32,832 matches
-
atacuri asupra bisericilor creștine de către majoritatea musulmană din Zanzibar. Un episcop codamnă lipsa de atitudine a guvenului. Grupul islamic a constrâns creștinii să părăsească orașele pentru a evita să intre sub legea sharia. În timpul protestelor anumite gurpuri și-au manifestat violența împotriva bisericilor creștine. Parți ale infrastructurii au fost distruse. "Legea Misionariatului străin" din 1962 limitează numărul bisericilor construite. În 1992 au avut loc arestări în masă și torturări ale preoților locali. Studenții creștini aflați în perioada stagiului militar au fost
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
creștini au părăsit țara. Vezi și: Consolidarea puterii în mâinile islamiștilor șiiți în Iraq de la alungarea regimului lui Sadam Husein a fost în detrimentul comunităților creștine din Iraq. Divergențele între facțiunile islamice din Iraq s-au finalizat cel mai adesea cu violențe împotriva creștinilor. Ca urmare au avut loc refugieri ale creștinilor din anumite zone în Europa și Statele Unite. Începând cu 2003 sute de mii de creștini au părăsit Iraqul, încat populația creștină care era de peste 1,4 milioane, a scăzut la
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
un guvern palestinian virtual, fără puteri executive, sub conducerea lui Ahmed Hilmi Pașa. Administrarea teritoriului a continuat și atunci să fie exclusiv în mâinile Egiptului. În anii 1954-1956 de pe teritoriul Fâșiei Gaza militanți palestinieni numiți „fedaini” au inițiat acțiuni de violență contra așezărilor israeliene vecine. Acestea au atras acțiuni de represalii din partea armatei israeliene. În octombrie 1956 armata israeliană a ocupat pentru scurt timp zona Gaza și peninsula Sinai în cursul Crizei Suezului, în așa numita Operație Kadesh. Ea s-a
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
de otomani, dar amintește că un autor din secolul al XVII-lea apreciază că turcii foloseau alte metode prin care „...Îl alungau pe Cristos din inimile oamenilor. Căci turcii, este adevărat, în momentul de față nu obligă nicio țară prin violența la apostazie, dar folosesc alte metode pentru smulgerea treptată din rădăcini a creștinismului...”. În afară de cei aproximativ 80.000 de coloniști, numărul musulmanilor din Ungaria a crescut și prin constanta convertire la Islam. În Ungaria au fost construite pentru acești credincioși
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
de drepturi de proprietate individuale cu privire la terenuri care erau extrem de diferite de concepția amerindienilor. Diferențele de cultură între amerindieni și europenii imigranți, precum și alianțele schimbătoare între diferite națiuni ale fiecărei culturi de-a lungul secolelor, au provocat tensiuni politice extinse, violență etnică și tulburări sociale. Americani nativi au suferit mari pierderi de la contactul cu europenii din cauza boli infecțioase din Eurasia pentru care amerindienii nu aveau imunitate. Epidemiile de la contactul cu europenii a cauzat cea mai mare pierdere de vieți omenești pentru
Amerindienii din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327043_a_328372]
-
clerici în fața credincioșilor, îi îndemna pe turci să ia armele în mâini oamenilor generalului Kemal, care erau caracterizați drept inamici ai lui Alah. Între Armata Califatului și trupele revoluționarilor turci au izbucnit lupte și ambele tabere s-au dedat la violențe împotriva civililor bănuiți că i-ar sprijini pe adversari. Kuvâ-i İnzibâtiyye a înregistrat progrese rapide, până acolo încât să amenințe Ankara, unde se afla sediul Marii Adunări Naționale, organul legislativ al revoluționarilor turci. Un număr mare de soldați naționaliști a
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
estimări conform cărora cel puțin 3.000 de oameni și-au pierdut viața doar în timpul incendierii orașului Alașehir. Pe 9 septembrie, armata turcă a intrat în Ismir (Smirna), la două zile după ce autoritățile elene părăsiseră orașul. În oraș au izbucnit violențe, populația creștină suferind atacurile ale soldaților sau civililor turci. Arhiepiscopul grec Chrysostomos a fost linșat de mulțimea furioasă, în rândul căreia au fost identificați și soldați turci. Pe 13 septembrie a izbucnit un puternic incediu în Smirna, al cărui focar
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
turci responsabili, iar altele pe greci sau armeni. Sunt date cifre variabile ale victimelor, între 10.000 și 100.000 de oamni. Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că civilii greci și armeni au murit în incendiu sau în timpul violențelor stradale. Britanicii estimau în 1919 că grecii numărau în sanjakul Smirna (orașul Smirna și unitatea administrativă a cărei capitală era) aproximativ 375.000 de oameni, față de 325.000 de musulmani.. Americanii au estimări sensibil egale. Alte surse afirmă că grecii
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
mai. Absența delegației italiene i-a permis lui Lloyd George să îi convingă pe francezi și americani să accepte ocupația elenă a Smirnei, ca parte mai largă a planului britanic de limitare a creșterii influenței italiene în vestul Anatoliei. și violențele care au urmat au reprezentat unul dintre motivele pentru care Grecia și Turcia au adoptat în 1923 soluția schimbului de populație.
