32,310 matches
-
din urmă; Austejaxe "Austeja", zeița fertilității și a familiei, reprezentată sub forma albinei-regină; Mamaxe "Mama" Gabija (În Letonia, Mama Foculuixe "Mama Focului"), zeița căminului, asemănătoare zeiței romane Vestaxe "Vesta"; Z#emynaxe "Z#emyna", mamă a pământului, zeiță a fertilității și dreptății; Giltinexe "Giltine" și Raganaxe "Ragana", divinități malefice, Înclinate mereu spre distrugere. 3. Preoții și jertfele. Locuri de culttc "3. Preoții și jertfele. Locuri de cult" Avem văzut deja felul În care a fost atestată În Prusia prezența unui mare preot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu atât mai mult cu cât aceste reprezentări sunt, ele Însele, interpretări incerte și controversate: de exemplu, unii cercetători consideră că orice obiect pe care sunt reprezentați un cal și un mânz aparține cultului Eponei, În timp ce alții sunt, pe bună dreptate, mai prudenți. Trebuie așadar să se recurgă la izvoare indirecte, adică mai ales la autorii greci și romani care ne-au lăsat informații despre religia celtică. Aceste izvoare Însă au serioase limite, de nedepășit. Înainte de orice, trebuie să luăm În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o ipoteză mai Încurajatoare despre destinul ultim al omului. Informația despre acest lucru ne-a parvenit Într-un mod foarte special. Creștinarea Irlandei a făcut imposibilă orice conservare explicită a elementelor vechii credințe precreștine. De altfel, poeții, considerați pe bună dreptate exponenți ai tradiției profund refractare creștinismului, au fost foarte aproape de a fi alungați de pe insulă și au fost salvați În ultimul moment de intervenția sfântului Columcill (el Însuși poet), În schimbul renunțării la orice exprimări extrinseci a vechii religii. În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
el mănâncă din carne, Înconjurat de popor, care, de asemenea, mănâncă. El bea din zeama În care se scaldă nu cu o cupă sau cu mâna, ci sorbind direct cu gura. Odată Încheiată această ceremonie, conform tradiției (dar nu și dreptății adevărate), puterea sa suverană devine definitivă. Mult timp, această descriere a fost considerată o parte Înșelătoare a unei fantezii antiirlandeze (așa cum Încă mai susțin unii cercetători irlandezi), Însă În 1927, un cercetător german, F.R. Schröder, a demonstrat că Gerad nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
siguranță originea În cultura indo-europeană, iar urmele ei se păstrează mai ales În India și Grecia; este suficient să amintim un fragment din Homer, perfect coerent cu textul irlandez citat acum: ș...ț rege mărit, temător de zei, care Bună dreptate aduce-ntre multe-oțelite popoare, Bun fiind stăpânitor, iar glia cea neagră-i aduce Grâu ca și orz, și de soi, iar pomii de roade se-ndoaie, Turmele pasc ne-ncetat, iar marea dă pești, o mulțime, Cu lucrul bun, și noroadele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orz, și de soi, iar pomii de roade se-ndoaie, Turmele pasc ne-ncetat, iar marea dă pești, o mulțime, Cu lucrul bun, și noroadele-s mândre sub dânsul 1. Trebuie observat că Homer Încearcă să raționalizeze vechea credință vorbind despre dreptate și bună guvernare, dar faptul că de rege depinde chiar și abundența peștelui În mare demonstrează că bunăstarea poporului nu depinde de virtuțile umane, ci este rodul magico-religios al „autenticității” suveranului. Acesta se configurează ca preot prin excelență, nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al unității care se dorește a fi realizat în dauna diferențelor culturale este destinat falimentului. Capitolul 3 Abraham și patriarhii, actori ai istoriei sau figuri legendare? I. Introducere: relatările patriarhale și începutul „istoriei lui Israel” Mulți autori consideră, pe bună dreptate, că povestirile din Gn 1-11, adică relatările despre creația lumii, Cain și Abel, potopul și turnul din Babel, aparțin nu atât istoriei, cât unei perioade care e prezentată drept anterioară istoriei propriu-zise. Cum aceste povestiri vorbesc în mare parte despre
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nimic asupra motivului acestei călătorii: Iacob a furat binecuvântarea fratelui său Esau printr-o înșelăciune pusă la cale de mama sa, Rebeca. Această „morală dublă” este și ea caracteristică povestirilor patriarhale precum și „religiei familiei”. Foarte adesea, se observă însă că „dreptatea” triumfă, dar pe termen lung: Abraham va fi expulzat din Egipt; Iacob va rămâne douăzeci de ani departe de casă și va fi la rândul său înșelat de unchiul său Laban. Aceste reflecții tind să ne demonstreze că religia patriarhilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
