350,792 matches
-
stufului din Mesopotamia și a studiat deltele fluviilor Tigru, Eufrat, Indus, Gange și Brahmaputra. A colaborat, de asemenea, cu Academia de Științe a URSS în studiul deltei Niprului și a fluviului Volga și cu specialiștii din Cehoslovacia și Polonia în studiul macrofitelor acvatice.
Ludovic Iosif Urban Rudescu () [Corola-website/Science/307162_a_308491]
-
1826, Aușeu, Bihor - d. 15/27 septembrie 1897, Sebeș) a fost un om politic român transilvan, îndrumător cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române, unul dintre primii profesori români care a ținut prelegeri și a predat în limba română în Transilvania. Studiile primare și secundare le-a terminat la Beiuș și Oradea. A urmat studiile superioare la Universitatea din Viena, unde a studiat filosofia, matematica și teologia. A fost profesor la gimnaziul românesc „Samuil Vulcan” din Beiuș. Aici a fost primul profesor
Alexandru Roman () [Corola-website/Science/307161_a_308490]
-
politic român transilvan, îndrumător cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române, unul dintre primii profesori români care a ținut prelegeri și a predat în limba română în Transilvania. Studiile primare și secundare le-a terminat la Beiuș și Oradea. A urmat studiile superioare la Universitatea din Viena, unde a studiat filosofia, matematica și teologia. A fost profesor la gimnaziul românesc „Samuil Vulcan” din Beiuș. Aici a fost primul profesor care a ținut prelegeri în limba română. Din 1851 a devenit profesor titular
Alexandru Roman () [Corola-website/Science/307161_a_308490]
-
(uneori Sabo, n. martie 1803, Marosbogát, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar - d. 15 decembrie 1874, Iași) a fost un botanist, farmacist și medic, membru de onoare al Academiei Române. Originar din Transilvania și de naționalitate germană, a urmat studiile de medicină la Iena unde a obținut doctoratul în 1852. Se instalează în Moldova în același an și obține dreptul de practică medicală devenind, în 1853, asistent la Secția medicală a Spitalului Sfântul Spiridon. În 1863 a fost transferat la
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
mai multor limbi străine precum franceza, germana, latina, elina și evident slavona, care era și limba de cult a ortodoxismului din Principatele Române. Nu se cunoaște unde a efectuat pregătirea școlară preuniversitară, dar este de presupus că a urmat atât studii de agricultură cât și de drept. A fost membru al Partidului Conservator în cadrul căruia a ridicat adesea în parlament situația țărănimii, fiind preocupat îndeosebi de emanciparea clăcașilor. În cadrul grupării politice a „conservatorilor” a crezut că va putea contribui la îndreptarea
Dimitrie C. Sturdza-Scheianu () [Corola-website/Science/307165_a_308494]
-
Școlii Naționale din Târgoviște, căsătorit cu o membră a uneia dintre familiile târgoviștene însemnate, Elisabeta Fusea. Tatăl său, Nicolae Drăghiceanu, căsătorit cu Maria Davidescu, a ridicat casa familiei situată în apropierea Curții Domnești din localitate. Virgiliu N. Drăghiceanu a urmat studiile preuniversitare la Târgoviște, pe care le-a continuat la Universitatea din București, unde a obținut o licență în Litere și Filosofie. Și-a început activitatea de cercetare în anul 1907, primele sale cercetări vizând situația patrimonială din județul Dâmbovița și
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
elenist, istoric și teolog român, membru titular (din 1899) al Academiei Române. Numele său de familie originar a fost Ionescu, fiind fiul preotului Ioan Ionescu din satul Erbiceni. De la numele satului natal și-a lut ulterior numele sub care este cunoscut. Studiile le-a făcut la Seminarul Socola și apoi la Facultatea de Teologie din Iași, continuând cu Facultatea de Teologie și Litere din Atena, unde a obținut doctoratul în teologie. Nu a fost hirotonit și s-a dedicat învățământului. Astfel, pentru
Constantin Erbiceanu () [Corola-website/Science/307169_a_308498]
-
dogmatică la Seminarul "Veniamin Costache" din Iași. Ulterior, a predat teologia la Facultatea de Teologie din București și limba elină la Facultatea de Litere din București. În martie 1895 a fost ales decan al Facultății de Teologie din București. Prin studiul manuscriselor grecești și editarea documentelor, a avut un rol de deschizător de drumuri în studierea epocii fanariote și a istoriei bisericești din Țările Române. A fost membru al societății culturale Junimea, membru al societăților savante de la Constantinopol, "Hellenikos Philologikos Syllogos
Constantin Erbiceanu () [Corola-website/Science/307169_a_308498]
-
