33,486 matches
-
Când a aflat că orașul fusese deja cucerit, guvernatorul și-a retras armata. Mulți voluntari s-au alăturat armatei lui Yi Kwang iar numărul aceesteia a crescut la 50.000. Guvernatorul Yi Kwang și comandanții voluntarilor au hotărât să recucerească capitala și au condus forțele reunite la nord de Suwon (42 km/ 26 mile la sud de Hanseong). La 4 iunie, o avangardă de 1900 de soldați au încercat să ocupe cetatea de la Yong-in (în apropiere de Hanseong) dar cei 600
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
comandant de voluntari care strânsese o armată în provincia Chungchong, dar la trecerea frontierei gintre provincii a auzit că a șasea divizie a armatei japoneze condusă de Kobayakawa Takakage a plecat din cetatea de munte Geumsan pentru a ataca Jeonju (capitala provinciei Jeolla). Go Gyeong-myeong s-a întors din drum. După ce și-a unit forțele cu generalul Gwak Yong a plecat cu soldații spre Geumsan. Au ajuns acolo la 10 iulie și s-au luptat cu o armată japoneză care se
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
arab cu cel latin în toate teritoriile turcice. Se discută și despre adoptarea unei gramatici comune în Republicile Sovietice turcice. Pentru o scurtă perioadă de timp este profesor în orașul Batalpașa din Republica Karaciai-Cerchezia. În 1927 se restabilește în Așgabat, capitala Turkmenistanului, unde predă la Școala Profesorilor Turkmeni. Pe 25 martie 1932 este arestat de către Administrația Politică de Stat sau GPU a NKVD, precursoarea KGB, fiind acuzat de acțiuni naționaliste în cadrul unei organizații secrete turkmene. Este condamnat la 10 ani de
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
unul dintre așii aviației de vânătoare române. Vizanty s-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, iar ulterior în luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească IAR 80. În ultima parte a războiului, a comandat Grupurile 1 și 6 Vânătoare (reunite sub titulatura de Grupul 1 Vânătoare) în campania
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
suzeranității Porții. Reîntors din Polonia, Ștefan a trebuit să facă față unei invazii otomane, un corp expediționar otoman, comandat de beilerbeiul Rumeliei, „Hadâm” Ali Pasă, care aducea un pretendent la tron, pe Hronoda (Hroet, Hronet, Hroiot), devastând numeroase localități, inclusiv capitala Suceava. Oștirea să, mobilizata în grabă, întărită cu 3.000 de călăreți puși la dispoziție de Cazimir al IV-lea, n-a mai ajuns din urmă armata otomană, dar la Cătlăbuga (16 noiembrie 1485), Ștefan a provocat o grea înfrângere
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
nu l-a informat despre acestea și pe șeful său direct, Eugen Cristescu, temându-se că acesta îl va anunța pe Ion Antonescu, care va trece la măsuri represive. După arestarea mareșalului Ion Antonescu și refugierea lui Eugen Cristescu în afara Capitalei, Traian Borcescu a preluat în mod temporar, până în data de 26 august 1944, conducerea serviciului. El a furnizat Comandamentului Militar al Capitalei lista cu numerele de telefon ale oficialilor germani, care au fost imediat decuplate de la centrală. Ulterior s-a
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
Antonescu, care va trece la măsuri represive. După arestarea mareșalului Ion Antonescu și refugierea lui Eugen Cristescu în afara Capitalei, Traian Borcescu a preluat în mod temporar, până în data de 26 august 1944, conducerea serviciului. El a furnizat Comandamentului Militar al Capitalei lista cu numerele de telefon ale oficialilor germani, care au fost imediat decuplate de la centrală. Ulterior s-a prezentat la Palat și apoi la Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc, pentru "noi ordine". A mers și la Marele Stat Major, unde
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
până pe Vistula, ceea ce ar fi însemnat abandonarea ieșindului Prusiei Orientale. Aceasta s-ar fi potrivit cu planurile dinaintea izbucnirii războiului, ca pe pozițiile acestea să se retragă germanii dacă rușii sunt mai puternici. Indiferent de pregătiri, germanii nu puteau însă lăsa capitala prusacă, Königsberg, să cadă în mâinile rușilor. Valoarea morală, simbolică și militară (întrucât era un nod militar major) a orașului însemna că pierderea lui ar duce la un dezastru pe plan intern, în afara ramificațiilor strategice. De asemenea, era foarte probabil
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
Paris, înainte să ia în posesie Etruria. Louis, soția și fiul său au călătorit incognito prin Franța sub numele de contele de Livorno. După ce a fost investit ca rege la Paris, Louis și familia sa au ajuns în noua lor capitală, Florența, în august 1801. În 1802, Louis și soția sa însărcinată au călătorit în Spania pentru a participa la o nuntă dublă: a fratele Mariei Luisa, Ferdinand, și a surorii ei mai mici Maria Isabel. Acolo Maria Louisa a născut