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
romano-catolică din oraș. Armenii înarmați au încercat să apere aceste locuri de refugiu, dar au fost în cele din urmă depășiți numeric și înfrânți. Toate bisericile armenești și, în cele din urmă, toate cartierele armenești, au fost distruse prin incendiere. violențele împotriva armenilor au fost exacerbate de retragerea francezilor de pe 10 februarie. În momentul în care aproximativ 2.000 de armeni au încercat să părăsească refugiul din catedrala romano-catolică și să se alăture coloanelor armatei franceze, ei au fost uciși de către
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
și la urechile reprezentanților aliaților din Europa, Înaltul comandament francez nu a făcut nicio declarație publică cu privire la vreun incident serios în zona sa de responsabilitate din Anatolia. În mediile militare franceze însă se manifesta o stare de stupoare fața de violența atacurilor naționaliștilor turci. Luptele și masacrele armenilor au devenit subiecte de presă în ziarele europene și americane, ca și în Parlamentul Britanic . Rolul colonelului Normand în perioada de dinaintea și în timpul evacuării a provocat discuții aprinse printre membrii Statului major al
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
monologuri dramatice, ca de pildă „Gros călin”, după Émile Ajar, „Eu, tu și iluziile” după Jean Cocteau și Paul Geraldi, și în „L.S.Dionysos” scris de el însuși. În anul 2008 teatrul sau, Karov, a prezentat piesă „A.A. femeie violență” scrisă de Nitai cu participarea unora din actori, si care tratează subiectul, actual, al relațiilor în cadrul cuplurilor dintre bărbați și femei
Niko Nitai () [Corola-website/Science/327150_a_328479]
-
bovarică, având o imaginație hrănită de lecturi excesive care încearcă să compenseze un sentiment de inferioritate ca urmare a unor iubiri care nu se produc. Numele ei evocă structuri sociale impenetrabile dominate de mediocritate și snobism, dar manifestând dispreț și violență în relațiile cu persoanele inferioare din punct de vedere social. Pretenția de superioritate a Agripinei maschează un comportament tipic claselor sociale conducătoare: o tendință de dominație socială și o dorință de supunere a spiritelor libere, încercând să le înăbușe geniul
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
Tarpat adică Evenimentele din 5689, în arabă) ثورة البراق Thawrat al Buraq, Revolta Al Buraq) cunoscute în presa engleză și străină și ca "Revolta de la Zidul Plângerii" sau "Masacrele din 1929" au fost o serie de manifestații și acte de violență dezlănțuite în august 1929 în rândurile arabilor din Palestina aflată sub regimul mandatar britanic, și îndreptate împotriva evreilor. Semnalul acestor acțiuni a fost disputa dintre musulmani și evrei pentru accesul la „Zidul Plângerii” din orașul vechi al Ierusalimului, pentru evrei
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
răniți. 110 arabi au fost omorâți si 232 răniți,majoritatea - de către poliția britanică. În urma actelor de teroare, mai multe așezări și cartiere evreiești si-au încetat existența. Comisia Shaw, întrunită ulterior de autoritățile britanice a găsit că principala cauză a violenței și «fără de care, în opinia noastră, tulburările ori nu s-ar fi declanșat, ori ar fi fost nu mult mai mult decât o dezordine locală, este sentimentul de animozitate și ostilitate al arabilor față de evrei, urmare a dezamăgirii aspirațiilor lor
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
cu steagul sionist, au intonat imnul evreiesc Hatikva, și au scandat lozinci "Zidul e zidul nostru, rușine guvernului". Musulmanii, care sărbătoreau a doua zi Ziua nașterii lui Mahomed, au organizat împotriva lor o manifestație de protest care a degenerat în violențe. În cele din urmă guvernul mandatar a confirmat proprietatea arabă musulmană asupra uliței din fața Zidului Plângerii, dar și dreptul evreilor de a se ruga în acel loc. În august 1929, la capătul rugăciunilor în Haram ash Sharif muftiul Amin Al
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
este sărbătorită în fiecare an pe 21 septembrie. Aceasta este dedicată păcii și în special absenței războiului și a violenței. De exemplu cum ar fi încetarea temporară a focului într-o zonă de război pentru accesul ajutorului umanitar. Ziua a fost sărbătorită pentru prima oară în 1982, iar de atunci este sărbătorită în fiecare an de mai multe națiuni, organizații
Ziua Internațională a Păcii () [Corola-website/Science/327358_a_328687]
-
