350,792 matches
-
Institutul Teologic la Viena și Sibiu, urmat de studii filozofice și filologice la Viena și Budapesta, începând cu anul 1886. Între anii 1885-1886 a lucrat la Sibiu în redacția publicației „Telegraful Român” și a fost cancelist al Mitropliei. După terminarea studiilor, s-a stabilit la Brașov, unde, din anul școlar 1890/1891, a ocupat catedra de limba română și latină, la Liceul românesc din localitate, iar în 1894 a fost numit în funcția de director al acestei școli În această calitate
Virgil Onițiu () [Corola-website/Science/307085_a_308414]
-
președintele societății România Jună din Viena. A fost membru activ al Astrei (1900) și vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român. A colaborat la diverse publicații, precum Familia, Tribuna. A scris mai multe povestiri, foiletoane satirice, piese de teatru, studii de literatură și folclor. În anul 1902 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Virgil Onițiu () [Corola-website/Science/307085_a_308414]
-
(n. 10 august 1875, Săliște, Sibiu - d. 13 august 1959, Sibiu) a fost un profesor și publicist român, membru de onoare al Academiei Române. După studii liceale la Sibiu și Brașov, a urmat literele la Budapesta, fiind, din 1898, profesor de limba și literatura română și de limba maghiară la gimnaziul român din Brașov. În 1916, în timpul refugiului, va funcționa ca profesor la Liceul „Codreanu" din
Axente Banciu () [Corola-website/Science/307084_a_308413]
-
după ce obține singura bursă disponibilă pentru acel an, începe cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași. Profesorii Dimitrie Gusti și Ion Petrovici sunt impresionați de calitățile tânărului student, oferindu-i acestuia distincția „Magna cum laude” la finalizarea studiilor, în 1913. Obține o nouă bursă pentru continuarea studiilor doctorale și se specializează la Universitatea din Berlin, unde urmează cursul de logică și istoria filosofiei al profesorului Alois Riehl, dar și la Universitatea din Leipzig, unde frecventează cursurile predate de
Petre Andrei () [Corola-website/Science/307067_a_308396]
-
cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași. Profesorii Dimitrie Gusti și Ion Petrovici sunt impresionați de calitățile tânărului student, oferindu-i acestuia distincția „Magna cum laude” la finalizarea studiilor, în 1913. Obține o nouă bursă pentru continuarea studiilor doctorale și se specializează la Universitatea din Berlin, unde urmează cursul de logică și istoria filosofiei al profesorului Alois Riehl, dar și la Universitatea din Leipzig, unde frecventează cursurile predate de Wilhelm Wundt, Eduard Spranger, Ernst Cassirer, K. Schmidt. Deși
Petre Andrei () [Corola-website/Science/307067_a_308396]
-
după 1970, când a început culegerea și retipărirea operei sale. În 1991 a fost ales post mortem membru al Academiei Române. Decedat la doar 49 de ani, Petre Andrei a reușit să realizeze 15 lucrări, 5 cursuri universitare, peste 40 de studii și articole de specialitate, 25 de recenzii, 35 de conferințe și cuvântări, 3 rapoarte la legi și peste 75 de discursuri și intervenții parlamentare. Savantul este considerat drept unul dintre întemeietorii sistemului științelor sociologice din România. Din principalele sale lucrări
Petre Andrei () [Corola-website/Science/307067_a_308396]
-
Autor al unor importante lucrări privind teoria ecuațiilor integrale lineare și a ecuațiilor funcționale. Este cunoscut și prin cercetările sale asupra limitării modulelor rădăcinilor ecuațiilor algebrice. S-a născut în satul Adam, Galați, ca fiu al unui țăran. A efectuat studiile secundare la Bârlad, iar în perioada 1902 - 1905 urmează Facultatea de Științe din cadrul Universității din București. În perioada 1909 - 1914 se specializează la Sorbona (unde îl are ca profesor pe Émile Picard) și își ia doctoratul la București în 1923
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
din 1994), membru de onoare al Societății Internaționale de Medicină Psihosomatică (din 1984), al Societății Italiene de Acupunctură (din 1976), al Societății "Antonio Maria Vasalva" din Florența (din 1972), membru al grupului european NEURODIAB (din 1980), al Asociației Europene pentru studiul Diabetului (din 1975), al Societății Internaționale pentru Studiul Durerii (din 1989), al Federației Internaționale de Diabet (din 1982), etc. A fost distins cu cea dintâi medalie "N.C. Paulescu" conferită pentru contribuția adusă diabetologiei române (1995). Începând cu anul 2005, a
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
