32,236 matches
-
englezesc al lui Dmitri Petrovici Sviatopolk-Mirski (în ), cunoscut adesea sub numele de Prințul Mirsky ( - c. 7 iunie 1939), un istoric politic și literar rus care a promovat cunoașterea și traducerea literaturii ruse în Marea Britanie și a literaturii engleze în Uniunea Sovietică. El s-a născut în Gubernia Harkov și a murit în apropiere de Magadan. Născut ca prințul Dimitri Petrovici Sviatopolk-Mirski, descendent din familia Sviatopolk-Mirski, fiu al "cneazului" Piotr Dmitrievici Sviatopolk-Mirski, ministru de interne al Imperiului Rus, el a renunțat la
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
sale ideologice evoluând treptat spre marxism. Lui i se atribuie, de asemenea, termenul de național-bolșevism. În 1931, el a aderat la Partidul Comunist din Marea Britanie și l-a întrebat pe Maxim Gorki dacă i-ar putea obține iertarea din partea autorităților sovietice. Permisiunea de a reveni în URSS i-a fost acordată în 1932. După ce l-a văzut în Rusia, Virginia Woolf a scris în jurnalul ei că "în curând îi va trece un glonț prin cap". Mirski a revenit în Rusia
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
în Rusia în septembrie 1932. Cinci ani mai târziu, în timpul Marii Epurări, el a fost arestat de către NKVD. Arestarea sa ar fi fost cauzată de o întâlnire întâmplătoare cu prietenul său, istoricul britanic E. H. Carr, care a vizitat Uniunea Sovietică în anul 1937. Carr l-a întâlnit pe prințul Mirski pe străzile din Leningrad (actualul Sankt Petersburg, Rusia) și în ciuda faptului că prințul Mirski s-a prefăcut inițial că nu-l cunoaște, Carr l-a convins pe vechiul său prieten
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
Leningrad (actualul Sankt Petersburg, Rusia) și în ciuda faptului că prințul Mirski s-a prefăcut inițial că nu-l cunoaște, Carr l-a convins pe vechiul său prieten să ia masa cu el. Erau anii Marii Terori, în care orice cetățean sovietic care avea un contact neautorizat cu un străin era susceptibil de a fi privit ca spion, iar astfel NKVD-ul l-a arestat pe Mirski ca spion britanic. El a murit într-unul dintre lagărele de muncă ale Gulag-ului
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
Drujba narodov (în , titlu tradus ca "Prietenia popoarelor") este o revistă literară sovietică fondată în martie 1939, care continuă să existe în Rusia, după prăbușirea URSS, ca o publicație privată. Almanahul "Drujba narodov" a fost fondat în 1939 pentru popularizarea operei scriitorilor din republicile sovietice, publicate în traducere în limba rusă. A avut
Drujba narodov (revistă) () [Corola-website/Science/337075_a_338404]
-
tradus ca "Prietenia popoarelor") este o revistă literară sovietică fondată în martie 1939, care continuă să existe în Rusia, după prăbușirea URSS, ca o publicație privată. Almanahul "Drujba narodov" a fost fondat în 1939 pentru popularizarea operei scriitorilor din republicile sovietice, publicate în traducere în limba rusă. A avut inițial o apariție neregulată (cu întrerupere în perioada iunie 1941 — octombrie 1943), apoi a apărut începând din 1949 la fiecare două luni. Începând din 1955 este publicat lunar, fiind transformat într-o
Drujba narodov (revistă) () [Corola-website/Science/337075_a_338404]
-
nu primeau aproape deloc onorarii pentru materialele publicate. La sfârșitul anului 2013 el mai spunea: «Revista mea plătește încă unele onorarii destul de ridicole». "Drujba narodov" participă la proiectul literar online „Jurnalinîi zal”, iar din 2013 are propriul site. În perioada sovietică au fost publicate cărți ca supliment al revistei. În treizeci de ani de existență a suplimentului au fost publicate aproximativ 500 de volume. În cursul anilor au fost publicați în revista "Drujba narodov" următorii autori: Viktor Astafiev, Vladimir Bogomolov, Vasil
Drujba narodov (revistă) () [Corola-website/Science/337075_a_338404]
-
(Художественная литература, Худли́т; anterior Государственное издательство художественной литературы, prescurtată Гослитиздат, ГИХЛ) este o editură sovietică și apoi rusă specializată în publicarea operelor literare sovietice, rusești și străine în limba rusă. În prezent, este o companie de stat federală. Sediul ei se află în Moscova, pe strada Novaia Basmannaia nr. 19. Editura de Stat pentru Literatură
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
(Художественная литература, Худли́т; anterior Государственное издательство художественной литературы, prescurtată Гослитиздат, ГИХЛ) este o editură sovietică și apoi rusă specializată în publicarea operelor literare sovietice, rusești și străine în limba rusă. În prezent, este o companie de stat federală. Sediul ei se află în Moscova, pe strada Novaia Basmannaia nr. 19. Editura de Stat pentru Literatură Artistică (ГИХЛ) a fost înființată la 1 octombrie 1930
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
Literatura Artistică (Художественная литература, ИХЛ). Editura a publicat operele clasice ale literaturii universale, precum și cele mai semnificative opere ale scriitorilor contemporani străini. Scriitorii contemporani ruși erau incluși doar dacă fpceau parte din grupul celor mai cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice". În anii 1960-1980 Hudlit a fost principala editură din URSS în domeniul literaturii clasice, ca număr de cărți tipărite și ca tiraj. Astfel, în anii 1967-1977 au fost publicate 200 de volume din seria "Biblioteca de literatură universală". Fiecare volum
