350,792 matches
-
Proceedings Romanian Academy”- Seria A și, din începând cu anul 2000, „Romanian Reports in Physics” (revista cu cel mai mare factor de impact ISI Thomson între revistele Academiei - 2016). A fost ales: Ca vicepreședinte al Academiei Române, a înființat Școala de studii avansate a Academiei (SCOSAAR) cu o organizare și o structură compatibilă cu școlile doctorale europene, a coordonat evaluarea institutelor de cercetare ale Academiei (având și experiența unor consultări cu Academia de Științe din Paris), a coordonat elaborarea Strategiei pentru cercetare
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
în final absolvent al liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În același an, 1923, a devenit student al Școalei Politehnice din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1928. Tot aici își susține în anul 1940 doctoratul, cu teza „Transformatorul hidraulic. Studiu teoretic și experimental”, fiind a doua persoană (după acad. Ștefan Nădășan) căreia Politehnica din Timișoara i-a decernat titlul de doctor inginer, iar subiectul tratat a făcut obiectul unui brevet de invenție. După obținerea diplomei este reținut în corpul profesoral
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
de a conduce doctoranzi, teza de doctorat a viitorului academician Ioan M. Anton fiind elaborată sub conducerea sa. Și-a început activitatea științifică încă de pe băncile școlii, lucrarea sa de diplomă, făcută în colaborare cu Octavian Smigelschi, având ca temă „Studiul unui canal navigabil Cernavodă - Constanța”. Traseul propus este practic traseul actualului canal Dunăre-Marea Neagră. Imediat după absolvire, fiind asistent, efectuează o serie de vizite de documentare la uzinele Voith din Sankt Pölten, Escher Wyss din Zürich, și la laboratoarele universităților
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
au permis proiectarea unor pompe și turbine hidraulice realizate la Uzinele și Domeniile Reșița, acestea acumulând astfel experiența necesară producerii după cel de al Doilea Război Mondial a echipamentelor pentru hidrocentralele din România. În laboratorul susmenționat inițiază începând din 1935 studii asupra cavitației. Lucrează la început singur, apoi atașându-și colaboratori și creând, cum se spune, o școală. Alături de el au lucrat Ioan M. Anton, Iosif Preda, Francisc Gyulai, Octavian Popa, Viorica Anton, Ernest Sisak, Valentin Dobîndă. Laboratorul a devenit sub
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
ai căminului Constrantin Tufescu, istoriograf, din Basarabia și al Ecaterinei Tufescu, cu rădăcini în Maramureș. Mama sa, absolventă a școlii secundare „Reuniunea Femeilor Române” de la Iași, moare la 52 sau 53 de ani, lăsând în urmă șapte copii, toți cu studii superioare. Tatăl său, profesor de liceu la Botoșani, a luptat pe front în Primul Război Mondial. Locotenent, comandant de companie, a fost recunoscut pentru faptele sale de eroism, devenind cavaler al ordinului „Mihai Viteazul“. Moare la Botoșani, după ce îndură sărăcia
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
din elevii fruntași ai școlii la învățătură și în activitățile artistice. A excelat și în domeniul muzical. A luat lecții de vioară, a lucrat cu Grigore Poslușnicu, a dirijat orchestra școlii, desenul și drumeția fiind alte pasiuni de-ale sale. Studiile universitare le-a făcut la Iași între 1927-1930. Deși inițial se înscrisese la dorința mamei la medicină, renunță după un semestru și se înscrie la științe ale naturii, unde alături de biologie studiază și geografia. Evidențiindu-se încă din anul întâi
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
bursă de specializare în geografie fizică la Sorbona în Paris, unde leagă o strânsă prietenie cu Nănel Orghidan. În Franța, Tufescu se apropie mult de De Martonne, prietenie născută aici fiind păstrată și după izbucnirea războiului și nevoirii întreruperii a studiilor la jumătate din perioada la care ar fi avut drept prin bursa acordată. Revenit în țară în 1939, Victor Tufescu este numit profesor la Școala Normală Superioară din București,unde va rămâne până în 1941. Își începe cariera universitară în 1941
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
Revenit în țară în 1939, Victor Tufescu este numit profesor la Școala Normală Superioară din București,unde va rămâne până în 1941. Își începe cariera universitară în 1941, când este numit conferențiar suplinitor la catedra de geografie a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, iar în 1946 devine profesor titular și șef de catedră. Aici a constituit Seminarul de Geografie Economică, împreună cu Nicolae Al. Rădulescu, care avea ca scop dezvoltarea învățământului și a cercetării științifice a problemelor socio-economice. Victor
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