(n. 30 noiembrie 1924, Slatina - d. 1999) a fost un medievist român, membru de onoare al Academiei Române. Este autorul unor instrumente de lucru și al unor studii privitoare la organizarea administrativă a țărilor române. După ce și-a făcut studiile secundare în București, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. și-a luat doctoratul în științe istorice în anul 1970. A fost cercetător și cercetător științific
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
(n. 30 noiembrie 1924, Slatina - d. 1999) a fost un medievist român, membru de onoare al Academiei Române. Este autorul unor instrumente de lucru și al unor studii privitoare la organizarea administrativă a țărilor române. După ce și-a făcut studiile secundare în București, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. și-a luat doctoratul în științe istorice în anul 1970. A fost cercetător și cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a lucrat începând cu
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
în Huși), era absolventa unei școli profesionale de lenjerie și croitorie. Familia avusese în total nouă copii, dar au rămas în viață doar trei. Aceasta va avea o grijă deosebită pentru creșterea, pregătirea și educarea copiilor. Raluca Ripan a terminat studiile generale și primare în orașul natal Iași. Evocând anii școlii, aceasta s-a autocaracterizat prezentând, totuși, liceul unde a învățat ("Școala primară de fete Nr. 3") astfel: "Liceul ieșean unde am învățat era un liceu de fete. Pe vremea aceea
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
anii școlii, aceasta s-a autocaracterizat prezentând, totuși, liceul unde a învățat ("Școala primară de fete Nr. 3") astfel: "Liceul ieșean unde am învățat era un liceu de fete. Pe vremea aceea fetele nu prea erau îndemnate să tindă spre studii înalte, să-și formeze o cultură generală, să se pregătească pentru o profesiune. Cele mai multe urmau liceul pentru că așa era obiceiul, moda...". Confesiunile sale despre motivele învățării cu perseverență încă din anii de liceu sunt revelatoare: "...sincer vorbind, când eram elevă
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
mult mai serioase". Terminând liceul, Raluca Ripan s-a înscris la secția de chimie a "Facultății de științe" din cadrul Universității din Iași (1919). Ca studentă, ea a fost sârguincioasă, disciplinată și perseverentă, atât prin prezența la cursuri, dar și prin studiul individual. Raluca Ripan a depus o muncă stăruitoare în lucrările de laborator. În plus, profesorii cu care Raluca Ripan a învățat și cu ajutorul cărora s-a format în cariera sa stăruitoare sunt personalități marcante din istoria învățământului chimic, care merită
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
fost fiul lui Ioan, controlor pe căile ferate și al Elenei, născută Pavelu. La data nașterii, tatăl său era funcționar la căile ferate maghiare, în Budapesta. Liceul la Năsăud. Bacalaureatul în anul 1917. Facultatea de medicină din Budapesta (1917-1918). Întrerupe studiile după două semestre, fiind încorporat la Regimentul 63 Infanterie austriac. A urmat școala de ofițeri la Alba Iulia. A prestat serviciul militar până la sfârșitul războiului, fără să fie pe front. Continuă studiile universitare la Facultatea de Medicină din Cluj (1918-1922
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
1917. Facultatea de medicină din Budapesta (1917-1918). Întrerupe studiile după două semestre, fiind încorporat la Regimentul 63 Infanterie austriac. A urmat școala de ofițeri la Alba Iulia. A prestat serviciul militar până la sfârșitul războiului, fără să fie pe front. Continuă studiile universitare la Facultatea de Medicină din Cluj (1918-1922). Doctoratul în medicină în 1922. În anul 1924 a urmat cursuri de specializare în pneumoftiziologie la Spitalul "Wilhelmin" din Viena, iar în anii 1924-1925, la clinicile conduse de Ernst von Romberg și
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
unde s-a specializat, ca "asistent străin", în fiziopatologia pulmonară, ftiziologia și radiologia medicală. Între anii 1926 și 1927, a lucrat la Spitalul "Charité" și la Institutul "Pasteur" din Paris. În anul 1930, a susținut teza de docență, cu titlul "Studiu critic despre debutul ftiziei adultului" și a primit titlul de docent în anul 1929. A vizitat pentru documentare privind modul de organizare, numeroase stațiuni sanatoriale: Heuteville (Franța, în 1926), Davos, Arosa (Elveția, în 1927), iar în 1930, din Germania și
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
de docent în anul 1929. A vizitat pentru documentare privind modul de organizare, numeroase stațiuni sanatoriale: Heuteville (Franța, în 1926), Davos, Arosa (Elveția, în 1927), iar în 1930, din Germania și Scandinavia. În anul 1931 a făcut o călătorie de studii în Italia de Nord, cu vizitarea sanatoriului de la Sondalo. A fost preparator de la 1 octombrie 1921 la Clinica 1 Medicală condusă de profesorul Iuliu Hațieganu. Din anul 1924 devine asistent universitar la aceeași clinică, conferențiar universitar provizoriu din anul 1937