de Medicină Psihosomatică (din 1984), al Societății Italiene de Acupunctură (din 1976), al Societății "Antonio Maria Vasalva" din Florența (din 1972), membru al grupului european NEURODIAB (din 1980), al Asociației Europene pentru studiul Diabetului (din 1975), al Societății Internaționale pentru Studiul Durerii (din 1989), al Federației Internaționale de Diabet (din 1982), etc. A fost distins cu cea dintâi medalie "N.C. Paulescu" conferită pentru contribuția adusă diabetologiei române (1995). Începând cu anul 2005, a publicat o serie de articole dedicate cunoașterii cauzei
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
susținută activitate de cercetare fundamentală. Este unul dintre creatorii domeniului - amplu și complex - al chimiei compușilor dibenzocicloalcanici, pe care l-a dezvoltat în mod esențial, pe multiple planuri, de la sinteză la piroliză, de la cercetări fizico-chimice la fotolize și transpoziții, de la studii mecanistice la aplicații biologice" in vivo". Rezultatele cercetărilor întreprinse de academicianul Mircea D. Banciu si colectivul său de cercetare sunt cuprinse în 150 de lucrări originale, publicate în cărți, tratate și reviste din țară și străinătate (vezi Publications List). În
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, specialitatea Științe terestre. A absolvit "Institutul de Mine București", Facultatea de Geofizică (1948-1954). A devenit doctor în științe, specialitatea Geofizică, la Universitatea din București, cu teza "Contribuții la studiul geodinamic al teritoriului României", în 1985, și Doctor în științe, în specializarea medicină alternativă, în 1987. A început prin a fi cercetător științific la "Institutul de Fizică" (1955-1965), apoi cercetător științific principal la "Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române" (1965-1968
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
(n. 17 mai 1908, Simeria, județul Hunedoara - d. 3 iulie 1991, Cluj-Napoca) a fost un compozitor, muzicolog, profesor român, membru corespondent (martie 1991) al Academiei Române. Liceele de Muzică din Cluj-Napoca și Deva îi poartă numele. Și-a realizat studiile superioare la Conservatorul de muzică și artă dramatică din Cluj (1926-1930, secția pedagogie; 1926-1932, secția pian; 1930-1936, secția compoziție), unde i-a avut printre profesori pe Ecaterina Fotino-Negru (pian) și Marțian Negrea (compoziție). A urmat specializări în Italia, la Roma
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
1938) al Academiei Române. Provine dintr-o veche familie de mici boieri, mai precis este un descendent al vornicului Constantin Samurcaș, care a ctitorit Mănăstirea Samurcășești, prin mama sa Elena, care s-a căsătorit cu Toma Tzigara, de origine albaneză. Urmează studiile liceale la București. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichități, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din München, pentru a studia istoria artei, fiind sprijinit de Regele Carol I, la
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
ctitorit Mănăstirea Samurcășești, prin mama sa Elena, care s-a căsătorit cu Toma Tzigara, de origine albaneză. Urmează studiile liceale la București. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichități, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din München, pentru a studia istoria artei, fiind sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Alexandru Odobescu. După întoarcerea în țară, demisionează de la Muzeul de antichități și își continuă studiile în Franța și în Germania
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din München, pentru a studia istoria artei, fiind sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Alexandru Odobescu. După întoarcerea în țară, demisionează de la Muzeul de antichități și își continuă studiile în Franța și în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor din Berlin. După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundația Carol I și profesor la catedra de istoria
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
lui Alexandru Odobescu. După întoarcerea în țară, demisionează de la Muzeul de antichități și își continuă studiile în Franța și în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor din Berlin. După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundația Carol I și profesor la catedra de istoria artei și estetică la Școala de Arte Frumoase din București. A avut o carieră bogată. După ce a devenit doctor în filozofie la München, în 1896
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
A publicat lucrări în domeniul istoriei economice și sociale, istoriei gândirii economice, economiei politice, finanțelor publice, ș.a. În cercetarea științifică a folosit cu preferință metoda istorică. s-a născut la data de 11 aprilie 1897, în orașul Galați. A absolvit studiile secundare la Liceul "Vasile Alecsandri" din orașul natal, obținând bacalaureatul în anul 1916. Urmează apoi cursurile Facultății de Drept din Iași, devenind licențiat în drept și științe economice în anul 1919. Își susține în anul 1923 teza de doctorat în
