350,792 matches
-
1610. În această perioadă, Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure (de exemplu, astronomie și cinematica mișcării) și în cele ale științei aplicate (de exemplu, rezistența materialelor, îmbunătățiri aduse telescopului). Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei, care, în practica disciplinară premodernă era văzută ca fiind corelată cu matematica și astronomia. Deși romano-catolic credincios, Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. Ei au avut două fiice, Virginia (născută în 1600) și Livia (născută în
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
suferit de febră și palpitații. Mormântul său se află în basilica "Santa Croce" din Florența. Galileo a adus contribuții originale în știință printr-o combinație inovatoare de experimente și matematică. La acea vreme, practica științifică se caracteriza mai ales prin studiile calitative de genul celor ale lui William Gilbert, în domeniile magnetismului și electricității. Tatăl lui Galileo, Vincenzo Galilei, muzician, făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă, înălțimea sunetului
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
ale metodologiei lui Galileo, dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor. Întreaga lucrare a lui Feyerabend, "Împotriva Metodei" (1975), a fost dedicată unei analize a lui Galileo, folosind cercetările sale din astronomie ca studiu de caz pentru a susține teoria anarhistă a lui Feyerabend privind metoda științifică. El a afirmat: „Aristotelienii ... cereau suport empiric puternic, în timp ce galileenii se mulțumeau cu teorii ample, nesusținute și parțial contrazise. Nu-i critic pentru aceasta; dimpotrivă, sunt de
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
longitudinii. A lucrat la această problemă din când în când în restul vieții sale; dar problemele practice erau grave. Metoda a fost aplicată prima oară cu succes de Giovanni Domenico Cassini în 1681 și a fost utilizată pe larg în studii geografice terestre; această metodă, de exemplu, a fost utilizată și de Lewis și Clark. Pentru navigația pe mare, unde observațiile telescopice delicate erau mai dificile, problema longitudinii a impus în cele din urmă un cronometru marin portabil, cum a fost
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
-lea și-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo, și a emis o declarație prin care recunoștea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat pozițiile științifice ale lui Galileo Galilei, ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. În martie 2008, Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului. În luna decembrie a aceluiași an, în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
la Expoziția de Pictură și Sculptură din București, unde a expus lucrarea "Eden". În anul 1929 participă la Salonul oficial de pictură și sculptură, unde expune "Nud de fată" și la Salonul artiștilor francezi. În 1930, obținând o bursă de studii pentru Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, pleacă la Paris și se înscrie la "Académie de la Grande Chaumière", unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind în special influențat de sculptura lui Antoine Bourdelle. În 1932 i se acordă Mențiunea de onoare
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
-l include în episodul morții lui Swann, de fapt o alegorie a propriei sale morți. Universitatea Tehnică din Delft (, abreviat "TU Delft") este una din cele trei universități tehnice din Țările de Jos. A fost fondată ca o academie de studii în ingineria construcțiilor în 1842. Astăzi TU Delft are aproximativ 16000 de studenți înscriși. Institutul pentru Educația Apei, sau UNESCO-IHE, este o instituție ce oferă educație postuniversitară pentru țările în curs de dezvoltare, având la bază puternica tradiție în gestiunea
Delft () [Corola-website/Science/297740_a_299069]
-
XIX-lea, inspirată fiind de ideile naționalismului romantic din Europa continentală. O mișcare pentru independența Islandei a început să se formeze în anii 1850 sub conducerea lui , pe baza naționalismului islandez incipient inspirat de "" și de alți intelectuali islandezi cu studii în Danemarca. În 1874, Danemarca a acordat Islandei o constituție și o autonomie limitată. Autonomia a fost extinsă în 1904, iar a fost primul care a îndeplinit funcția de în cabinetul danez. , acord semnat cu Danemarca la 1 decembrie 1918
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
