350,792 matches
-
(n. 30 noiembrie 1919 la București - d.19 aprilie 1982 la Dijon în Franța) a fost un inginer român, membru corespondent al Academiei Române începând cu anul 1963. Studiile liceale le-a făcut la liceul Dimitrie Cantemir din București. Între 1938-1942 a făcut studiile de inginerie la Universitatea Politehnica din București, pe atunci cunoscută sub numele de Politehnica din București. După terminarea studiilor a lucrat la IREB - Întreprinderea de
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
noiembrie 1919 la București - d.19 aprilie 1982 la Dijon în Franța) a fost un inginer român, membru corespondent al Academiei Române începând cu anul 1963. Studiile liceale le-a făcut la liceul Dimitrie Cantemir din București. Între 1938-1942 a făcut studiile de inginerie la Universitatea Politehnica din București, pe atunci cunoscută sub numele de Politehnica din București. După terminarea studiilor a lucrat la IREB - Întreprinderea de Rețele Electrice București, unde a avansat până la funcția de inginer șef, tatăl său fiind Directorul
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
al Academiei Române începând cu anul 1963. Studiile liceale le-a făcut la liceul Dimitrie Cantemir din București. Între 1938-1942 a făcut studiile de inginerie la Universitatea Politehnica din București, pe atunci cunoscută sub numele de Politehnica din București. După terminarea studiilor a lucrat la IREB - Întreprinderea de Rețele Electrice București, unde a avansat până la funcția de inginer șef, tatăl său fiind Directorul IREB. Din anul 1950 a continuat să funcționeze în sectorul de cercetarea-proiectare a industriei energetice din România, fiind transferat
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
IREB - Întreprinderea de Rețele Electrice București, unde a avansat până la funcția de inginer șef, tatăl său fiind Directorul IREB. Din anul 1950 a continuat să funcționeze în sectorul de cercetarea-proiectare a industriei energetice din România, fiind transferat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE), unde a lucrat din 1950 până în 1962 și unde a promovat până la poziția de inginer șef al grupului de consilieri. În activitatea sa de inginer, Corneliu Penescu s-a distins, în deosebi la ISPE, prin inteligență
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
1950 a fost angajat pe postul de asistent la catedră de Electrotehnica condusă de profesorul Remus Răduleț. Pe langă activitatea didactica, a continuat să desfășoare o bogată activitate și pe plan practic lucrând la serviciul de automatizări al Institutului de Studii și Proiectări Energetice din București. Această activitate practică avea să ducă la elaborarea unei monografii de "Automatica și telemecanica sistemelor energetice", publicată de Editură Academiei, (vol. I - 1959, vol. ÎI - 1960, vol. III-1965). Tot această activitate l-a determinat să
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
la elaborarea unei monografii de "Automatica și telemecanica sistemelor energetice", publicată de Editură Academiei, (vol. I - 1959, vol. ÎI - 1960, vol. III-1965). Tot această activitate l-a determinat să contribuie la conceperea și punerea în practică a unei direcții de studii de Automatica în planurile de învățământ superior ale României. Astfel, fiind Prorector al Institutului Politehnic "Gh. Gheorghiu-Dej" București,incepand cu anul 1960, a creat în anul 1962 în cadrul Facultății de Energetică,secția de Automatica, căreia i-a urmat în anul
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
satul Rohia, aflat pe atunci în plasa Lăpuș din județul Someș. A intrat de tânăr ca frate în Mănăstirea Rohia (1935), fiind tuns în monahism tot acolo sub numele Emilian și hirotonit îndată ierodiacon și ieromonah (1941). Și-a început studiile la seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupației Transilvaniei de Nord. A slujit o perioadă ca administrator parohial în unele parohii din jurul Rohiei și în jurul Mănăstirii „Sf. Ilie” din Toplița (1942-1944). Și-a
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
monahal de la Mănăstirea Cernica în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupației Transilvaniei de Nord. A slujit o perioadă ca administrator parohial în unele parohii din jurul Rohiei și în jurul Mănăstirii „Sf. Ilie” din Toplița (1942-1944). Și-a reluat apoi studiile la Seminariile "Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea și "Nifon mitropolitul" din București (1944-1948) și la Institutul Teologic Universitar din București (1948-1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel (1947), funcționând un timp ca preot la Mănăstirea Călugăra - Oravița, stareț al Mănăstirii
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