poporului său să extermine crunt pe oricine se opune cuceririi. Iosue primește ordine precise cu privire la cetățile cucerite: trebuie să anihileze toată populația: bărbați, femei, copii, animale, și să ardă toate lucrurile. Cum să împăcăm această imagine cu cea a Dumnezeului dreptății și al iertării anunțate de Isus Cristos în evanghelie? Însăși Biblia încearcă din când în când să justifice acest lucru, însă cu puțin succes. Vorbește de „păcatul” acestor populații (Gn 15,16; Dt 9,5) sau de pericolul pe care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Dumnezeului lui Israel, conform spiritului profeților, în timp ce Osea vrea să dovedească că violența generează un proces pe care nimeni nu reușește să-l mai oprească și care se arată la sfârșit fatal pentru cel care l-a început. Fiecare are dreptate, conform punctului său de vedere. VI. Tributul lui Ioaș, regele lui Israel (798-783 î.C.) Hadad Nirari, regele Asiriei (809-873 î.C.) dorea recucerirea regiunilor asupra cărora își extinsese dominația bunicul său, Salmanasar al III-lea. În urma victoriei decisive împotriva
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Is 20,1-6 este mai explicit: textul menționează clar campania lui Sargon împotriva Așdodului (20,1) și spune explicit că sprijinul Egiptului este o himeră. Isaia este convins că Egiptul nu va rezista înaintării asiriene, și evenimentele îi vor da dreptate. Conform documentelor asiriene, Iudeea, în acea epocă, făcea parte din sfera de influență a Asiriei. Ahaz devenise vasal lui Tiglat Pileser al III-lea și fiul său Ezechia a fost constrâns să urmeze aceeași politică. Sargon al II-lea afirmă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
20,12-19). Această scurtă povestire scoate din nou în relief figura lui Isaia. Profetul prezice regelui că într-o zi babilonienii vor duce în casa lor toate bogățiile templului din Ierusalim arătate ambasadorilor lui Merodah-Baladan. Sfârșitul Cărții Regilor va da dreptate lui Isaia și va arăta, așadar, că regele, și în acest caz, a greșit. Pe de altă parte, textul opune previziunii profetului egoismul regelui care se consolează că nenorocirea va lovi cetatea doar după moartea sa (2Rg 20,19). b
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acelor „Istoriei lui Israel” care se mulțumeau doar să parafrazeze textul biblic și să valideze parafrazările cu documente epigrafice și descoperiri arheologice. Cartea clasică de acest fel - astăzi foarte contestată - e cea a lui WERMER KELLER, Și totuși Biblia are dreptate, Litera, București 2009. Originalul german se intitula Und die Bibel hat doch Recht. Forscher beweisen die Warheit des Alten Testaments, Econ, Düsseldorf 1955; Köln, Naumann & Göbel 2002. A fost un adevărat bestseller, tradus în cel puțin douăzeci și patru de limbi. Succesul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ca notar comunal în județul Timiș. Debutează cu încercări literare în „Familia” (1872), apoi publică în „Amicul familiei”, „Foaia literară”, „Noua bibliotecă română” ș.a. Stabilindu-se la Timișoara, P. devine ziarist profesionist și scrie mult timp la ziarele „Luminătoriul” și „Dreptatea” (sub pseudonimele Brutus și Luca Drugă). În 1885 fondează săptămânalul „Timișana” (unde semnează și T. Odor; revista va fi continuată de „Gazeta poporului”). Ca redactor-șef al „Tribunei” de la Sibiu, publică aici articole semnate Delacerna. Între 1900 și 1917 este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
nu fac parte, în mod necesar, din argumentul principal al acesteia. Am renunțat, de aceea, la demonstrațiile alternative ale teoremei May, la discuția despre paradoxul libertarian în cadre informaționale alternative, sau la problema criticii lui Perelli-Minetti la adresa teoriei nozickiene a dreptății, pentru a oferi doar câteva exemple. De asemenea, am clarificat unele dintre argumentele și notațiile care mi-au fost semnalate a fi fost neclare. Sper ca toate aceste modificări să ofere o experiență mai plăcută a lecturii. București, 1 februarie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
economiei (mai ales pentru economia bunăstării, teoria planificării și economia publică), subiectul este strâns legat de științele politice, în particular de teoria statului și teoria procedurilor de decizie. De asemenea, prezintă aspecte filosofice importante relaționate eticii și în particular teoriei dreptății” [Sen, 1970a, p. ix]. Cum lucrarea din care am citat acest fragment este una care poate fi încadrată în Teoria Alegerii Sociale, se poate concluziona că paradigma poate prezenta interes în egală măsură pentru economiști, politologi și filosofi. În aceeași