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
ordinul Steagul Roșu al Muncii. Potrivit evidențelor Comitetului de Stat pentru Edituri din anii 1980, editura era unul dintre principalii editori de literatură artistică. În ceea ce primește tirajul și numărul de foi tipărite, "Literatura artistică" era una dintre primele edituri sovietice, aflându-se în 1980 pe locul II, în urma editurii Prosveșcenie. În anii 1980-1990 indicatorii activității editoriale a editurii au fost următoarele:
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
elitei franceze. După al Doilea Război Mondial, Kojève abandonează orice activitate de predare pentru a ocupa un post strategic la Ministerul Economiei și Finanțelor, unde va ține GATT despre cristelniță. Personaj controversat și misterios, Kojève, suspectat mult timp ca agent sovietic, rămâne o figură de primă importanță în procesul de reflecție asupra filosofiei politice. Născut în Rusia într-o familie foarte înstărită (mama lui va trimite o lungă perioadă de timp bani după revoluția din 1917), având ca unchi pe pictorul
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
a Universității de Stat din Chișinău, iar în 1982 s-a transferat la Universitatea de Stat din Moscova „M.V. Lomonosov”, pe care a absolvit-o în anul 1985. După absolvirea Universității și până în prezent activează în domeniul jurnalistic. În perioada sovietică a activat în cadrul agențiilor de presă ATEM/TASS, APN/RIA, iar după prăbușirea URSS a devenit fondator și vicedirector al agenției de presă „Infotag”, fondator și redactor-șef al ziarului „Republica”, „Modavschie vedomosti”, „Panorama”. De două ori a candidat la
Dumitru Ciubașenco () [Corola-website/Science/337108_a_338437]
-
1945 un sistem de închiriere temporară. În vara anului 1945 materialele interzise începând din martie 1933, aflate în biblioteca orașului, au fost trimise la cele 43 de biblioteci publice existente din numărul inițial de 106 (1939). În septembrie 1945 mareșalul sovietic Gheorghi Jukov a dispus ca toate materialele național-socialiste și militariste din bibliotecile publice din Berlin să fie eliminate. În martie 1946 s-a stabilit că media stocurilor bibliotecilor orășenești s-a înjumătățit, comparativ cu anul 1939, iar numărul angajaților s-
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
român și guvernul de la Moscova s-au deteriorat, astfel că trimiterea unui număr limitat de unități române în luna decembrie 1917 peste Prut pentru a alunga jefuitorii și revoluționarii din câteva sate basarabene, a determinat mai întâi trimiterea unui protest sovietic oficial, iar mai târziu arestarea ministrului României la Petrograd și confiscarea Tezaurului de către regimul bolșevic. La 22 decembrie 1917, guvernul moldovenesc a solicitat printr-o telegramă (semnată de Pantelimon Erhan, Ion Pelivan și Vladimir Cristi) Ministerului de Război român ajutor
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
să lupte împotriva înaintării trupelor române. Cu toate că telegrama respectivă a fost interceptată, totuși câteva unități moldovenești au luptat alături de revoluționarii ruși împotriva soldaților români. Cu scopul de a justifica anexarea de către URSS a Basarabiei în 1940, istorici moldoveniști din perioada sovietică au încercat să creeze mitul stabiliri a unui regim sovietic în Basarabia anterior intervenției românești din ianuarie. Sosirea unității de ardeleni în Chișinău a fost astfel considerată a fi una dintre variantele de început ale atacului împotriva regimului sovietic instaurat
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
fost interceptată, totuși câteva unități moldovenești au luptat alături de revoluționarii ruși împotriva soldaților români. Cu scopul de a justifica anexarea de către URSS a Basarabiei în 1940, istorici moldoveniști din perioada sovietică au încercat să creeze mitul stabiliri a unui regim sovietic în Basarabia anterior intervenției românești din ianuarie. Sosirea unității de ardeleni în Chișinău a fost astfel considerată a fi una dintre variantele de început ale atacului împotriva regimului sovietic instaurat. Necesitățile impuse de justificarea acestui mit, au făcut să fie
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
perioada sovietică au încercat să creeze mitul stabiliri a unui regim sovietic în Basarabia anterior intervenției românești din ianuarie. Sosirea unității de ardeleni în Chișinău a fost astfel considerată a fi una dintre variantele de început ale atacului împotriva regimului sovietic instaurat. Necesitățile impuse de justificarea acestui mit, au făcut să fie ignorate atât realitatea declanșării reale a atacului românesc cu o zi înainte la Ungheni, cât și existența unor operațiuni limitate ale armatei române în zona unor sate din stânga Prutului
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
lui Uranus sau al lui Neptun să rămână pe durata vieții Sistemului Solar folosind anumite condiții de excentricitate și de înclinație. Astfel de obiecte nu au fost totuși descoperite. În 1989, Phobos a posedat câteva luni un cvasisatelit artificial, sonda sovietică Phobos 2.