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]
-
o mare parte din bibliotecă este iremediabil amestecată, ceea ce face imposibil pentru oamenii de știință să organizeze și să reconstituie multe dintre textele originale, deși unele au rămas intacte. Materialele au fost găsite în situl arheologic de la Kouyunjik (antica Ninive, capitala Asiriei) în nordul Mesopotamiei. Situl se află astăzi pe teritoriul statului modern Irak. Tradițiile persane și armene veche indică faptul că Alexandru cel Mare, văzând marea bibliotecă a lui Assurbanipal de la Ninive, a fost inspirat în crearea propriiei sale biblioteci
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
Italia). El a fost construit în anii 1279-1282. Locația sa pitorească și dimensiunea impunătoare îl fac să fie unul dintre principalele repere arhitectonice ale orașului. Înainte de urcarea pe tron a lui Carol I al Neapolelui (Charles de Anjou) în 1266, capitala Regatului Neapolelui a fost Palermo. Exista o reședință regală la Napoli, la Castel Capuano. Cu toate acestea, atunci când capitala a fost mutată la Napoli, Carol a comandat un nou castel, nu departe de mare, construit pentru a găzdui curtea. Lucrările
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
dintre principalele repere arhitectonice ale orașului. Înainte de urcarea pe tron a lui Carol I al Neapolelui (Charles de Anjou) în 1266, capitala Regatului Neapolelui a fost Palermo. Exista o reședință regală la Napoli, la Castel Capuano. Cu toate acestea, atunci când capitala a fost mutată la Napoli, Carol a comandat un nou castel, nu departe de mare, construit pentru a găzdui curtea. Lucrările, conduse de arhitecți francezi, au început în 1279 și au fost finalizate trei ani mai târziu. Din cauza Războiului Vesperelor
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
de Paganini în transcripție pentru acordeon. În 1962 înregistrează primele sale piese la Electrecord (cu orchestra lui Nicu Stănescu) și la Radiodifuziunea Română, apărându-i și primul disc de vinil. Între 1963-1964 este angajat la Orchestra Ansamblului Sfatului Popular al Capitalei, în particular cântând la numeroase nunți în formația lui Fane Vișan. În 1980 cântă în Japonia într-un turneu de șase luni. Timp de zece ani va mai concerta apoi în Japonia, alături de fiica sa Daniela care este violonistă. A
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
(în , în traducere "Podul Revoltei Naționale Slovace", prescurtat "Most SNP" și denumit Podul Nou (în ) în perioada 1993-2012) este un pod rutier peste Dunăre în Bratislava (capitala Slovaciei). El este cel mai lung pod suspendat pe cabluri (hobane) din lume care are un singur stâlp (sau turn) înalt de 84,6 m, cu doi piloni printre care trece calea rutieră, și care susține întreaga structură. Podul are
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
uneori în șase teritorii distincte prin arbitrajul Veneției, care au fost cunoscute tot ca "sestieri". Și Insula Creta, colonie venețiană („Regatul Candia”) de la Cruciada a patra, a fost împărțită în șase părți, numite după cele 6 "sestieri" din Veneția, în timp ce capitala Candia și-a păstrat statutul de comună a Veneției. De asemenea, insula Burano de la nord de Veneția este împărțită în "sestieri". O variație a cuvântului, întâlnită ocazional, este "sesti", șesimi; așa este împărțită de exemplu comuna Leonessa. Alte orașe italiene
Sestiere () [Corola-website/Science/333394_a_334723]
-
Santa Lucia Podul a fost construit în perioada 1931-1933 după proiectul inginerului Eugenio Miozzi și inaugurat de Benito Mussolini la 25 aprilie 1933 ca Ponte Littorio («Podul lictorului»), fiind singura cale de acces pentru vehiculele rutiere în centrul istoric al capitalei regiunii Veneto. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost redenumit "Ponte della Libertà" pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascistă și de sub ocupația nazistă. Încă din 1846, pe când Veneția era inclusă în Regatul Lombardia-Veneția, care a aparținut
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
(în ) este cea mai veche parte a capitalei. Regele polonez Stanislaw August Poniatowski i-a solicitat unui pictor renumit, pe nume Bernando Belloto (1720-1780), să vina la Varșovia. La scurt timp de la sosire, acesta s-a îndrăgostit pentru totdeauna de acest oraș. Canaletto (nume sub care acest pictor
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
