32,407 matches
-
-și, din oboseală poate, adversarii. Cu talent de comediograf, F. scrutează adunările, zaiafeturile, locuri unde personajele își fac apariția sub privirea lui atentă, studiate din cap până în picioare. Nu sunt scăpate detaliile, dichisul vestimentației, „poza” pe care se merge, mimica, gesturile, modulațiile vocii, dar nici efectul asupra partenerilor. Doar în oglinzile așezate de autorul omniscient în fața personajelor poate fi văzută masca, observată metamorfoza histrionică a chipului și tot aici apar deconspirate stratagemele. De aceea, în descendența prodigioasă a lui Dinu Păturică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
substanțială a unui mecanism caracterologic, transpus, metonimic, într-un personaj exemplar. De unde vine totuși rezistența romanului, atât de șubred la analiză? Din marea siguranță a desenului și a tonurilor fundamentale. Tabloul e lucrat repede, în fierbințeala intuiției, prin contururi și gesturi schematice, renunțându-se la detalii. [...] Simplificarea colorilor și a liniilor face ca tabloul să fie cu atât mai neted cu cât e mai îndepărtat. După încetarea lecturii, conștiința cititorului adaugă singură detaliile. Chiar divagațiile, moralitățile, naivele satanisme și angelisme de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
un Port dunărean evocat cu accente simboliste, în sonorități minulesciene. În volumele apărute după 1967, C. se definește ca un poet cu o structură lirică modificată. În perioada claustrării în sine însuși a devenit mai accentuat reflexiv, a renunțat la gesturile patetice, la exuberanța dialogului. Poeziile sale se caracterizează prin condensarea la maximum a emoției lirice, prin sobrietatea mijloacelor de expresie, printr-o percutantă economie lexicală. E meditativ și interiorizat, iar fluxul poetic s-a esențializat, ideea fiind concentrată într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
am văzut-o! Nu îmi venea să cred! Știam, așa cum v- am și spus că aveam un semn de naștere ciudat, însă acum, era de un albastru strălucitor care lumina totul în jur. Era liniște. nimeni nu mai făcu un gest. - Acum înțelegi Emilia? A venit timpul să îți faci datoria de nemuritoare și să îți îndeplinești destinul. Ai fost trimisă aici pentru a conduce, nu pentru a fi condusă. Te-am supravegheat în tot acest timp iar acea luminiță din
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
sub forma unor cuvinte, mișcări, sunete, reprezentări, a creării de obiecte sau semne - poate avea loc În anumite momente și locuri sau poate implica prestația anumitor persoane. Când se vorbește despre acțiuni și simboluri, și mai ales de cuvinte și gesturi, se are În vedere o varietate aproape infinită de atitudini și obiecte: rugăciuni, povestiri, revelații; a sta În picioare, a se apleca, a Întinde brațele; a merge, a dansa, a cânta, a cădea În transă; a deplasa obiecte liturgice, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
datoria de a descoperi vestigii. Chiar și În privința celor mai arhaice societăți, cele paleolitice, nu trebuie neglijate dovezile curiozității pentru natură și ale ritualismului, acea Înflorire a „vieții spiritului”, parte evidentă a evoluției umane. Găsirea unei cochilii bizare, Îngrijirea morților, gesturile grafice concretizate În osul scrijelit sau peștera pictată sau chiar riturile, care vor cunoaște un număr infinit de combinații și acte simbolice și care au lăsat indicii materiale sau anomalii care pot fi citite. Metodele de recuperare și interpretare, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și nu orice act neobișnuit și „non-utilitar” este ritual. C. Perlès (În LeroiGourhan, 1988, p. 907) avertizează pe bună dreptate că, În cazul preistoriei, se tinde prea des să se considere ritual orice fenomen care nu poate fi Încadrat În gesturile vieții cotidiene: prezența argilei sau a vetrelor În preajma unui mormânt, lespezi scrijelite sau arse, asocieri neobișnuite de resturi etc.; sau este considerat „ritual” tot ceea ce este În sine excepțional: o mulțime de pietre colorate, un mormânt deosebit de bogat etc. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
independentă de cea a credințelor religioase. De fapt, debarasarea de morți este o acțiune mai ales igienică, funcțională, generată de bun-simț și de repulsie, nu mai puțin decât de oroare sau pietate. Întrebările relative la această realitate și mai apoi gesturile suplimentare inspirate de protejarea corpului sau de preocupările din sfera supraumanului sunt, În mod verosimil, printre vestigiile apariției comportamentului religios, dar nu ne putem aștepta ca discernerea Între acestea și simpla acțiune funerară să fie ușor de făcut. Poate doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suplimentare inspirate de protejarea corpului sau de preocupările din sfera supraumanului sunt, În mod verosimil, printre vestigiile apariției comportamentului religios, dar nu ne putem aștepta ca discernerea Între acestea și simpla acțiune funerară să fie ușor de făcut. Poate doar gesturile care evocă imagini simbolice („joaca” cu argila) sau credințe Într-o viață de dincolo („obiecte funerare”) constituie În această zonă primele urme ale religiei. O critică similară trebuie adusă și asimilării automate a practicilor culturale care pot avea altă origine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
