350,792 matches
-
pour Jorge; Remembering Bartok IISonata Sempre Ostinato II; Responsorial Mosaiques Ensemble Ars Nova 1,2,4,6-9 Le Saxtuor 3 Direction:Cornel Taranu 2,3,6-9;Daniel Kientzy 1,3 NMCD 5117.Nova Musica Paris 2006 Ștefan Angi, ". Mărturisiri muzicale, studii și eseuri", Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014
Cornel Țăranu () [Corola-website/Science/307087_a_308416]
-
politologului Alexandru Papacostea și unchiul istoricului Șerban Papacostea. a fost un traducător clasicist care s-a născut în familia de învățători aromâni Gușu (Papacostea - Goga) și Theophana-Flora Papacostea (născută Tonu). Aceasta a avut trei frați: Victor (istoric și profesor de studii balcanice la Universitatea din București), Petre (jurist) și Alexandru (profesor de economie politică la Universitatea din Cernăuți) și două surori. Gușu Papacostea a făcut parte din primul grup de tineri aduși în România de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza în scopul
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
avut printre elevi pe Orest Tafrali, Dionisie M. Pippidi, Theofil Simenschy și Niculae I. Herescu. Cezar Papacostea a introdus în România pronunțarea erasmică a limbii grecești. În 1926 a fost împreună cu Iuliu Valaori și D. Evolceanu, fondator al revistei de studii clasice Orpheus. Prin fuzionarea revistei cu "Favonius", revista întemeiată de Niculae I. Herescu, se va naște "Revista clasică", printre a cărei redactori a fost și C. Papacostea. Din anul 1918, va îndeplini funcția de director general al învățământului secundar și
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
liceului "Spiru Haret", iar ultimul an de liceu l-a urmat la seminarul pedagogic "Titu Maiorescu" unde a dat examenul de bacalaureat în 1926. În anul 1929 a devenit licențiat al Facultății de Științe din București, secția matematică. Pentru terminarea studiilor post-universitare, Nicolae Teodorescu a plecat la Paris unde (la 25 aprilie 1931) și-a susținut cu succes teza de doctorat intitulată " Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică" (original, „La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
Premiul de stat. Conform însă unei dispoziții din 21 noiembrie 1959 s-a interzis orice referire publică la persoana sau opera lui . a fost victima unei înscenări a Securității prin care i se atribuiau contacte interzise cu diplomați străini. Biografie Studiile muzicale le-a urmat la Cons. București (1906-1913) cu D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră). A urmat Facultatea de drept din București, obținînd licența (1919). La Paris a urmat
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Ateneul Român (1918), într-un recital de sonate cu violonistul Alexandru Theodorescu, desfășurînd apoi o susținută activitate de pianist acompaniator și de muzică de cameră (1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog și critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică și Poezie, Revue de muzicologie (Paris), Studii și cercetări de istoria artei, Probleme de muzică, Rampa, Contemporanul, L'Independence Roumaine (București), L'Orient (București), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineața, România
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
o susținută activitate de pianist acompaniator și de muzică de cameră (1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog și critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică și Poezie, Revue de muzicologie (Paris), Studii și cercetări de istoria artei, Probleme de muzică, Rampa, Contemporanul, L'Independence Roumaine (București), L'Orient (București), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineața, România Liberă, Adevărul, Cahiers du Sud (Marsilia), Viața Românească (Iași) etc. Profesor de muzică de
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
pour piano, opus 19 (1934), caprice, chant sans paroles, eglogue, danse, Paris, 1940; Album pentru pian, opus 26 (1938), complainte, marche-miniature, caprice, danse, București, 1946; Suite pour le piano, opus 37 (1946); Mică suită pentru pian, opus 43 (1943); Trei studii pentru pian, opus 44 (1947); Sonate pour piano, opus 55 (1949), Paris, 1955; idem în Piese pentru pian de compozitori români (III), București, 1966; Suită pentru pian, opus 81 (1957), București, 1963; Patru preludii pentru pian, opus 105 (1964), poco
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Theodorescu. MUZICĂ VOCALĂ • Trei lieduri pe versuri de Mihai Eminescu, opus 10 (1929). MUZICOLOGIE • Folclorul în „Muzica” cultă românească, în „Muzică și poezie” nr. 4, București, 1936; Câteva cuvinte despre jazz, în „Secolul 20” nr. 3, București, 1965; • Debussy, în „Studii și cercetări de istoria artei” nr. 1, București, 1969; Posibilitatea unici nou preclasicism, în „România literară” nr. 52, București, 23 decembrie 1971. EDIȚII CRITICE • Domenico Scarlatti. 50 Sonate, București, 1966. http://www.ucmr.org.ro/bio-biblio.asp?CodP=2
