KorAP: Find »[drukola/base=dreptate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1282 1283 1284 ...1293 >

32,310 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

că, În faza cea mai veche atestată a civilizației sumeriene, templul constituia un Întreg cu toată cetatea, din moment ce atât puterea religioasă, cât și cea politică erau concentrate În mâna marelui preot en: este vorba despre o societate teocratică, pe bună dreptate numită: „cetate-templu” (A. Falkenstein). Atunci când se vorbește despre templele din Mesopotamia trebuie să se Înțeleagă un loc de cult propriu-zis, Împreună cu un complex auxiliar, constituit din locuințele preoților, diferite sacristii și alte Încăperi. În interiorul marilor complexe templiere, ca cele din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sumeriană sau akkadiană, și nu cu numele personal, Îi amintim pe: 1. zeul furtuniixe "zeul furtunii" (ideograma DU, DIMxe "DIM"), zeul principal al panteonului și al unor sisteme locale, stăpânul ploii bune și distructive; 2. zeul-Soarexe "Soare" (DUTUxe "DUTU"), stăpânul dreptății; 3. zeul-Lună (DSIN, D30)xe "DSIN, D30)", cel care garantează jurămintele; 4. zeița-mamă: a) ca divinitate feminină principală a panteonului (DUTUURU Arinnaxe "DUTUURU Arinna", D¾epat), soția zeului furtunii, mamă a diferitor divinități; b) ca zeiță a Înțelepciunii populare (DMA¾xe "DMAH

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este lovită de vrăji malefice. Consecințele mâniei divine provocate de aceste violări nu Încetează până când nu se restabilește ordinea răsturnată prin celebrarea unui ritual potrivit. Comportamentul zeilor, aparent capricios, ține În realitate de conceptul conform căruia hitiții au parte de „dreptatea divină”, exprimată de verbul ¿andai„a sistematiza, a pune ordine” și derivatele sale; aceasta reprezintă o ordine imanentă a lucrurilor (Pecchioli Daddi, 1991): divinitatea este „dreaptă”, pentru că ea creează ordine și acționează conform acesteia; omul este „drept” pentru că este pios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lucrurilor (Pecchioli Daddi, 1991): divinitatea este „dreaptă”, pentru că ea creează ordine și acționează conform acesteia; omul este „drept” pentru că este pios și respectă legile date de zei; țara este „dreaptă” pentru că suveranul menține În ea ordinea dorită de zei. Zeul dreptății este prin excelență zeul-Soarexe "Soare", văzut ca zeul căruia Îi este drag omul drept; este un zeu Îndurător și binevoitor, care cunoaște totul datorită călătoriei sale În jurul lumii: ...el șadică zeul Soarexe "Soare"ț care Îi răsplătește pe oamenii drșețpți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ț care Îi răsplătește pe oamenii drșețpți și Îi culcă la pământ, asemenea arborilor, pe oamenii răi, el care Îi lovește În cap pe oamenii răi și Îi nimicește ca pe niște șakșakiluș (Appuxe "Appu", A I 1-5). Ideea de dreptate divină, precum și ideea necesității de a apela la ea stau la baza compunerii textelor rugăciunilor pe care suveranii hitiți le adresează zeilor; acestea reprezintă una dintre expresiile cele mai semnificative ale relației om-zeu. În momentele de mare dificultate, cauzate de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În autobiografia sa stabilirea propriului destin, de la inițierea sacerdotală până la căsătoria cu Pudu¿epa și preluarea puterii. Și În acest caz, comportamentul zeiței, indicat cu un termen abstract, para ¿andandatar, derivat din verbul ¿andai-, se Înscrie În concepția hitită despre „dreptatea divină”, coerentă cu armonia cosmosului; iar ¾attușilli, care i se conformează, se prezintă asemenea celui care realizează această „dreptate” Între oameni. 2. Sărbători și ritualuritc "2. Sărbători și ritualuri" Legătura strânsă care există Între zei și oameni se concretizează În cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acest caz, comportamentul zeiței, indicat cu un termen abstract, para ¿andandatar, derivat din verbul ¿andai-, se Înscrie În concepția hitită despre „dreptatea divină”, coerentă cu armonia cosmosului; iar ¾attușilli, care i se conformează, se prezintă asemenea celui care realizează această „dreptate” Între oameni. 2. Sărbători și ritualuritc "2. Sărbători și ritualuri" Legătura strânsă care există Între zei și oameni se concretizează În cadrul cultului, care, pe lângă ofrandele zilnice de pâine aduse divinității venerate În templele lor, prevede și celebrarea unor sărbători, ritualuri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și consta dintr-o serie de interogări, care prevedeau doar două răspunsuri precise, unul afirmativ și unul negativ. Întrebările erau puse până se obținea răspunsul, care permitea identificarea cauzei care produsese situația pentru care se consultase oracolul; după cum pe bună dreptate s-a remarcat (Archi, 1991), cercetarea oraculară oferea un diagnostic al situației, al cărei tratament era constituit de ritualul magic. 6. MITULTC "6. MITUL" Patrimoniul mitic hitit, transmis atât prin opere narative, cu caracter literar, cât și prin mituri, inserate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nu pot fi asimilate textelor mitologice studiate până acum texte ca „Istoria lui Appuxe "Appu"”, și „Istoria vacii, a zeului-Soarexe "Soare" și a pescarului”, lucrări erudite, cu conotație etică aparte, În care povestirea intenționează să dea mărturie despre măreția și dreptatea divinităților invocate În partea de Început, respectiv zeul-Soare și zeița Iștarxe "Iștar". AbrevieriTC "Abrevieri" Anatolica Anatolica. Institut historique et archéologique néerlandais à Istanbul, Leiden. AoF Altorientalische Forschungen, Berlin. Belleten Türk Tarih Kurumu Belleten, Ankara. BO Bibliotheca Orientalis, Leiden. ChS V.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
puterii politice. După Metis, Zeus se unește cu Themisxe "Themis" (ibidem, 901), care este „ordinea legilor”, dar și ansamblul normelor care orânduiesc legăturile naturale Între muritori și Între aceștia și zei1. Garantul legilor, expresie a puterii care le aplică cu dreptate rămâne Însă Zeus, care păstrează totuși În nume, dar numai În nume, originea indo-europeană, derivând, ca și romanul Jupiter din Dyaus pitarxe "Dyaus pitar", zeu celest al Indiei vedice. Și poate că el Își mai menține Încă vechiul său rol

