicau acolo în numele „educației camaraderești“. La scurt timp după publicare
Jan Guillou () [Corola-website/Science/298959_a_300288]
-
(n. 27 octombrie 1952, Chicago) este un sociolog și un politolog american. A urmat studii clasice la Universitatea Cornell și a obținut doctoratul în științe politice la Universitatea Harvard, cu o teza despre politica externă a URSS în Orientul Mijlociu (1981). În anii 1979-1980, 1983-1989 și 1995-1996 a fost colaborator al Departamentului de Științe Politice al
Francis Fukuyama () [Corola-website/Science/298956_a_300285]
-
colaborator al Departamentului de Științe Politice al Corporației RÂND, iar în anii 1981-1982 și 1989 a lucrat la Departamentul de Stat al SUA. "Sfârșitul istoriei și ultimul om" (1991) este cartea care i-a adus notorietate internațională. A publicat numeroase studii și articole despre democratizare și politica economică internațională. În ultimii ani s-a concentrat asupra rolului culturii și al capitalului social în viața economică modernă și în tranziția către societatea informatizata.
Francis Fukuyama () [Corola-website/Science/298956_a_300285]
-
1956 începe un puternic reviriment în cadrul echipei. La Bistrița sosește direct de la echipa națională a României antrenorul Augustin Botescu. Odată cu el o serie de jucători consacrați se transferă la Gloria: Copil Ilie, Zeana Stere, Marin, Botescu jr. și alții. Pentru studii universitare vor pleca de la Gloria și vor activa la "U" Cluj jucătorii: Horațiu Moldovan, Paul Marcu, Victor Ivanovici. În anul 1957 se promovează în Divizia C, iar în anul următor se promovează în divizia secundă B cu un lot standard
ACF Gloria Bistrița () [Corola-website/Science/298936_a_300265]
-
BIOCONJUGATE ALE POLI(ACIDULUI ASPARTIC) CU METOTREXAT ȘI DOXORUBICINA. Autor: Novac Ovidiu Coordonator: Dr. Ing. Șef Lucr. Liliana Verestiuc Universitatea de Medicină și Farmacia”Gr.T.Popa” Iași Facultatea de Bioinginerie Medicală Direcția de Studiu: Tehnologie Protetica Sistemele de eliberare controlată ocupă un loc din ce in ce mai important în terapia medicamentoasa modernă, mai ales în terapia cancerului. Este bine cunoscut faptul că medicamentele anticanceroase prezintă o serie de efecte adverse și sunt foarte toxice. Interesul pe care
STUDIU CINEMATIC LOCAL IN VIVO AL PERETELUI ARTERIAL-PATOLOGIC SI NON-PATOLOGIC:ABORDARE EXPERIMENTALA by Isacila Alexandru () [Corola-other/Science/84285_a_85610]
-
titlului de Capitală Europeană a Culturii, pentru anul 2013. În Lyon funcționează 4 instituții de învățământ superior, având în total 120 000 studenți. La inițiativa Ministerului francez al învățământului superior și cercetării, în 2006 a fost înființat un Institut de Studii Avansate (Institut d’Études Avancées - IEA) dedicat cercetării în științele umane și sociale: Collegium de Lyon. Data de 8 decembrie e marcată de sărbătoarea luminilor (sau iluminații). Acestea se țin în onoarea Sfintei Fecioare. Lyonezii pun în ferestre lampioane aprinse
Lyon () [Corola-website/Science/297716_a_299045]
-
a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa, la 35 km sud-est de Florența. Deși a luat în serios posibilitatea de a deveni preot, s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său. Nu a încheiat studiile medicale, începând să studieze în schimb matematica. În 1589, a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. Tatăl său a murit în 1591 și Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. În 1592
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]