din PIB, la egalitate cu Taiwan, Elveția și Germania, și în fața Franței, Regatului Unit și Canadei. Populația inițială a Islandei era de origine nordică și celtică. Acest lucru este evident din dovezile literare care datează din perioada colonizării, precum și din studii științifice ulterioare, cum ar fi analizele genetice sau cele ale grupelor de sânge. Un astfel de studiu genetic a indicat că majoritatea bărbaților care au imigrat la început erau de origine nordică, în vreme ce majoritatea femeilor erau de origine celtică. Islanda
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
inițială a Islandei era de origine nordică și celtică. Acest lucru este evident din dovezile literare care datează din perioada colonizării, precum și din studii științifice ulterioare, cum ar fi analizele genetice sau cele ale grupelor de sânge. Un astfel de studiu genetic a indicat că majoritatea bărbaților care au imigrat la început erau de origine nordică, în vreme ce majoritatea femeilor erau de origine celtică. Islanda dispune de date genealogice extensive care datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea, precum și date fragmentare care
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
necreștină este Ásatrúarfélagið, un grup neopăgân. Numărul practicanților este relativ scăzut, ca și în alte țări nordice. Statisticile de mai sus reprezintă numărul administrativ de membri ai organizațiilor religioase, ceea ce nu reflectă, în mod necesar, credințele populației Islandei. Conform unui studiu publicat în 2001, 23% din locuitori sunt atei sau agnostici. Cultura islandeză își are rădăcinile în tradițiile germanice nordice. Literatura islandeză este una bine cunoscută, în special operele literare denumite saga și , scrise în Evul Mediu. Secolele de izolare au
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
impiegat la oficiul salinelor din Oradea Mare și se presupune că un al frate a fost preotul Salamon Budai din Cigmău, în perioada 1780-1800, iar întâia școală din Cigmău se deschide în 1849 în casa învățătorului Petru Budai. A făcut studii elementare la Cigmău. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj (din 1772) și apoi Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie (1780-1783) ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. Obține titlul de doctor în filosofie. Câștigă o solidă
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
urmat seminarul greco-catolic din Blaj (din 1772) și apoi Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie (1780-1783) ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. Obține titlul de doctor în filosofie. Câștigă o solidă cultură umanistă și adâncește studiul limbii latine și învață limbile germană, franceză și italiană. În timpul studiilor de la Viena, proiectează întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care culege material. Este unul din reprezentanții de frunte ai Școlii Ardelene. În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie (1780-1783) ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. Obține titlul de doctor în filosofie. Câștigă o solidă cultură umanistă și adâncește studiul limbii latine și învață limbile germană, franceză și italiană. În timpul studiilor de la Viena, proiectează întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care culege material. Este unul din reprezentanții de frunte ai Școlii Ardelene. În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior și pe Gheorghe Șincai. A împărtășit
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
solidă cultură umanistă și adâncește studiul limbii latine și învață limbile germană, franceză și italiană. În timpul studiilor de la Viena, proiectează întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care culege material. Este unul din reprezentanții de frunte ai Școlii Ardelene. În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior și pe Gheorghe Șincai. A împărtășit convingerile iluministe ale acestora. La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara. Apoi a devenit profesor și prefect
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior și pe Gheorghe Șincai. A împărtășit convingerile iluministe ale acestora. La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara. Apoi a devenit profesor și prefect de studii, pentru scurt timp, la seminarul de la Blaj (1787). A intrat în conflict cu episcopul Ioan Bob și a renunțat la intenția de a fi hirotonisit ca preot. S-a stabilit la Liov, unde a obținut, prin concurs, postul de secretar
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
geniul verbal al autorului, care atenuează lipsa talentului descriptiv. Invenția verbală începe de la numele țiganilor, „un grotesc de sonuri” (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Găvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Dîrboi etc.), trece prin invenții onomatopeice unele atît de firești încît „trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dacă ele nu circulă” și ajunge la modelarea lor în scopuri prozodice, schimbîndu-le genul și terminația pentru a le face să rimeze (dracă, palată, copace etc). În "Istoria critică a literaturii române", Nicolae Manolescu evidențiază valoarea