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
după cum Dionysos era zeul-erou (subcapitolul 1.3.b). În sfârșit, Dionysos era un zeu metamorfic, iar tragediile aduceau pe scenă transformările ordinii din care izvorâse prezentul. Este ceea ce se petrece și În Orestia lui Eschil, unde se povestește trecerea de la dreptatea aristocratică, Întemeiată pe răzbunare, la cea a tribunalelor democratice ale cetății; sau În Bacantele lui Euripide, În care Dionysos Însuși impune transformarea. În acest caz este posibil ca tragedia să fi fost un rit străvechi de transformare, care acționa sub

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Hestiei erau invocate legile 1, iar la Atenaxe "Atena" Zeusxe "Zeus" Agoràios veghea asupra adunărilor orășenești, deschise de obicei printr-un sacrificiu, În timp Zeus Boulàios și Atena Boulàia vegheau asupra lucrărilor sfatului, Bulè. Templele Însele deveneau locuri menite exercițiului dreptății. Dar dacă zeii Își aveau casa În cetate și celebrarea cultelor lor contribuia la cimentarea structurii sociale, distanța ireductibilă care Îi despărțea pe nemuritori de muritori se accentua, erodând, În mod paradoxal, concetățenia dintre oameni și zei pe care Însăși

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ETRUSCE" Cunoștințele noastre despre religia etruscă reflectă bine plasarea ambiguă a Etruriei la jumătatea căii Între civilizațiile centrale și cele periferice ale lumii clasice. În calitate de cultură care a condiționat-o puternic pe cea romană, civilizația etruscă face parte, pe bună dreptate, dintre culturile semnificative ale lumii clasice și, ca atare, despre ea avem informații „directe” de natură politico-religioasă tocmai prin intermediul izvoarelor romane. Acest fapt se datorează interesului, mai Întâi politic și apoi cultural și filozofic, pe care Roma l-a nutrit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la distrugerea puterii Răului În existența noastră. Deși nu conține expuneri teoretice organice, aceste scrieri au totuși o mare valoare doctrinară, datorită caracterului lor eminamente speculativ și a faptului că În acestea se reflectă, după cum s-a observat pe bună dreptate, (Meillet, 1925, p. 53), o gândire perfect coerentă. 2. Perioada și patria lui Zoroastrutc "2. Perioada și patria lui Zoroastru" G³th³ nu conțin referințe cronologice și istorico-geografice. Răspunsurile legate de patria și epoca lui Zoroastruxe "Zoroastru" trebuie deci obținute pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al demnității umane. Omul este pus În centrul conflictului dintre polii opuși ai unui dualism metafizic și etic: el poate contribui la victoria Binelui asupra Răului doar prin intermediul unei alegeri libere, inspirate de adeziunea fermă la valorile adevărului și ale dreptății. Această Învățătură a caracterizat În mare măsură istoria religioasă a Iranului antic și a exercitat, Într-un mod mai mult sau mai puțin direct, o influență puternică chiar și În afara lumii religioase iraniene, devenind cea mai originală trăsătură specifică a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În parte, incertitudini serioase. În cazul Iranului ne aflăm practic În fața unor mărturii ale unei tradiții deja elaborate și complexe, pentru care G³th³ reprezintă punctul de plecare. Este semnificativ faptul că mesajul lui Zoroastruxe "Zoroastru" a fost interpretat, pe bună dreptate, ca un „protest” Împotriva a ceva ce poruncea (Henning, 1951, p. 46: „un protest Împotriva monoteismului”), un protest care Încerca să dea un răspuns satisfăcător problemei răului. Contează mai puțin - bineînțeles, doar din acest punct de vedere - dacă se schimbă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este pe măsura virtuților, ci se dovedește a fi plină de durere, nedreptate, violență, se va sfârși, cel puțin temporar, odată cu moartea; Însă existența gândirii, a spiritului, a sufletului va supraviețui și va continua În așa fel Încât să permită dreptății să triumfe, Împărțind răsplata așteptată celui care va fi urmat preceptele religiei bune. Iată un fragment din Spent³-mainyu G³th³ care este clar În această privință (Yasna 49, 10-11): Tu le păstrezi pe acestea În locuința ta, o Înțeleptule: Gândul Bun