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
de Silicoză, Plovdiv (Bulgaria). A fost președinte al Societății de Științe Medicale, Filiala din Cluj (1962-1970). Vicepreședinte al Societății Române de Ftiziologie. Medic emerit din 1954. Membru corespondent al Academiei Române, de la 3 februarie 1965; membru corespondent al societății franceze de Studii Științifice asupra Tuberculozei (din 1928); membru corespondent al Societății Germane de Pneumoftiziologie (din 1965); membru consilier la Uniunii Internaționale contra Tuberculozei. (din 1963); membru al Academiei de Medicină din New York. S-a ocupat de organizarea, la Cluj, a profilaxiei antituberciloase
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
Ion Enescu (n. 23 august 1884, Porcești, județul Roman, azi Moldoveni, județul Neamț - d. 14 martie 1972, Iași) a fost un medic român, membru titular al Academiei Române (1955), profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Ion Enescu a urmat studiile liceale la Liceul Internat din Iași unde a obținut bacalaureatul în 1902. Urmează studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, între anii 1904-1911 fiind extern și intern al spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină, în
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
d. 14 martie 1972, Iași) a fost un medic român, membru titular al Academiei Române (1955), profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Ion Enescu a urmat studiile liceale la Liceul Internat din Iași unde a obținut bacalaureatul în 1902. Urmează studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, între anii 1904-1911 fiind extern și intern al spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină, în anul 1912, pleacă la Berlin pentru a se specializa în patologie (1913-1915) lucrând cu
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
intern al spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină, în anul 1912, pleacă la Berlin pentru a se specializa în patologie (1913-1915) lucrând cu profesorii și la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la Viena cu profesorul . După întoarcerea în România Ion Enescu a ocupat, între anii 1918-1920, postul de medic secundar al spitalelor Eforiei București. În acești ani se situează și debutul carierei universitare, întâi ca asistent (1919) și apoi
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
doctoratului la Paris, a devenit profesor de drept la Facultatea de drept din București; a fost ales decan în 1934 iar în 1936 rector și membru corespondent al Academiei Române. Născut la București în 23 august 1881, Constantin Stoicescu își începe studiile de drept la Paris, unde își ia licența, apoi își suspine teza de doctorat, în 1904, tot la Paris, iar specializarea la Berlin, unde urmează un semestru la Facultatea de Drept. În 1907 întorcându-se în țară, ia parte la
Constantin C. Stoicescu () [Corola-website/Science/307167_a_308496]
-
destinele Universității din capitală cu atâta demnitate și autoritate încât în 1938 este reales în demnitatea de rector. A publicat monografii asupra procedurii civile romane ("Contribution à l'étude de la formule arbitraire", 1905), noțiunii de injuria ("Noile teorii asupra injuriei. Studiu de drept roman", 1907) și un "Curs elementar de drept roman" (1923), tipărit în mai multe ediții. Manualul său de drept roman intitulat " Curs elementar de drept roman" apărut în 1931 într-o a treia ediție poate fi considerat și
Constantin C. Stoicescu () [Corola-website/Science/307167_a_308496]
-
înfățișează dreptul roman numai în liniile sale generale, [...] prin claritatea lui precum și prin siguranța părerilor emise de către autor, păreri care se bazează pe texte riguros controlate, manualul lui Stoicescu poate fi considerat ca una dintre cele mai sigure călăuze pentru studiul dreptului roman. A susținut ideea continuității dreptului roman în cutuma juridică românească în lucrările "La magie dans l'ancien droit roumain, Rapprochement avec le droit romain" (1926), "L'influence du droit romain sur le droit civil roumain" (1935). A devenit
Constantin C. Stoicescu () [Corola-website/Science/307167_a_308496]
-
rus din Dubăsari, la 15 iunie 1910. În ianuarie 1912 s-a însurat cu Agapia Ciobanu și s-au născut primii doi copii, Claudia și Alexandru. Odată cu începerea Primul Război Mondial, Nichita a fost mobilizat în armata țaristă și datorită studiilor pe care le avea a fost trimis la Școala de ofițeri „Marele Duce Mihail Nicolaevici" din Minsk. După absolvirea școlii a fost căpitan în Regimentul 3 de Grăniceri din Tiflis, între 15 ianuarie 1915 și 29 ianuarie 1918. A luptat
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]