350,792 matches
-
Decan al Facultății de Științe naturale-Geografie al Universității „Al.I. Cuza” timp de 13 ani. A înființat și organizat Centrului de cercetare și de practică a studenților la Stațiunea „Stejarul” de la Pângărați, județul Neamț. Activitatea științifică a fost axată pe studii de fiziologie: Rezultatele cercetărilor sale, în domeniul fiziologiei umane sau animale, sunt adunate în peste 120 de lucrări și studii. De numele său se leagă introducerea în biologie a conceptului de "biocuantă". a fost ales membru a numeroase societăți științifice
Vasile Petre Jitariu () [Corola-website/Science/307119_a_308448]
-
de cercetare și de practică a studenților la Stațiunea „Stejarul” de la Pângărați, județul Neamț. Activitatea științifică a fost axată pe studii de fiziologie: Rezultatele cercetărilor sale, în domeniul fiziologiei umane sau animale, sunt adunate în peste 120 de lucrări și studii. De numele său se leagă introducerea în biologie a conceptului de "biocuantă". a fost ales membru a numeroase societăți științifice:
Vasile Petre Jitariu () [Corola-website/Science/307119_a_308448]
-
tot prenumele Constantin studiase dreptul la Geneva și la Paris, s-a ocupat de redactarea legiuirii domnitorului Nicolae Caradja și a fost în Comisia de revizuire a Constituției din 1879. Tatăl său, Nicolae Brăiloiu, a fost om politic, jurist, cu studii în Franța și consilier la Curtea de Conturi. Studiile muzicale le-a început în București (1901-1907) cu Dumitru Georgescu-Kiriac (teorie-solfegiu), continuându-le la Viena și Vevey (1908-1909), Lausanne (Institut cantonal „Thelin”, 1909-1911) și Paris (1912-1914) cu Andre Gedalge (contrapunct, compoziție
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
Paris, s-a ocupat de redactarea legiuirii domnitorului Nicolae Caradja și a fost în Comisia de revizuire a Constituției din 1879. Tatăl său, Nicolae Brăiloiu, a fost om politic, jurist, cu studii în Franța și consilier la Curtea de Conturi. Studiile muzicale le-a început în București (1901-1907) cu Dumitru Georgescu-Kiriac (teorie-solfegiu), continuându-le la Viena și Vevey (1908-1909), Lausanne (Institut cantonal „Thelin”, 1909-1911) și Paris (1912-1914) cu Andre Gedalge (contrapunct, compoziție). În anul 1918 înființează, împreună cu Ernest Ansermet, Societatea independentă
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
București. În același an ajunge rector și profesor la Academia de muzică religioasă a Sfintei Patriarhii Române, unde activează până în 1935. În 1931, publică articolul " Schița a unei metode de folklor muzical" în revista „Boabe de grîu”, text fundamental pentru studiul vieții muzicale țărănești, căci prin aceasta teoretizează cercetarea științifică a folclorului muzical. În 1932 ajunge membru al comisiei pentru Arhiva fonogramică a Ministerului Cultelor și Artelor, înființată și condusă din 1927 de George Breazul. Doi ani mai târziu devine membru
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
participe la numeroase colocvii în toată Europa. Între 1951-1958 lansează 40 volume (discuri de vinil) în seria "Collection universelle de musique populaire enregistrée" (Universal collection of recorded popular music), înregistrate pe discuri de gramofon. În 1954 fondează cercul internațional de studii etnomuzicologice "Les colloques de Wégimont". Este membru corespondent al Academiei Române din 1946. A susținut conferințe, concerte-lecții, emisiuni radiofonice în țară și în străinătate (Paris, Praga, Bratislava, Geneva, Freiburg, Berna, Lausanne, Softens etc.). A susținut comunicări științifice la diferite simpozioane, conferințe
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
de folclor și etnomuzicologie, printre colaboratori și discipoli numărându-se Tiberiu Alexandru, Ilarion Cocișiu, Matei Socor, Emilia Comișel, Harry Brauner, Mihai Pop, Paula Carp, Constantin Bugeanu, Gheorghe Ciobanu, Achim Stoia, Tatiana Gălușcă, Ioan R. Nicola etc. A redactat numeroase prefețe, studii introductive la culegeri de folclor și cântece pentru copii. A publicat studii, articole, recenzii, note (unele semnate cu pseudonime - Pescatore di perle - și inițiale C., C.B. sau T.) în „Muzica”, „Muzică și poezie”, „Cuvântul”, „Epoca”, „Curentul”, „Rampa”, „Universul”, „Dimineața”, „Adevărul
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
Ilarion Cocișiu, Matei Socor, Emilia Comișel, Harry Brauner, Mihai Pop, Paula Carp, Constantin Bugeanu, Gheorghe Ciobanu, Achim Stoia, Tatiana Gălușcă, Ioan R. Nicola etc. A redactat numeroase prefețe, studii introductive la culegeri de folclor și cântece pentru copii. A publicat studii, articole, recenzii, note (unele semnate cu pseudonime - Pescatore di perle - și inițiale C., C.B. sau T.) în „Muzica”, „Muzică și poezie”, „Cuvântul”, „Epoca”, „Curentul”, „Rampa”, „Universul”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luptătorul”, „Ultima oră”, „Revista vremii”, „Cele trei Crișuri