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Legației din Paris, odată cu venirea lui Vasile Alecsandri ca ministru plenipotențiar al României în Franța, în 1885). A fost delegat (ministru plenipotențiar) al României pe lângă Comisia Europeană a Dunării. Este cunoscut în lumea literară francofonă ca un specialist în Voltaire (studii, bibliografii, ediții). A publicat studii sau cărți pe diverse teme istorice sau politice, între care unele au rămas ca referințe:
Gheorghe Bengescu () [Corola-website/Science/307103_a_308432]
-
lui Vasile Alecsandri ca ministru plenipotențiar al României în Franța, în 1885). A fost delegat (ministru plenipotențiar) al României pe lângă Comisia Europeană a Dunării. Este cunoscut în lumea literară francofonă ca un specialist în Voltaire (studii, bibliografii, ediții). A publicat studii sau cărți pe diverse teme istorice sau politice, între care unele au rămas ca referințe:
Gheorghe Bengescu () [Corola-website/Science/307103_a_308432]
-
Ioan Tomescu are doi copii: o fată absolventa de ASE (relatii economice internationale), căsătorită cu un cetățean grec, având și domiciliu în România, respectiv un băiat care a absolvit aceeași facultate ca tatăl și bunicii lui paterni; și-a continuat studiile de doctorat în informatică teoretică la Universitatea din Udine, Italia, în prezent cercetător în bioinformatică la Universitatea din Helsinki. Cursurile școlii primare și gimnaziale, Ioan Tomescu le-a urmat în orașul Plopeni (1949-1956), unde era domiciliată familia, tatăl lui fiind
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
de Știinte Medicale etc. etc... La fel și profesorii din liceu: aproape toți au fost personalități deosebite, care și-au pus amprenta asupra dezvoltării noastre și ne-au format scara de valori care ne-a ghidat în viață”". Au urmat studiile universitare. Admis în urma unui concurs de admitere scris și oral la Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității din București, Ioan Tomescu urmează specializarea Mașini de Calcul (1960-1965) și, la fel ca la liceu, se distinge prin premiul I și premiul II
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
toate facultățile de matematică din țară cu media de absolvire 10. Este licențiat în matematică la specializarea informatică după ce susține o teză de licență despre " Analiza și sinteza multipolilor cu contacte". Patru ani mai târziu, îl găsim din nou la studiu ca tânăr doctorand, orientat tot către specializarea informatică. În 1971 elaborează și susține teza de doctorat "Metode combinatorii în teoria automatelor finite", avându-l drept conducător științific pe reputatul profesor Grigore C. Moisil, membru al Academiei Române. În primul an după
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
n. 5 februarie 1880 - d. 28 iunie 1969). Cuplul a avut între alți copii un fiu, Ioan (Iancu) (1909-1987) și o fiică Ruxandra (1910-2003). Aceasta din urmă s-a căsătorit cu André d'Albon. Tânărul Sever a absolvit mai întâi studiile secundare la Cernăuți, apoi studiile superioare (dreptul și științele sociale) la Universitatea din Viena. Își ia licența în drept, în București, în 1904, cu teza: "Contractul de locațiune în dreptul roman și român". În anul 1909, istoricul a publicat la București
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
28 iunie 1969). Cuplul a avut între alți copii un fiu, Ioan (Iancu) (1909-1987) și o fiică Ruxandra (1910-2003). Aceasta din urmă s-a căsătorit cu André d'Albon. Tânărul Sever a absolvit mai întâi studiile secundare la Cernăuți, apoi studiile superioare (dreptul și științele sociale) la Universitatea din Viena. Își ia licența în drept, în București, în 1904, cu teza: "Contractul de locațiune în dreptul roman și român". În anul 1909, istoricul a publicat la București piesa istorică în versuri „Vasile
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
licența în drept, în București, în 1904, cu teza: "Contractul de locațiune în dreptul roman și român". În anul 1909, istoricul a publicat la București piesa istorică în versuri „Vasile Lupu”. În anul 1911, se stabilește la Iași unde se dedică studiilor de genealogie. El fondează revista "Arhiva genealogică" care apare de la 1 ianuarie 1912, care va fi, cum spunea Zotta, străină luptelor politice și departe de orice tendință snobistă de diferențiere socială. Din păcate după 1913 nu se mai tipărește din cauza
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