în unele parohii din jurul Rohiei și în jurul Mănăstirii „Sf. Ilie” din Toplița (1942-1944). Și-a reluat apoi studiile la Seminariile "Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea și "Nifon mitropolitul" din București (1944-1948) și la Institutul Teologic Universitar din București (1948-1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel (1947), funcționând un timp ca preot la Mănăstirea Călugăra - Oravița, stareț al Mănăstirii “Martirii Neamului" din Baia de Arieș, apoi ca responsabil al internatului școlii de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Radu Vodă din București. După absolvirea
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
a Caransebeșului. La Caransebeș a început construcția unei catedrale episcopale și a reluat tipărirea Foii Diecezane și a Calendarului Românului. Episcopul Emilian Birdaș a trecut la cele veșnice la 5 aprilie 1996, în orașul Caransebeș. Episcopul Emilian Birdaș a publicat studii de teologie și istorie, dintre care amintim: De asemenea, a publicat predici și articole în revistele: “Glasul Bisericii", “Mitropolia Ardealului", ”Telegraful Român", ”Îndrumătorul bisericesc de la Sibiu" și "Îndrumătorul pastoral de la Alba Iulia", pe care l-a inițiat, începând cu anul
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
București) a fost un filolog și bibliograf român, membru titular și președinte al Academiei Române. Ion Bianu a absolvit Facultatea de Litere din București, după care, în 1888, cu sprijinul oferit de Alexandru Odobescu și Bogdan Petriceicu Hasdeu, și-a continuat studiile la Milano, Madrid și Paris. A fost profesor de limba și literatura română la Liceul „Sfântul Sava” și șeful primei Catedre de Istoria Literaturii Române, la Facultatea de Litere și Filosofie din București. În 1884 a devenit directorul Bibliotecii Academiei
Ioan Bianu () [Corola-website/Science/307111_a_308440]
-
a Bibliotecarilor din România (la 15 sepembrie 1924), al cărui președinte a devenit. Ca principal reprezentant al filologiei românești, Ion Bianu s-a preocupat de reforma ortografiei limbii române, contribuind la ortografia aprobată de Academia Română în 1904. A elaborat numeroase studii despre literatura veche, a promovat cercetarea folclorului inițiind prima serie românească de publicații folclorice și etnografice. Domnul Dimitrie Sturdza, vorbind despre munca deosebită depusă de Ion Bianu la Biblioteca Academiei, spunea: „Și noi simțim o mare satisfacție de a fi
Ioan Bianu () [Corola-website/Science/307111_a_308440]
-
(n. 2 august 1891, Roman, Neamț - d. 10 mai 1971, București) a fost un compozitor și dirijor român, membru titular (1955) al Academiei Române. A fost profesor și Rector al Academiei Regale de Muzică din București. Și-a făcut studiile la Leipzig și la Paris. Ca profesor de compoziție la Conservatorul din București, a educat o întreagă pleiadă de compozitori. Creația sa cuprinde balete (printre care „Curtea veche”, „La piață”, „Când strugurii se coc” și „Întoarcerea din adâncuri”), suita simfonică
Mihail Jora () [Corola-website/Science/307120_a_308449]
-
1891), fiind bursier al Școlii Normale „Vasile Lupu”, apoi urmează cursurile Facultății de Științe, la Universitatea din Iași, absolvind în 1897. Apreciat în cel mai înalt grad de profesorul Petru Poni, a fost propus de acesta pentru a-și desăvîrși studiile la Berlin. Petre Bogdan a studiat la Universitatea „Friedrich Wilhelm” unde i-a avut ca profesori pe Jacobus Henricus van 't Hoff (primul laureat al Premiului Nobel pentru chimie, în 1901), Hans Heinrich Landolt (care era directorul celui de-al
Petru Bogdan () [Corola-website/Science/307117_a_308446]
-
I”. Ca o recunoaștere a activității sale științifice, Universitatea din Nancy (Franța) i-a acordat în 1924 titlul de „doctor honoris causa”, iar Academia Română l-a ales printre membrii ei titulari 1926. Dintre numeroșii săi studenți și discipoli, ale căror studii și cercetări le-a îndrumat, printre cei mai cunoscuți s-au numărat Horia Hulubei, Alexandru Cișman, Radu Cernătescu și Raluca Ripan, Tudor Ionescu, Cezar Parteni sau C. Mihul. Prieten din tinerețe cu Garabet Ibrăileanu, Dumitru D. Pătrășcanu, C. Stere, Mihai
Petru Bogdan () [Corola-website/Science/307117_a_308446]
-
specialitate din domeniile morfologiei, anatomiei fiziologice, fiziologiei animale și cinegetică, creând o adevărată Școală de biologie la Cernăuți. Meritele lui au fost recunoscute și de regimul postbelic comunist din România prin acordarea titlului de Profesor Emerit al Republicii Socialiste România. Studii privind terminațiile nervoase la perii tactili ai mamiferelor, anatomia și histologia organelor de simț la animalele vertebrate, dubla inervație a organelor tactile de la păsări și mamifere, filogenia perilor la mamifere etc. În 1904 descoperă organele gustative la păsări, descoperire epocală
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