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aparține mai ales lui A. Meillet: În ceea ce privește reputatele sale conferințe de la Upsala (1952), trebuie să recunoaștem că se Întâmplă rar să se Înțeleagă Într-o manieră atât de clară fondul etico-social al unui mesaj religios. Meillet a observat, pe bună dreptate, că, dacă se confruntă G³th³ cu Vedele, se obține o răsturnare clară a perspectivei: În timp ce Vedele sunt un monument al religiei ritualiste a marii aristocrații indo-iraniene, G³th³ sunt mărturia explicită a unei revoluții religioase și etice care s-a ridicat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al sacrului, al jertfelor și practicilor rituale care urmărea să Întărească prestigiul și puterea unei elite dominante. Așadar, tocmai pe acest fond social se găsesc rădăcinile noii viziuni dualiste și ale viziunii escatologice particulare, legate de existența individuală: după moarte, dreptatea, aproape absentă din lumea celor vii, va putea, În sfârșit, să răsplătească și să pedepsească (Yasna 31, 20) pentru că Domnul Înțelept „dă ce e mai bine celui bun, celui care se supune voinței sale” (trad. Kellens-Pirart, 1988, p. 182), iar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îi conduc pe cei slabi (³dra): În Ahunavaitș G³th³ pare să se spună, la fel, În traducerea lui Kellens și Pirart (1988, p. 108), că, deși aceasta este o realitate, nu este totuși un răspuns satisfăcător pentru cel care cere dreptate (Yasna 29,3). În realitate, tocmai implicațiile sociale sunt cele care configurează cu destulă claritate caracterul revoluționar al G³th³, care, formate Într-un mediu violent, marcat de un puternic conflict intern (mai mult decât de conflicte etnice), tind să dea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poate chiar dând terminologiei vaste și complexe, atunci când aceasta este mai puțin problematică, valori legate aproape exclusiv de cult și de liturgie, așa cum a făcut, de exemplu H. Humbach În traducerea scrierilor gathice (1959) și cum a observat, pe bună dreptate, B. Schlerath (1962, coll. 581 sq.), referindu-se chiar la escatologie. Se va accepta, de asemenea, că există loc În G³th³ și pentru o escatologie individuală, dar nu una pentru sfârșitul lucrurilor sau a timpului, din moment ce repetarea actului ritual perpetuează

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fel cum, În general, la yazataxe "yazata" se opun da¶va și druj. În da¶va și yazata supraviețuiesc divinități antice iraniene sau indo-iraniene, condamnate sau absorbite În sinteza sacerdotală alcătuită de succesorii profetului. În general se consideră, pe bună dreptate, că soarta divinităților antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic de moralitate, mai mult sau mai puțin potrivită cu Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru". Astfel, alături de entități noi, unele chiar importante, cum ar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
propriu-zis „viziune”, iar conceptul pe care Îl exprimă se apropie de „conștiință, eu interior”; În limba pahlavi, D¶n); Așixe "Ași", yazata răsplății și a norocului (cf. Lommel, 1930, p. 85; Baily, 1943, pp. 3 sqq.); Arșt³txe "Arșta>t", yazata dreptății (În limba pahlavi, Așt³d; Gray, 1929, pp. 136 sq.; Gerschevitch, 1959, p. 286 sq.; Gnoli, 1987c.); Rașnuxe "Rașnu", „judecătorul”, care participă cu Mithraxe "Mithra" și Sraoșaxe "Sraoșa" la judecată căreia trebuie să i se supună sufletul defunctului (În limba pahlavi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
presupune o credință veche de peste două milenii și jumătate. Celxe "Cel" mai important aspect al solidarității parsilor a fost, cu siguranță, cel al credinței; o credință care a favorizat progresul material al comunității pentru că a stimulat afirmarea binelui și a dreptății aici pe pământ, nu Într-o formă ascetică sau prin Îndemnuri la renunțare, ci Într-o formă activă care să valorifice această esență ca premisă indispensabilă a perfecțiunii și fericirii viitoare a vieții umane și universale. Pentru zoroastrism, bogăția nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dacă această ideologie este valabilă doar pentru indo-europeni sau dacă nu cumva poate fi aplicată și altor grupuri etnice, Își va pierde caracterul dramatic și hotărâtor, pe care Însuși Dumézil i-l atribuia. De altfel, se pare că Dumézil avea dreptate să-i susțină exclusivitatea indo-europeană, Împotriva celor care considerau - de exemplu, Rose (1947) sau Brough (1959) - că acest tripartitism nu i-ar caracteriza doar pe indo-europeni; chiar și observațiile care au urmat (de exemplu, Grottanelli, 1983) nu par a fi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]