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
modernist). Miloș Dumbraci utilizează un stil de scriere utilitarist, de inspirație americană (bazat pe concret și pe transmiterea cât mai eficientă a ideilor , dar minimalist estetic), aplicat însă unor teme specifice mai degrabă Estului (post) dictatorial (comunism, război în spațiul sovietic, tiranie, suspiciune și trădare, fatalism). În general, fundalul textelor este (pseudo)estic sau (pseudo)oriental: URSS, Coreea, spațiul islamic. Ca laitmotive se remarcă duplicitatatea personajelor, ambivalența morală și o atmosferă generală de criză. Textele sale abordează în general situații extreme
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
Sheremetyevsky (rusă: Шереметьевский), numit după o înțelegere cu același nume. Decretul privind construcția Airdrome central al forțelor aeriene în apropierea așezării Chashnikovo (rusă: Чашниково) la marginea Moscovei a fost emis la 1 septembrie 1953 de Consiliul de Miniștri al Uniunii Sovietice. Aeroportul a devenit operațional la 7 octombrie 1957 la a sărbători a 40-a aniversare a Revoluției din Octombrie. După ce să decis să transforme aeroportul către un civil, Sheremetyevo a fost deschis la 11 august anul 1959; primul zbor internațional
Aeroportul Internațional Moscova Sheremetyevo () [Corola-website/Science/337337_a_338666]
-
Kathy" ("Katka", 1950), realizat înainte de a începe colaborarea cu Klos, a fost puțin diferit în această privință de activitatea comună ulterioară. Alegerea temelor a început să se schimbe odată cu relaxarea ușoară a comunismului în Cehoslovacia după discursul secret al liderului sovietic Hrușciov din 1956. Primul film realizat de Kadár și Klos în această perioadă de dezgheț minor, "Trei dorințe" ("Tři přání", 1958), o satiră precaută cu privire la diferite aspecte din viața de zi cu zi, a indignat autoritățile și a fost amânat
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
1928) de Lajos Zilahy, în fapt un remake al filmului maghiar cu titlul englezesc "Something Is in the Water" ("Valamit visz a víz", regizat de Gusztáv Oláh și Lajos Zilahy în 1943) a fost întreruptă de invadarea Cehoslovaciei de către Armata Sovietică în august 1968. Ján Kadár și familia sa au emigrat rapid în Statele Unite ale Americii și, deși el a revenit o scurtă perioadă pentru a contribui la terminarea filmului "Adrift" (în , în , 1969), implicarea lui a fost limitată în comparație cu activitatea
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
țări la Marea Baltică. Polonia revendicase și ea teritoriul. Întrucât Aliații ezitau să ia o hotărâre și părea că regiunea avea să devină stat liber, după modelul Orașului Liber Danzig, Lituania a luat inițiativa și a organizat în ianuarie 1923. Rusia Sovietică și Germania au susținut-o. Regiunea a fost alipită la Lituania, ca teritoriu autonom cu propriul său parlament (). Ea acoperea circa 2.400 km² și avea o populație de circa 140.000 de locuitori. De-a lungul anilor 1920, Lituania
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
Germaniei nu au comunicat deloc pe această temă. Germania spera că Lituania va ceda voluntar agitata regiune, și o atitudine publică ar fi putut perturba sensibilele discuții în care era angajată cu Polonia pe tema unei alianțe anticomuniste împotriva Uniunii Sovietice. La guvernul lituanian au ajuns zvonuri cum că Germania avea planuri exacte pentru a prelua Klaipėda. La 12 martie, ministrul de externe Urbšys a reprezentat Lituania la înscăunarea Papei Pius al XII-lea la Roma. La întoarcerea în Lituania, el
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]