marelui om de școală Spiru Haret. După absolvirea claselor secundare la Liceul “Matei Basarab” din Capitală, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, al cărei licențiat a devenit în 1929. Concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. Imediat după finalizarea acestor studii, a făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești, precum și la două sucursale ale acesteia. În același timp, a urmat cursurile Conservatorului de
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, al cărei licențiat a devenit în 1929. Concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. Imediat după finalizarea acestor studii, a făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești, precum și la două sucursale ale acesteia. În același timp, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București. Însă, se simțea atras de problemele financiare și bancare, orientându-și preocupările și
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
-a. A fost surprins de această numire, dar ulterior a considerat că o instituție care are opt posturi de impiegat, trebuie să fie foarte serioasă. A parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare și a devenit referent I la Serviciul de studii al Băncii, unde a lucrat până în anul 1952, cănd comuniștii au epurat personalul băncii, desfăcând contractele de muncă a 200 de salariați. A fost învinuit atunci de deviaționism de dreapta și i-a fost desfăcut contractul de muncă, atât de la
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
și la Bancă Națională a României, unde a fost solicitat. A lucrat ca specialist în cadrul acestor instituții din 1958 și până la pensionare (1987). În anul 1958 a revenit în învățământ, de data aceasta la Catedră de Finanțe a Academiei de Studii Economice. De-a lungul timpului, în calitate de specialist al Ministerului Finanțelor, a luat parte, de pildă în 1971-1972, la lucrările de aderare a României la Fondul Monetar Internațional și la Bancă Mondială, iar apoi, ca membru al delegației române, la o
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
serie de universități și institute din Mannheim, Heidelberg, Dusseldorf, Viena, Linz, Washington, ca ambasador al școlii românești de economie. În anul 1981 a obținut o bursă de trei luni la sediul Institutului Fondului Monetar Internațional de la Washington. A realizat diverse studii într-o serie de state, printre care Kenya (la Nord) și Jamaica (la Sud). Întors în Europa, a fost invitat de Institutul Dunarean-European de la Viena și de Institutul Federal pentru Colaborare Internațională de la Belgrad la manifestările internaționale organizate între anii
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
i-a fost oferit, de către președintele statului român, Ordinul Național "Serviciul Credincios" în grad de Mare Cruce, pentru merite deosebite în cercetarea proceselor economice și în elaborarea strategiei de dezvoltare economică. De-a lungul timpului, a scris peste 400 de studii și articole apărute atât în publicații românești, cât și străine: Geneză monedei, Inflația, Politica de credit, Aspecte ale problemei monetare contemporane, Relațiile valutar-financiare contemporane, Moneda - mică enciclopedie, Un secol de frământări monetare, Idei contemporane în acțiune, Călător prin secolul XX
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
primele tipărituri care îi menționează pe români (Colonia (Köln), Arnoldus Therhoernen, 1472). După mulți ani, în 1969, la Staatsbibliothek din Berlin, specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el (vezi Dan Simonescu). „Aproape jumătate (circa 50) din studiile lui Constantin I. Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui”.. Dintre cărturarii români contemporani, N. Iorga, Ion Bianu, Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit. La 3 iunie 1946, a
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
(n. 11 mai 1905, Giulești, Neamț - d. 30 iunie 1989, Iași) a fost un biolog român membru titular (1974) al Academiei Române. A urmat școala primară în satul natal, tatăl său, Vasile Jitariu, fiind învățător, și apoi face studiile secundare la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni obținând bacalaureatul în 1924. Urmează studiile superioare la Facultatea de Științe Naturale din Iași și face o specializare (1938 - 1939) la Göttingen. Cariera didactică a început-o în 1930, ca asistent universitar la
Vasile Petre Jitariu () [Corola-website/Science/307119_a_308448]
-
Iași) a fost un biolog român membru titular (1974) al Academiei Române. A urmat școala primară în satul natal, tatăl său, Vasile Jitariu, fiind învățător, și apoi face studiile secundare la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni obținând bacalaureatul în 1924. Urmează studiile superioare la Facultatea de Științe Naturale din Iași și face o specializare (1938 - 1939) la Göttingen. Cariera didactică a început-o în 1930, ca asistent universitar la Laboratorul de fiziologie generală și comparată al Universității „Al.I. Cuza” din Iași
Vasile Petre Jitariu () [Corola-website/Science/307119_a_308448]