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
introdus noțiunile de putere reactivă și deformantă. A introdus o unitate de putere electrică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt - VAR - de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)]. Principala contribuție științifică rămâne studiul stărilor electrice deformante. A publicat o monografie intitulată "Puissances réactives et fictives" care e citată de majoritatea studiilor despre regimul deformant. A realizat unele tipuri de reostate. În anul 1954? a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
alternativ de un amper sub tensiunea de un volt - VAR - de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)]. Principala contribuție științifică rămâne studiul stărilor electrice deformante. A publicat o monografie intitulată "Puissances réactives et fictives" care e citată de majoritatea studiilor despre regimul deformant. A realizat unele tipuri de reostate. În anul 1954? a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
Grigore T. Popa rămâne în istoria endocrinologiei mondiale prin descoperirea în 1930, împreună cu australianca , a sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar, descoperire realizată în perioada în care lucrau împreună la Londra. Lucrând în laboratorul profesorului Rainer din București, profesorul Popa începuse deja studiul vaselor sangvine din regiunea hipofizară, vase ce adesea sunt foarte clar văzute la autopsii trecând de-a lungul tijei hipofizei umane. Beneficiind de o bursa Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa și Una Fielding au realizat studiul acestor
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
deja studiul vaselor sangvine din regiunea hipofizară, vase ce adesea sunt foarte clar văzute la autopsii trecând de-a lungul tijei hipofizei umane. Beneficiind de o bursa Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa și Una Fielding au realizat studiul acestor vase prin disecția a 40 de cadavre adulte, 10 feți de vârste diferite, dar și de câini, pisici, porci, cai și oi. Pentru evidențierea vaselor sangvine din această regiune ei au realizat secțiuni seriale frontale, sagitale și transversale și
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
meningelor sau a spermatozoizilor, tanicitele, dubla inervare a fibrei musculare, prezența în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei. Deși anatomist, profesorul Popa a abordat și probleme de biochimie și hormonologie. Profesorul Popa l-a sfătuit pe George Emil Palade să-și continue studiile în Anglia sau America. În 1936, împreuna cu Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, a fondat revista "Însemnări ieșene", publicație de prestigiu în cultura românească. Universitatea Grigore T. Popa de Medicină și Farmacie din Iași îi poartă numele.
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
în care această proteină ar putea fi izolată și purificată, dacă s-ar dispune de aparatura necesară. În anul 1988 profesorul american Peter Agre descoperă aceeași proteină, pe care, dispunând de aparatura necesară, reușește să o izoleze și purifice. În studiul publicat în 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este menționată în bibliografie. În 1992 Peter Agre publică un alt studiu, referitor la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulară, în care profesorul Benga este omis din
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
Peter Agre descoperă aceeași proteină, pe care, dispunând de aparatura necesară, reușește să o izoleze și purifice. În studiul publicat în 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este menționată în bibliografie. În 1992 Peter Agre publică un alt studiu, referitor la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulară, în care profesorul Benga este omis din bibliografie. În anul 2003 "Premiul Nobel pentru Chimie" li se acordă americanilor Peter Agre și Roderick MacKinnon, pentru "descoperirile din domeniul canalelor
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
Peter Agre și Roderick MacKinnon, pentru "descoperirile din domeniul canalelor membranelor celulare", astfel: jumătate din premiu lui Peter Agre (creditat de juriul Nobel "pentru descoperirea canalelor pentru apă"), și jumătate din premiu lui Roderick MacKinnon (creditat de juriul Nobel pentru "studiile asupra structurii și mecanismelor canalelor ionice").