ale trecerii unui război devastator, semn al răzbunării germanilor împotriva eroismului localnicilor și a armatei poloneze care au apărat Varșovia, la sfârșitul anului 1944, casă cu casă, de cotropirea Germaniei naziste. Ca răspuns, naziștii au ras din temelii orașul. Reconstrucția capitalei Poloniei a beneficiat de imaginile desprinse din picturile, foarte detaliate, ale lui Canaletto. Constructorii s-au orientat, în alegerea modelolor, mai mult spre reprezentările cu aspect medieval, care au surprins cu multă exactitate configurația orașului, decât spre cele ale "orașului-mamă
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
din centrul orașului nou. Istoria Varșoviei reprezintă un lung șir de distrugeri și reconstrucții. În anul 1596, Sigismund al III-lea Vasa punea temeliile acestui oraș, dându-i destinația de reședință a suveranului. Mai târziu, acesta a transformat-o în capitală a Poloniei. După moartea sa, urmare a luptelor dintre ulteriorii pretendenți ai coroanei, de la mijlocul secolului al XVII-lea, orașul a fost distrus de suedezi până la temelii. În anul 1794, rușii și austriecii l-au bombardat timp de două luni
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
ai coroanei, de la mijlocul secolului al XVII-lea, orașul a fost distrus de suedezi până la temelii. În anul 1794, rușii și austriecii l-au bombardat timp de două luni. După cea de-a treia divizare a țării, Varșovia a devenit capitala micului comitat ce purta același nume. Apoi devine centru al mișcării naționale de rezistență din anul 1830-1831, aici concentrându-se toate forțele populare interesate să apere identitatea istorică a neamului împotriva contopirii ruse. Aceștia din urmă au înăbușit, în sânge
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
nivel profesionist la Politehnica Chișinău si FC Rapid Cărpineni, după care și-a încheiat cariera sportivă și a urmat armata sovietică. În 1976-1989 a fost colaborator extern la ziarul “Tineretul Moldovei”. Între 1989-1991 a fost redactor-șef adjunct al ziarului capitalei “Curierul de seară”. În 1991-1993 a fost redactor-șef adjunct al ziarului parlamentului Republicii Moldova “Sfatul Țării”. Între 1991-1993 a fost radioreporter pentru Republica Moldova la Radio “Svoboda” (Liberty) și BBC, iar în anul 1992, în timpul conflictului de pe Nistru a fost reporter
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]
-
fost un jurist, scriitor, poet, eseist, cronicar, critic muzical și muzicolog român. A studiat la Colegiul Național „A.T. Laurian” din Botoșani (1901-1906) și a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Iași și la Conservatorul de Muzică din Leipzig. În capitala Franței a studiat la Facultatea de Drept și a obținut doctoratul la Sorbona, deși nu a profesat niciodată în domeniu. A fost profesor la Conservatorul Pro-Arte (1936-1939) și director al Filarmonicii George Enescu din București (1945-1947). A tradus libretul operei
Emanoil Ciomac () [Corola-website/Science/334536_a_335865]
-
preotul misionar Estêvăo Cacella, trecând prin Dacca (azi "Dhaka"), Hazo (Assam), Biar (Cooch-Bihar). După o călătorie de șase luni au ajuns la 21 februarie 1627 în Bhutan, devenind astfel primii europeni ce au pătruns în această țară. Ei sosesc în capitala Paro la 25 martie, fiind primiți de Shabdrung Ngawang Namgyal. Cei doi misionari creștini au rămas timp de aproape opt luni în Bhutan, până în luna noiembrie. În anul următor ei au vizitat statul Nepal. Călătorii căutau statul creștin înființat potrivit
João Cabral () [Corola-website/Science/334547_a_335876]
-
Cantacuzino (casier), Dr. Toma Ionescu (secretar). Printre alții, se mai numără și doamnele Moruzi, Olănescu, Lamotescu, Vlaso, Lascăr, Grădișteanu, Costinescu, Monteoru, Crissoveloni, Marghiloman, Dumitrescu, Anghelescu. Președinta de onoare a fost desemnată Regina Elisabeta. Doctorul așezământului era medicul Mihail Mirinescu. Primăria capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 m. Pe acest teren s-au clădit, în timp, șapte pavilioane, ultimul în 1985. Fondurile necesare construcțiilor au provenit în mare parte din donații particulare, dar și din cele alocate de
Capela Sfânta Ecaterina, București () [Corola-website/Science/334558_a_335887]
-
tânărul său confrate Cabral, trecând prin Dacca (azi "Dhaka"), Hazo (Assam), Biar (Cooch-Bihar). După o călătorie de șase luni au ajuns la 21 februarie 1627 în Bhutan, devenind astfel primii europeni ce au pătruns în această țară. Ei sosesc în capitala Paro la 25 martie, fiind primiți de Shabdrung Ngawang Namgyal. Cei doi misionari creștini au rămas timp de aproape opt luni în Bhutan, până în luna noiembrie. El a scris o scrisoare lungă către superiorii săi din Cochin în care își
Estêvão Cacella () [Corola-website/Science/334548_a_335877]