face În așa fel Încât mortul să o dobândească. Tulburat, omul ar fi putut Începe să Îngroape cadavrele doar pentru a nu le mai vedea În descompunere și atacate de carnivore, deci În scop protector, dar, la un moment dat, gestul a căpătat nuanțe ulterioare, fie mentale, fie sociale. Într-un mic grup de vânători, se știe, moartea și funeraliile nu sunt evenimente cotidiene: sunt ocazii speciale, asemenea nașterii, pubertății, căsătoriei, care, fiind crize ale existenței, Întrerup rutina. Deși sunt simple
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numărul de schelete umane găsite Înregistrează o creștere vertiginoasă, ceea ce denotă că au apărut practicile de Îngropare a morților. Mai interesant pentru scopul nostru este faptul că, aproape Încă de la Început, În unele cazuri, sensibilitatea față de morți este Însoțită de gesturi care apar din simplele necesități mortuare. Tocmai În această epocă Își fac apariția și indicii ale unei curiozități accentuate pentru „natură”. Exemple de acum 100 000 de ani sunt cele câteva gropi descoperite În Israel, unde intenția Îngropării nu lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nostru, adică cu al unui homo sapiens „modern”. S-a presupus existența unei caracteristici culturale a acestei regiuni, dar un exemplu sud-african din aceeași perioadă, chiar dacă izolat, arată că nu este așa. Există ceva ce apropie mormintele musteriene? Posibil. Unele gesturi funerare Încep să manifeste un caracter repetitiv și, așa cum s-a spus, repetiția, conformarea la regulă sunt caracteristici ale ritului. Se face referire la frecventa Încovoiere a corpului (cel puțin În Europa) și la depunerea de obiecte funerare unice, constatată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ritului. Se face referire la frecventa Încovoiere a corpului (cel puțin În Europa) și la depunerea de obiecte funerare unice, constatată deja În Israel, În timp ce uzanța acoperirii cu blocuri de piatră rămâne ipotetică. Ca particularități locale, Își fac apariția alte gesturi simbolice sofisticate, care ar merita descrise. Vom numi „simbol” orice act sau obiect fabricat, destinat nu atât să se reprezinte, cât să reprezinte alte obiecte și idei. Apoi, copiii ar fi putut fi Înconjurați de o atenție specială. În Africa de Sud
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
criticii arheologice. 7. PRIMELE URME: MISTERUL ȘI CURIOZITATEATC "7. PRIMELE URME \: MISTERUL ȘI CURIOZITATEA" Așadar, primele urme ale actelor rituale se concentrează mai ales În lumea musteriană eurasiatică. Aceasta ne pune În fața unor practici funerare repetitive (rituri), care cuprind adesea gesturi ce implică motivații și credințe. Credințe În ce? Corpurile Încovoiate imitau poziția din timpul somnului sau scuteau din efortul săpării gropilor? Introducerea unei bucăți de carne era provizia pentru o altă viață? Exista o semnificație religioasă În adunarea coarnelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interesa: vulve și falusuri sculptate În piatră sunt printre primele semne ale grafismului În Europa de mai bine de 30 000 de ani. Dar astăzi acestea sunt motive pentru verificarea și reexaminarea grafismului ca funcție și informație: citind secvențele de gesturi, intențiile mitografice, atenția pentru aspectele critice ale animalelor și raportul lor cu omul. Ne interesează să descoperim nu numai mentalitatea antică și conștientă, dar și aspectele de care autorul preistoric nu era conștient. 9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIUTC
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Liguria), acoperă o fâșie de 18 centimetri care „iese” din gura mortului. Chiar și Îngroparea morților În locul În care au trăit, poziționarea pe spate sau pe o parte, acoperirea frecventă a mormintelor cu lespezi grele (pietre, omoplați de mamut), gesturi neregulate, precum punerea unui cuțit În mâna mortului sau Înconjurarea trupului de crengi care ard, trebuie să fi avut o semnificație religioasă. Omul nu a inventat atât „lumea de dincolo”, cât, mai de grabă - s-ar putea zice -, a inventat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acolo rituri de inițiere sau de magie, În grupuri foarte mici. Din păcate, magia, instrument folosit pentru obținerea unui efect, este dificil de dovedit arheologic. Ritul consta adesea În respectarea formelor naturii: natura este vie și conține deja imaginea (animalul, gestul