retras la Kalisz, fără a mai aștepta trupele din Silezia, care au venit în ajutorul lui, conduse de Mieszko Picioare Zgomotoase și de Jarosław de Opol. Bătălia de la Mozgawą, l-a convins pe Mieszko că, pentru a obține tronul cu violență, a fost un lucru extrem de dificil, astfel, a început negocierile cu văduva Marelui Duce din Znojmo. În 1198, i s-a permis în cele din urmă să se întoarcă în Polonia Mică, dar a fost obligat să cedeze regiunea Kuyavia
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
Pungești și să documenteze eventualele încălcări ale drepturilor omului. Reprezentanții ascociației au intervievat atât localnicii cât și autoritățile și au ajuns la următoarele concluzii: Casa Regală a emis un comunicat de presă prin deplânge situația localnicilor din Pungești și condamnă violențele împotriva "cetățenilor ai Statului Român". Comunicatul mai notează, "Suveranitatea aparține poporului care trebuie să fie consultat și ascultat în cazul oricărei decizii care îi poate afecta dreptul la sănătate și viitor." Fostul Ministru al Mediului, Sulfina Barbu, vicepreședinte PDL, a
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
a petrecut „"revoltător de aproape"” de Secția 2 de Poliție a Capitalei. Doi dintre activiști au avut nevoie de îngrijiri medicale de urgență. Toți au depus plângeri penale împotriva agresorilor. Incidentul a fost condamnat de societatea civilă care a denunțat violența ca fiind homofobă și împotriva dreptului la liberă exprimare. Miliția Spirituală a emis un comunicat în care declara că "" Incidentul de aseară este un atac fără precedent la adresa libertății de exprimare și drepturilor constituționale. Faptul este cu atât mai grav
Miliția Spirituală () [Corola-website/Science/330646_a_331975]
-
mai departe rezistența noastră prin artă, ne vom continua lupta și o vom face cât de bine putem. După cum spunea Juliano: Revoluția trebuie să continue!"" "“Nu trebuie să îi vindeci pe copiii din Jenin. Noi nu încercăm să le vindecăm violența ci încercăm să o explorăm în modalități mai productive. Și aceste modalități nu reprezintă o alternativă la rezistență. Teatrul nu încearcă să fie un substitut sau o alternativă la rezistență a palestinienilor în lupta pentru eliberare, ci din contră. Acest
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
pentru a bloca mica nobilime. Regii și-au folosit puterea de numire și influența asupra alegerilor pentru Seim. Au emis propaganda susținând poziția regală și au oferit finanțarea pentru liderii favorizați ai nobilimii. Rareori au recurs la represiune sau la violență. Compromisurile au fost atinse, astfel încât în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, pentru singura dată în istoria poloneză, a fost implementată "democrația nobilimii". În timpul domniei lui Sigismund I, șleahta din camera inferioară a Seimului (din 1493 un corp
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
de un servitor și un halebardier. Este judecat și condamnat la moarte după rigorile regicidului, așa cum era descris de Codul penal francez (practică și succesiunea operațiilor este cea de la "“ecartelement”", mai putin folosirea căilor în dezmembrarea condamnatului) și este executat. Violență extremă a sentinței, neconforma cu practicile curente în justiția Țărilor de Jos, arată popularitatea liderului ucis, ura extremă a societății olandeze față de act și autor. Balthasar Gérard este ulterior descris de literatură istorică franceză catolică drept martir. Faptă să este
Balthasar Gérard () [Corola-website/Science/330844_a_332173]
-
Vest” (Occident)" vs. "“Est” (Orient)" sau "“Noi”" vs. "“Ceilalți”", ca reprezentând o invenție care fundamentează și legitimează colonialismul occidental. Teoria centrală a lucrării afirmă că imaginile Vestului asupra culturilor din Orientul Mijlociu sunt puternic marcate de stereotipuri ale iraționalității, primitivismului și violenței, arătând totodată cum acestea pătrund în operele literare, academice și jurnalistice, dar și în mentalul colectiv al oamenilor. "Orientalism" a pus bazele pentru o nouă preocupare academică, atât în filologie dar și în cadrul disciplinelor sociale și politice, cunoscută sub denumirea
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
sunt văzuți ca oameni; pentru oficialii americani, ei sunt teroriști; pentru regimurile arabe corupte sunt o sursă de rușine. In ultimele sale articole, Said a denunțat vehement războiul împotriva Irakului și pe apologeții acestuia. Acesta a militat pentru eliberarea de violență și minciună. El știa că ocuparea Palestinei și a Irakului, vor îndepărta și mai mult orice șansă de pace pentru regiune. Vocea lui rămâne de neînlocuit, dar moștenirea acestuia va dăinui. Are multe vieți în fața sa.”" În limba română a
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]