în primul rând pe tezaurul documentar al țării, adunat în depozitele Arhivelor Statului. Astfel sub egida Societății de Istorie și Arheologie, în luna octombrie a aceluiași an a început să apară la Iași revista "Ioan Neculce" în care se tipăreau studii și documente elaborate de el, G. Ghibănescu, Teodor Burada, Nicolai Andriescu-Bogdan și alții. În revista "Ioan Neculce", în toate numerele care au apărut între 1921-1933, Sever Zotta a publicat studii și comunicări despre trecutul Iașiului, între care se remarcă interesantul
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
apară la Iași revista "Ioan Neculce" în care se tipăreau studii și documente elaborate de el, G. Ghibănescu, Teodor Burada, Nicolai Andriescu-Bogdan și alții. În revista "Ioan Neculce", în toate numerele care au apărut între 1921-1933, Sever Zotta a publicat studii și comunicări despre trecutul Iașiului, între care se remarcă interesantul studiu istoric despre mănăstirea Golia. În afară de revista "Ioan Neculce," Sever Zotta a colaborat la diferite publicații cu caracter istoric: la "Arhiva, Revista istorică, Revista arhivelor, Convorbiri literare, Arhiva românească", precum și
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
și documente elaborate de el, G. Ghibănescu, Teodor Burada, Nicolai Andriescu-Bogdan și alții. În revista "Ioan Neculce", în toate numerele care au apărut între 1921-1933, Sever Zotta a publicat studii și comunicări despre trecutul Iașiului, între care se remarcă interesantul studiu istoric despre mănăstirea Golia. În afară de revista "Ioan Neculce," Sever Zotta a colaborat la diferite publicații cu caracter istoric: la "Arhiva, Revista istorică, Revista arhivelor, Convorbiri literare, Arhiva românească", precum și la unele ziare ("Evenimentul, Opinia, Neamul" "românesc"). A întemeiat cea dintâi
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
regăsește corespondența purtată de Sever Zotta cu personalitățile vremii, dintre care pot fi menționate scrisorile de la Nicolae Cartojan, Nicolae Docan, Gheorghe Bogdan-Duică, Constantin Giurescu, Pavel Gore, Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul și Radu Rosetti. În afara acestor documente, în fondul personal există studii și note despre genealogia unor familii nobile și documente colecționate de Sever Zotta. Din ultima serie de documente fac parte un fragment din arhiva lui Pavel Gore și a familiei Rosetti-Roznovanu, scrisori de la Costache Negri, A. Morariu ș.a. Apreciat de
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
Sever Zotta. Din ultima serie de documente fac parte un fragment din arhiva lui Pavel Gore și a familiei Rosetti-Roznovanu, scrisori de la Costache Negri, A. Morariu ș.a. Apreciat de D. Onciul și Nicolae Iorga pentru erudiția sa deosebită în domeniul studiilor genealogice, Sever Zotta a intrat în istoriografia română ca un genealogist prin excelență. A trăit în Iași până în 1934, când s-a pensionat. Surprins de evenimentele din vara anului 1940 la casa sa din Davideni (județul Storojineț - azi în Ucraina
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
După numele său a fost denumită „Strada Sever Zotta” în Iași. In Arhivele Naționale ale României, filiala Iași, există Fondul Sever Zotta, cu anii extremi 1502- 1927. Apreciat de D. Onciul și N.Iorga pentru erudiția sa deosebită în domeniul studiilor genealogice, Sever Zotta a intrat în istoriografia română ca genealogistul prin excelență. A deschis un drum pe care merg și azi cei care se ocupă de genealogiile familiilor boierești din Moldova. În "Buletinul Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
Academiei Române iar la 8 aprilie 2014 a fost ales președinte al Academiei Române. A urmat Liceul „I.L. Caragiale”, Institutul Politehnic - Facultatea de Electronică și Telecomunicații (1961-1966) și a făcut cursuri la Facultatea de Fizică a Universității din București. Și-a continuat studiile în domeniul laseri și holografie la Universitatea din Paris VI (prof. M. Francon ) și la CGE, Franța (1969-1970). În 1972 a susținut teza de doctorat "Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real" (conducător: prof. Gh.
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
și la CGE, Franța (1969-1970). În 1972 a susținut teza de doctorat "Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real" (conducător: prof. Gh. Cartianu, membru al Academiei) și a obținut titlul de doctor inginer. După terminarea studiilor a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în Laboratorul „Metode optice în fizica nucleară” (condus de prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat primul laser cu mediu activ solid din România (1968, împreună cu
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]