(n. 20 martie 1901, Crișcior, județul Hunedoara - d. 6 noiembrie 1957, Cluj-Napoca) a fost un lingvist și filolog român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat gimnaziul din Brad, iar studiile liceale la Blaj, Brașov și Orăștie. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1925). Și-a susținut doctoratul în lingvistică la Universitatea din Cluj, în 1927, cu teza de lexicologie și dialectologie intitulată "Terminologia calului: părțile corpului", lucrare
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
și dialectologie intitulată "Terminologia calului: părțile corpului", lucrare publicată, în 1928, în revista „Dacoromania”. Devine bursier al Școlii Române din Roma (1927-1929), unde se specializează în onomastică. Cercetările pe care le întreprinde în Sardinia se vor concretiza într-un solid studiu consacrat antroponimiei medievale italiene. Reîntors la Cluj, este, mai întâi, asistent și docent de onomastică, apoi lector de limba italiană, iar din 1938 conferențiar de dialectologie. În 1941, îi succede lui Nicolae Drăganu, ca profesor titular, la Catedra de limba
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
de un grup de creveți cu mare importanță trofică). Ca urmare, devine șef de lucrări la catedra de Morfologie animală de la Iași, condusă de Paul Bujor. În 1939, recomandat de Paul Bujor și de Emil Racoviță, obține o bursă de studii în Franța. Mihai Băcescu, tânăr savant perfect vorbitor al mai multor limbi, face o excelentă impresie la Muzeul național de Istorie naturală din Paris, la Muzeul oceanografic din Monaco și în diferitele stațiuni de biologie marină pe care le vizitează
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
părăsit această școală, în 1925, pentru a urma cursurile Academiei Libere de Arte Plastice. Debutul său public a fost la Salonul Oficial din 1925. În 1926, Baraschi era premiat la aceeași manifestare oficială, iar în 1927 primea o bursă de studii în Franța. Ca și prietenul său Mac Constantinescu, sculptorul studiază la Academia Julian în preajma lui Marcel Bouchard, apoi se îndreaptă și spre cursurile libere ale Academiei “Le Grande Chaumiere”, intrând în atelierul-școală a lui Bourdelle. După debutul expozițional ce se
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
o nouă metodă pentru determinarea paralaxei stelelor roiurilor și a tras concluzia că roiurile sunt sisteme stelare bătrâne, exterioare Caii Lactee, ideee cu totul nouă și originală la acea dată. Pârvulescu a studiat roiurile de stele prin observații directe, prin studii statistice și metode analitice. El a descoperit steaua pitica albă cu nr. 1.166 din catalogul Van Maanen, cu o densitate superioară de o sută de mii de ori celei a apei. Statistic, Pârvulescu a stabilit legea luminozității și legea
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
(n. 4 decembrie 1929, Rupea - d. 8 martie 1993, București) a fost un compozitor, muzicolog, violist și dirijor român, membru corespondent al Academiei Române. a urmat studiile la Conservatorul din București, între anii 1948-1952, printre profesorii săi numărându-se Alexandru Rădulescu (violă), Zeno Vancea (istoria muzicii), Ioan Șerfezi (teorie și solfegii), iar în particular, a studiat vioara cu Cecilia Nitzulescu-Lupu și Anton Adrian Sarvaș. A activat ca
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
membru corespondent al Academiei Române, din același an fiind și profesor asociat la Academia de Muzică din București. A susținut numeroase emisiuni radiofonice și de televiziune, concerte-lecții, conferințe, comunicări științifice atât în țară cât și în fosta R.D.G.. A publicat eseuri, studii și articole în publicații precum Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări de istoria artei, Contemporanul, Secolul XX sau România literară. A dirijat Filarmonici și orchestre simfonice din Iași, Brașov, Târgu Mureș și Arad și a făcut parte din jurii
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
fiind și profesor asociat la Academia de Muzică din București. A susținut numeroase emisiuni radiofonice și de televiziune, concerte-lecții, conferințe, comunicări științifice atât în țară cât și în fosta R.D.G.. A publicat eseuri, studii și articole în publicații precum Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări de istoria artei, Contemporanul, Secolul XX sau România literară. A dirijat Filarmonici și orchestre simfonice din Iași, Brașov, Târgu Mureș și Arad și a făcut parte din jurii naționale și internaționale - la București, Liège, Dresda
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
asociat la Academia de Muzică din București. A susținut numeroase emisiuni radiofonice și de televiziune, concerte-lecții, conferințe, comunicări științifice atât în țară cât și în fosta R.D.G.. A publicat eseuri, studii și articole în publicații precum Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări de istoria artei, Contemporanul, Secolul XX sau România literară. A dirijat Filarmonici și orchestre simfonice din Iași, Brașov, Târgu Mureș și Arad și a făcut parte din jurii naționale și internaționale - la București, Liège, Dresda și Torino. A