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
Tudorel Tudorache Postolache (n. 20 noiembrie 1932, Focșani) este un economist român, membru titular al Academiei Române. Este un economist specializat în programe de dezvoltare( n. 20.11.1932, Focșani, Vrancea). A efectuat studii generale la Scoala Nr.4 și secundare la Liceul Comercial din Focșani. E licențiat al Institutului de Economie Națională și doctor în științe economice la Universitatea de Stat din Moscova. Cadru didactic în învățământul superior: asistent, lector, conferențiar la Academia
Tudorel Postolache () [Corola-website/Science/307141_a_308470]
-
la Scoala Nr.4 și secundare la Liceul Comercial din Focșani. E licențiat al Institutului de Economie Națională și doctor în științe economice la Universitatea de Stat din Moscova. Cadru didactic în învățământul superior: asistent, lector, conferențiar la Academia de Studii Economice și Academia de Studii Social-Politice din București (1995-1980), professor la ASE, Facultatea de Economie Generalasi Facultatea de Comerț, conducător științific de doctorat ASE și Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române (din 1981). Director general, cu grad de ministru
Tudorel Postolache () [Corola-website/Science/307141_a_308470]
-
secundare la Liceul Comercial din Focșani. E licențiat al Institutului de Economie Națională și doctor în științe economice la Universitatea de Stat din Moscova. Cadru didactic în învățământul superior: asistent, lector, conferențiar la Academia de Studii Economice și Academia de Studii Social-Politice din București (1995-1980), professor la ASE, Facultatea de Economie Generalasi Facultatea de Comerț, conducător științific de doctorat ASE și Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române (din 1981). Director general, cu grad de ministru secretar de stat , al Institutului
Tudorel Postolache () [Corola-website/Science/307141_a_308470]
-
1981-1991). Principalele domenii abordate în lucrările științifice: crize și cicluri în economia mondială, restructurări în știință economică, tranziția la economia de piață, tipologia economiilor naționale etc. Rezultatele activității universitate și de cercetare științifică le finalizează în peste 120 de titluri-carti, studii și comunicări de autor sau în colaborare. Inițiază și coordonează ample dezbateri economice la scară națională, având peste 300 de contribuții personale , în general de ordin metodologic, reținute în diverse publicații; prezintă comunicări științifice la reuniuni internaționale (Romă, Paris, Moscova
Tudorel Postolache () [Corola-website/Science/307141_a_308470]
-
Tokyo de Congresul Mondial al Economiștilor, comunicare pe baza lucrărilor Laboratorului de Economie Mondială; Uniunea Europeană (1995). Membru fondator al Asociației Române pentru Clubul de la Romă, membru de onoare al Executive Club Luxembourg, membru în Comitetul de Patronaj al Centrului de Studii și Documentare România -Luxemburg, membru în Comitetul Național Român pentru Deceniul Mondial al Dezvoltării Culturale ; directorul revistei Analele Institutului Național de Cercetări Economice , membru în colegiul de redacție al Revue Roumaine des Sciences Sociales; comunicări și referate la sesiunile Academiei Române
Tudorel Postolache () [Corola-website/Science/307141_a_308470]
-
Academiei Române. Între anii 1972-1975, a deținut funcția de ministru al sănătății; a fost membru supleant al CC al PCR. s-a născut la data de 12 februarie 1905 în orașul Iași, într-o veche familie de boieri moldoveni. A urmat studii la Facultatea de Medicină din Iași (1922-1928), obținând în anul 1929, la Iași, titlul științific de doctor în medicină și chirurgie cu teza ""Splenomegalia micotică"". A urmat apoi cursuri de specializare la Clinica de urologie din Viena (1930-1931). Și-a
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
Urology", "Urologija y Nephrologia", "Experimentalnia Hirurgija y Anestesiologija", "Excepta medica (Surgy)", "International Urology and Nephro". Șef de școală chirurgicală și remarcabil chirurg, prof. dr. Theodor Burghele a abordat o variată gamă de probleme, atât în cercetare, cât și în diferitele studii publicate: dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, șocul chirurgical, anestezie și reanimare modernă, chirurgie experimentală. În perioada 24 aprilie 1972 - 18 martie 1975, prof. dr. Theodor Burghele a deținut funcția de ministru al sănătății în guvernele din România, devenind și
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
la Munchen cu medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Sezession. Și-a organizat prima lui expoziție personală în 1904 la Paris, expunând apoi la Berlin alături de Claude Monet și Edgar Degas La 3 decembrie 1901, în timp ce se afla la studii în Paris, a pus împreună cu Gheorghe Petrașcu bazele unei grupări artistice a pictorilor români plecați la Paris, numită Tinerimea Artistică. Din asociație făceau parte: Kimon Loghi, Ipolit Strâmbescu, Frederik Storck, Nicolae Vermont. În anul 1905 devine la Paris membru al
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
unul dintre cei mai îndrăgiți pictori români de către Regina Maria a României și Casa Regală a României. Având o profundă sensibilitate religiosă Ștefan Popescu a realizat cu mare migală artistică un număr însemnat de lucrări cu temă religioasă (gravuri, desene, studii ) având în centrul lor mănăstirile: Golia (Iași), Cozia, Hurezu, Polovragi, Biserica Curții Domnești din Târgoviște, precum și studii de broderie religioasă ortodoxă românească. O mică parte din opera pictorului Ștefan Popescu se află reprodusă în catalogul apărut la Editura Standard Graphica
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]