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe mai multe niveluri. Pentru politolog este o problemă a deciziilor colective, în vreme ce pentru economist este, de obicei, o problemă de definire a funcției de bunăstare socială. Din punctul de vedere al filosofului, problema este văzută ca fiind una a dreptății distributive, iar miza este aceea de a găsi criteriul pentru alocările binelui social.” [Strasnick, 1976, pp. 241-242]. Voi oferi suport empiric afirmațiilor lui Sen și Strasnick anterior citate, printr-o clasificare a autorilor care au publicat rezultate importante în cadrul paradigmei
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
machiavelliene. Potrivit acesteia, mijloacele permise în atingerea oricărui scop sunt doar cele conforme cu morala creștină. Să plecăm de la această idee în a presupune că toți preferăm folosirea unor mijloace abominabile în atingerea unor scopuri, fie ele și conforme cu dreptatea. Prin criteriul paretian slab, indiferent care ar fi mijloacele, cel care este preferat strict de toți indivizii trebuie să fie transformat în preferință socială. Potrivit eticii creștin-democrate nu orice astfel de mijloc poate fi preferat social. Dacă invadarea unei țări
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă destinul și maladiile de destin sunt situări echidistante față de 78/DESPRE LIMITĂ idealul libertății înseamnă că o existență poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Sarajevo înapoi la Sarajevo. Scrierea istoriei nu prea poate fi considerată ca fiind statică și nu există niciodată un ultim cuvînt, chiar și acolo unde patimile naționaliste sînt mai puțin îndîrjite ca în Europa central-răsăriteană. Dacă E. H. Carr are dreptate, înseamnă că modificările generale produse în scrierea istoriei apar de la o generație la alta. Noi le numim revizionism, un termen inadecvat, chiar dacă istoria manifestă o anumită preferință pentru el. Dacă ne gîndim la schimbările spectaculoase petrecute în Europa central-răsăriteană începînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de economiști sau de sociologi. În asemena împrejurări, poate istoricul să rămînă fidel imparțialității științifice (în sensul implicat de Ranke)? Sau trebuie el să rămînă în turnul său de Fildeș? Goethe îi spunea lui Eckermann: "Ești întotdeauna nedrept în fapte; dreptatea este apanajul celui care observă". Acest lucru ar fi de neconceput pentru naționaliștii Europei central-răsăritene și o anatemă pentru istoricul naționalist. Ranke a fondat în Occident imparțialitatea științifică a studiilor istorice (cum spunea el, istoria trebuie să fie prezentată wie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bătut-o. A plecat în America. I-e rușine să se întoarcă. Așa că ne-am pierdut amîndoi copiii". Harriet se uită neajutorată la Guy, care, șocat de atrocitățile rasiste, se făcuse palid. Spuse brusc că o intervenție sovietică va face dreptate. Această remarcă de stînga nu a fost apreciată. Cumnatul lui Drucker i-a acuzat pe ruși că subminează și ruinează comerțul european. Guy a explicat motivele economice ale crizei din Europa, dar a fost redus la tăcere. Conversația s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a fost rareori sceptic sau conciliant, atitudini a căror absență este stranie pentru un istoric. Își scria articolele cu o emoție atît de spontană, încît și astăzi sînt citite ca niște strigăte de durere. Indiferent dacă avea sau nu dreptate. Sinceritatea și lipsa totală de artificialitate a lui Iorga conferă jurnalisticii sale un ton uman. Sute din articolele sale par încă de o actualitate frapantă. Tudor Vianu își amintea că opera lui Iorga "este o operă literară individuală; este imposibil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu aripi care ajungeau pînă la munți și pînă peste granițele sîngerînde ale României. Sfinte și Împărătești pentru toți cei care vorbesc românește! Răsunau cîntece și băteau clopote în vreme ce el, Ștefan cel Mare, aducea cuvînt despre Învierea Atotputernicului și a Dreptății!" Iorga l-a văzut întorcîndu-se prin ușile închise ale Bisericii ca să se odihnească, dar asigurat de viitorul României 141. O asemenea viziune era singura experiență religioasă pe care o putea trăi Iorga; a folosit-o ca să scrie una dintre dramele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu ofereau nici o soluție țăranilor români. Pentru el, numai naționalismul oferea o soluție atotcuprinzătoare a problemelor societății românești. Iorga se considera în primul rînd naționalist, în al doilea rînd democrat, iar în al treilea un apărător al țărănimii, întrucît nici măcar dreptatea socială nu avea pentru el o valoare mai mare decît națiunea 147. Dar accentul pus de el asupra dreptății sociale într-un cadru naționalist i-a deconcertat pe conservatori, chiar și pe marele adept al lui Bismarck, Petre P. Carp
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]