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
științelor economice: economie politică, istorie economică, istoria doctrinelor economice, finanțe publice, istorie socială etc. O mare parte a activității sale de cercetare științifică este legată de studierea și valorificarea moștenirii științifice și literare a lui Nicolae Bălcescu. A elaborat numeroase studii și articole dedicate concepțiilor istorice, sociale și economice ale lui Nicolae Bălcescu, pe care le-a reunit în volumul: "Nicolae Bălcescu - Opera. Omul. Epoca." (1975). A editat de asemenea opera lui Nicolae Bălcescu: "N. Bălcescu. Opere. Scrieri istorice, politice și
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
economice" (2 vol., 1940); "N. Bălcescu. Opere. Vol. IV. Corespondență. Scrisori, memorii, adrese, documente, note și materiale" (1964); "N. Bălcescu. Opere. Vol. I. Scrieri istorice, politice și economice. 1844—1847" (1974). Gheorghe Zane are contribuții în domeniul istoriografiei economice, publicând studii cum ar fi: "Marx si Bălcescu" (1927), "Mișcarea revoluționară de la 1840, preludiu al Revoluției de la 1848" (1964), "N. Iorga și problemele sociale ale epocii sale" (1965). Pe lângă istorie economică, el a elaborat și lucrări de istoria doctrinelor economice: "Introducere în
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
cum ar fi: "Marx si Bălcescu" (1927), "Mișcarea revoluționară de la 1840, preludiu al Revoluției de la 1848" (1964), "N. Iorga și problemele sociale ale epocii sale" (1965). Pe lângă istorie economică, el a elaborat și lucrări de istoria doctrinelor economice: "Introducere în studiul problemei valorii" (1925); "Comentarii și interpretări în istoria doctrinelor economice" (1928); "Chestiuni de economie politică" (1939). De asemenea, a avut contribuții în analiza principalelor domenii de activitate industrială, agrară, comercială și bancară din România. Menționăm următoarele lucrări publicate: "Un veac
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
(n. 6 decembrie 1893, Iași - d. 2 iulie 1968, București) a fost un filozof român, membru corespondent al Academiei Române. s-a născut la Iași și a urmat studiile liceale la Liceul Saint Louis din Paris obținând bacalaureatul în 1912. Studiile universitarea le-a început la Universitatea din Iași, unde a obținut licența în Drept în 1917, și le-a continuat la Universitatea din Paris (Sorbona) unde a obținut
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
(n. 6 decembrie 1893, Iași - d. 2 iulie 1968, București) a fost un filozof român, membru corespondent al Academiei Române. s-a născut la Iași și a urmat studiile liceale la Liceul Saint Louis din Paris obținând bacalaureatul în 1912. Studiile universitarea le-a început la Universitatea din Iași, unde a obținut licența în Drept în 1917, și le-a continuat la Universitatea din Paris (Sorbona) unde a obținut licența (1919) și doctoratul (1924) în filosofie. Revenit la Iași, Dan Bădărău
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
În 1949 se mută la București unde ocupă postul de director al Institutului de Istorie al Academiei Române. În 1963 este ales membru corespondent al Academiei Române și după 1967 activează ca șef de secție la Centrul de Logică al Academiei. În studiile sale Dan Bădărău a abordat teme vaste și diferite ale filosofiei între care logica, gnoseologia și istoria filosofiei. A publicat: În paralel cu activitatea publicistică de specialitate, a colaborat la ziarul ieșean "Opinia" cu diferite studii, articole și recenzii. A
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
Logică al Academiei. În studiile sale Dan Bădărău a abordat teme vaste și diferite ale filosofiei între care logica, gnoseologia și istoria filosofiei. A publicat: În paralel cu activitatea publicistică de specialitate, a colaborat la ziarul ieșean "Opinia" cu diferite studii, articole și recenzii. A fost interesat de istoria Iașului și a scris, împreună cu Ioan Caproșu, cartea "Iașul vechilor zidiri". Dan Bădărău a executat serviciul militar între anii 1912-1913 la Școala de artilerie și geniu. A participat la campania din 1913
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
la Conservatorul (astăzi, Academia) de Muzică din Cluj. Între 1966-1967 a studiat la Conservatorul din Paris, cu Nadia Boulanger și Olivier Messiaen. Între 1968-1969 a studiat al Darmstadt în Germania cu György Ligeti, Bruno Maderna și Christoph Caskel. După terminarea studiilor și-a început cariera ca asistent, continuând gradele universitare, între 1970-1990, apoi a continuat ca profesor de compoziție. În 1968 a înființat la Cluj ansamblul „Ars Nova”. Din 1990 este vicepreședintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În 1995 înființează
Cornel Țăranu () [Corola-website/Science/307087_a_308416]