semnificativ), iar omul nu trebuie decât să-l „scoată” - din os, din piatră, din stâncile rotunjite. Unii susțin că Însuși grafismul a apărut În acest fel În toată lumea. Conform acestei concepții, imaginea animalului nu mai este simbol, ci este chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fi el Însuși și care trăiește Împreună cu el, dar și după, Îi Încearcă sentimentele și uneori Îl protejează. Astfel de concepte nu pot fi traduse, dar li se pot descrie Însușirile și acțiunile. Ritul, ofranda, celebrările se sprijină pe gesturi și cuvinte precise. Textele Piramidelor sunt mărturia imediată și impresionantă a acestui tip de cultură. Limba În care sunt exprimate aceste formulări este alcătuită din cuvinte care trebuie să fi fost bine cântărite, ele nefiind făcute pentru o folosire practică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt reprezentați zeii. Vom recunoaște mitul procreării divine a zeului, al teogamiei, Într-un cadru grandios cosmic: aici apare pentru prima oară și este situat Într-un mediu burghez, iar divinitățile se comportă cu o vivacitate cu totul pământeană a gesturilor și cuvintelor. Cu alte cuvinte, există o intimitate cu divinul, scoțându-se În evidență o Înrudire fundamentală a acestuia cu umanitatea. Această Înrudire este humusul din care se va dezvolta un nou mod de apropiere de zeu: pietatea. 13. O
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără să le omită pe cele doar presupuse. Pentru a se elibera de păcate sau din motive asemănătoare, se recitau și litanii penitențiale, numite lipșur - „Fie ca eu să fiu eliberat (de păcatele mele)!” -, sau alte rugăciuni, Însoțite probabil de gesturi penitențiale, ca așa-numita „aplecare a nasului” (lab³n appi), adică un fel de Închinare. De asemenea, erau foarte des folosite și abluțiunile. În acest scop, existau „casele pentru spălare”, numite bșt rimkim. g) Alte rituri În Mesopotamia existau și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de zona locuită - cel mai adesea pe malurile unui râu -, unde, de obicei, nu se celebrează culte sau sărbători. În zori, când la locul stabilit apare și cel care a solicitat vraja, Începe ritualul propriu-zis, care prevede o serie de gesturi, repetate de mai multe ori și Însoțite de recitarea formulelor magice cu scopul de a-i mări eficacitatea. Gesturile care țin de obiectul incantației sunt foarte variate: fire colorate și corzi sunt Întrețesute, răsucite, legate și apoi dezlegate; sunt arse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În zori, când la locul stabilit apare și cel care a solicitat vraja, Începe ritualul propriu-zis, care prevede o serie de gesturi, repetate de mai multe ori și Însoțite de recitarea formulelor magice cu scopul de a-i mări eficacitatea. Gesturile care țin de obiectul incantației sunt foarte variate: fire colorate și corzi sunt Întrețesute, răsucite, legate și apoi dezlegate; sunt arse diferite substanțe și obiecte, cum ar fi pietre de râu și parfumuri; se varsă apă și alte lichide În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedere diferența dintre personalitatea divină și modelul morfologic. Dacă „Stăpâna animalelor” reprezentată În grota de la Vernafeto apare nudă, idolii cretani și gravurile de pe sigilii propun, În schimb, o imagine feminină caracterizată de o nuditate parțială. Cu brațele ridicate, Într-un gest de adorare sau de binecuvântare, Înveșmântate cu o caracteristică „fustă evazată” și cu sânul descoperit, aceste reprezentări au fost interpretate ca traduceri plastice ale unei „zeițe a fecundității”. Și este posibil ca pe insulă să se fi practicat un cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dat prea izolat, iar izvorul principal (Porphyrios, Despre abstinență, II, 28, 4-31, 1), prea tardiv și prea compromis În polemica lui În favoarea vegetarianismului, astfel Încât Întreg ritualul complex și artificial al bufoniilor să poate fi considerat o mistificare conștientă a unui gest simțit ca delict. Simularea procesului intentat În pritaneon Împotriva participanților la banchetul de jertfă, care se sfârșește cu condamnarea cuțitului ca unic responsabil, „Învierea” boului sacrificat, a cărui piele umplută de paie este legată de plug anulând crima, sunt elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a consacrării unui templu) și de ciclul de viață al fiecărei persoane (concepere, naștere, profesie, căsătorie, război, moarte). Elementele care, conform unei specifice „gramatici a simbolurilor”1, alcătuiesc o acțiune simbolică simplă sau complexă sunt, În cea mai mare parte, gesturi foarte simple și cotidiene (a mânca, a se spăla, a se Îmbrăca, a saluta), ca și obiectele și materialele folosite pentru Împlinirea lor. De aceea, acestei istorii a cultului i se acordă puțină importanță față de ansamblul ideilor (credință, salvare, mântuire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]