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
an „ilegal”, dar este de bănuit că și corupția regimului a jucat un rol. Aceste "cursuri de pregătire tehnică" pentru tinerii evrei excluși din învățământul superior, au fost ulterior recunoscute de statul român, permițând multor tineri evrei să-și facă studiile inginerești, în ciuda persecuțiilor rasiale. În anul 1944 s-a reîntors la "Societatea de Gaz și Electricitate din București", ca subdirector general, desfășurând o amplă activitate de refacere a instalațiilor distruse de al Doilea Război Mondial și de dezvoltare a acestora
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
reîntors la "Societatea de Gaz și Electricitate din București", ca subdirector general, desfășurând o amplă activitate de refacere a instalațiilor distruse de al Doilea Război Mondial și de dezvoltare a acestora. Martin Bercovici a participat activ la înființarea Institutului de Studii și Proiectări Energetice (ISPE), în martie 1949, contribuind major la organizarea institutului, în calitate de director general al ISPE și urmărind, în perspectivă, realizarea Sistemului Electroenergetic Național. În anul 1952 a fost promovat director general tehnic în cadrul Ministerului Energiei Electrice. A predat
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
electrice, a calculat raza de influență a liniilor de înaltă tensiune asupra rețelei de comunicații și a adus importante contribuții la perfecționarea modului de transmitere la mare distanță în curent alternativ și în curent continuu. A aplicat calculul matricial în studiul regimurilor rețelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electronice, ceea ce a constituit o noutate științifică deosebită la nivelul de dezvoltare a tehnicii anilor '50. La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române pentru rezultate deosebite obținute în cercetarea electrotehnică. A
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
onoare (1871) al Academiei Române și om politic, care a deținut de două ori funcția de prim-ministru. Era fratele lui Nicolae Kretzulescu și fiul marelui logofăt Alexandru Kretzulescu. Dimitrie Rosetti scria în "Dicționarul Contimporanilor" că viitorul prim-ministru „a făcut studiile sale în țară la scoala grecească și apoi în 1831 s'a înrolat în armată cu gradul de sub-locotenent, servind până la 1840, cănd părăsește oștirea cu gradul de maior și e numit prefect al județului Brăila ; apoi trece procurer la
Constantin Al. Kretzulescu () [Corola-website/Science/307115_a_308444]
-
(n. 13 august 1913, Stănești-Lunca, com. Lungești, Vâlcea - d. 30 ianuarie 2004 București) a fost un istoric de artă bisericească și un arheolog român, membru de onoare al Academiei Române. Prin studiile universitare la București apoi, în 1940, doctoratul la Atena sub conducerea marelui savant G. A. Sotiriou, în limba greacă, cu tema altarului paleocreștin, a devenit cel mai mare specialist în arheologie creștină din România și din sud-estul Europei. S-a
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
arheologice de salvare la complexul de biserici bizantine săpate în cretă de la Murfatlar (Basarabi), jud. Constantă. Ion Barnea a avut marele merit de a fi publicat rezultatele tuturor cercetărilor sale. Singur sau în colaborare a publicat 11 cărți, cca 200 studii, 70 recenzii, cronici s. a. în țară sau în străinătate. Printre cărți de remarcat « Leș monuments paléochrétiens de Roumanie », Città del Vaticano, 1977, precum și primele două volume din seria « Artă creștină în România », vol. I- sec. III-VI, București, 1979, si
Ion Barnea () [Corola-website/Science/307089_a_308418]
-
agricolă la "Laboratorul de zoologie descriptivă al Facultății de științe la Universitatea din București. În 1940-1944 - Conferențiar universitar la Facultatea de Agronomie din București. Din 1955 - Membru al Academiei Române. Cercetări asupra insectelor dăunătoare, în special asupra tizanopterelor („Thysanoptere din România. Studii morfologice”, „Insectele vătămătoare din România și mijloacele de combatere a lor”). Fondator al școlii de entomologie agricolă din România („Rolul stațiunilor entomologice”). A publicat 65 de lucrări științifice în diverse reviste din țară și străinătate. Publică monografia „Thysanoptere din România
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
morfologice”, „Insectele vătămătoare din România și mijloacele de combatere a lor”). Fondator al școlii de entomologie agricolă din România („Rolul stațiunilor entomologice”). A publicat 65 de lucrări științifice în diverse reviste din țară și străinătate. Publică monografia „Thysanoptere din România. Studii morfologice”, și descrie 14 specii noi pentru știință. Alte lucrări importante
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]