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
din comun. Impresiile despre literatura franceză le strânge în volumul de note de lectură "Imagini și cărți din Franța". Este tot atât de interesat de fenomenul cultural și literar românesc că și de cel european, în special francez. După trei ani de studii la Facultatea de Drept din Iași, se stabilește la București. În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
lui Ion Bianu. Va fi pe rând asistent, din 1923 conferențiar. Din 1930 devine profesor titular al Facultății de Litere din București, ocupând chiar catedra magistrului său, Ion Bianu. A fost cel mai aplicat exeget al cărților populare , acoperind în studiile consacrate acestora originile, motivele, temele, filiația, circulația, mediile sociale de receptare în Europa și Peninsula Balcanică. Ca membru al "Comisiei Internaționale de Istorie Literară Modernă" din Paris, a colaborat la realizarea unui "Repertoriu cronologic al literaturilor moderne" (Répertoire chronologique des
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
școala făcută în satul natal (unde l-a avut profesor de română pe Ilie Butoi, pe care-l menționează ca apropiindu-l de literatură, în special de Eminescu), devine elev la Școala Medie „G. Barițiu” din Cluj. Încă din perioada studiilor liceale este cunoscut în mediile literare clujene și citește la cenaclurile literare de aici. Este perioada în care îl va cunoaște pe Lucian Blaga: „Mi-l amintesc pe liceanul de la „G. Barițiu” de prin 1959 citind cu vocea gravă și
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Ultimul rapsod al Transilvaniei, (în) „Grai”, Bistrița, 2002, nr. 1). În 1960 debutează cu poezia Floarea mea în revista „Tribuna” din Cluj (anul IV, nr 14, 7 aprilie, p. 6). Poezia este semnată: Ioan Alexandru, elev. În iunie-iulie 1962 termină studiile liceale și susține Examenul de maturitate (Diploma de maturitate nr. 32/1962, eliberată de Școala Medie „Gh. Barițiu” din Cluj). În decembrie se transferă de la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
personalitate deja puternic conturată, tânărul poet suporta mai greu rigoarea unui program fixat în ore exacte, între cursuri, seminarii, colocvii și examene. Așa se face că la sfârșitul anului I (1962/1963) este „Exmatriculat de Rectorat” pentru .neîndeplinirea sarcinilor de studiu”(Decizia nr. 9013 din 25.X.1963), dar este reprimit în anul universitar următor (1963/1964) tot „pe baza deciziei Rectoratului Universității nr. 4187 din 30 aprilie 1964”. În 1964 promovează anul I la Facultatea de Filologie a Universității din
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Charles Baudelaire. Vizitează, din nou, Rohia, de data aceasta împreună cu I. Negoițescu. Prin intermediul și cu ajutorul lui Paul Miron, călătorește în Germania, împreună cu Nicolae Manolescu si Marin Sorescu. În septembrie 1967 va face prima vizită la Martin Heidegger. În 1968 termină studiile universitare la Universitatea din București, fiind reținut asistent, la Catedra Eminescu. Modalitatea de lucru nu era comună pentru activitatea de seminar din universitățile românești, tânărul asistent introducând un stil în care lucrul pe text era esențial. „Facem o strofă, două
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
fruct natural al firii omului.”(, Patria, Poetul, Eminescu, Blaga“, interviu de C. Coroiu, (în) „Convorbiri literare”, Iași, 1974, nr. 12, p. 3) În paralel (aproape în clandestinitate, „în podul Universității”) făcea cu studenții, care doreau acest lucru, interpretări din Biblie, studii ebraice etc. Și-a perfecționat cunoașterea limbii ebraice la Ierusalim. Reîncepe să publice, intermitent, „Jurnal de poet“ în revista „Luceafărul”, cu precizarea: „Din volumul în pregătire Noli me tangere”. Este bursier la Universitatea din Freiburg, unde audiază cursurile lui Martin
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
în pregătire Noli me tangere”. Este bursier la Universitatea din Freiburg, unde audiază cursurile lui Martin Heidegger și este interesat de filosofie. În 1969 îi apare la Editura Tineretului din București volumul „Vămile Pustiei“, cu dedicația: „Mamei“. La Freiburg adâncește studiul filosofiei. „De jumătate de an sunt aici în casa asta în Pădurea Neagră, într-o singurătate minunată, înconjurat de cărți alese, tot ce-i esențial din cultura filosofică și poetică a lumii până azi. Când trebuie să ies pentru 2-3
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]