34,057 matches
-
său de general de cavalerie nici funcția sa de fost aghiotant al regelui Ferdinand al României nu erau de niciun folos. Pentru a asigura o legitimitate mai mare a comitetului, majoritatea participanților la lucrările de formare a comitetului erau de părere că comitetul național trebuia numit de regele Mihai, care era ultimul organ de decizie. Consecința acestei decizii era că, în condițiile unor divergențe de opinii, regele era pus în situația de a decide în favoarea sau defavoarea anumitor păreri, fără a
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
erau de părere că comitetul național trebuia numit de regele Mihai, care era ultimul organ de decizie. Consecința acestei decizii era că, în condițiile unor divergențe de opinii, regele era pus în situația de a decide în favoarea sau defavoarea anumitor păreri, fără a fi în posesia tuturor elementelor de fundamentare a deciziei și chiar fără a fi informat asupra justificării diferitelor opinii. De altfel, regele era nepregătit pentru un asemenea rol, deoarece atât regele Carol II cât și mareșalui Ion Antonescu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
informat direct, singura persoană pe care se putea baza era aghiotantul său generalul C. Petre-Lazăr. De altfel toată corespondența regelui către diferiții politicieni era semnată de generalul Petre-Lazăr, încât nu se poate determina exact în ce măsură conținutul scrisorilor respective reprezenta exact părerea regelui sau cuprindea interpretări și opinii ale generalului. Astfel, vorbind despre generalul Petre-Lazăr regele Mihai menționează: ""El a fost singurul care a rămas lângă mine. Mi-a fost aghiotant, secretar, sfătuitor. N-a fost chestiune de politică românească pe care
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în țară și în afara țării... Poate că felul său de a fi avea un neajuns. Era uneori prea tăios. Când avea de spus câte ceva, nu-și alegea cuvintele, spunea totul de-a dreptul fără menajamente. A supărat pe multă lume."" Părerile din exterior despre Petre-Lazăr erau mult mai aspre și nu se refereau doar la tonul său tăios. Pare să fi existat un consens că generalul era incompetent și complet lipsit de orice înțelegere a problemelor politice, că rolul său a
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
tensionate sau nu, existența unor relații diplomatice cu România implica recunoașterea de către puterile occidentale a regimului de la București. De aceea, comitetul nu putea pretinde să reprezinte România în discuțiile cu puterile occidentale, ci doar opoziția anti-comunistă și pentru aceasta, după părerea lor, era important ca comitetul să apară ca reprezentant al întregii emigrații românești anticomuniste. Cea mai mare parte a cadrelor diplomatice erau conștiente că diviziunea Europei decisă prin Conferința de la Ialta avea să fie îndelungată și că puterile occidentale nu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
ocupate de Germania. În momentul eliberării țărilor ocupate, guvernele din exil au preluat adesea puterea, cazul cel mai evident fiind cel al Franței, unde Generalul Charles de Gaulle a condus guvernul după eliberare. De aceea, susținătorii acestei variante erau de părere că guvernul din exil (sau comitetul care avea acest rol) trebuia să-și concentreze eforturile asupra pregătirii eliberării României de sub comuniști și formării echipei care să preia puterea în "vacuumul" lăsat după căderea puterii comuniste. Funcțiile unui guvern în exil
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
exilaților Români. Atât țărăniștii în frunte cu Augustin Popa cât și grupul de diplomați format de Grigore Niculescu-Buzești, Constantin Vișoianu și Alexandru Cretzianu s-au opus acestei idei, în special pentru că atmosfera din capitala Franței le era net defavorabilă. Totuși, părerile referitoare la antrenarea românilor din emigrație au fost ridicate de mai multe ori în discuțiile de pregătire a comitetului. Astfel, în cadrul discuțiilor, Gabriel Bădărău susținea ideea unei adunări generale a românilor din exil: ""Personalitățile proeminente ale comunității românești din străinătate
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Am crezut că o să mor.” O a doua audiție a fost aranjată pentru Davis pentru filmul "A House Divided" (1931). Îmbrăcată nepotrivit, cu un decolteu mare, a fost refuzată de regizorul William Wyler, care a comentat cu voce tare „Ce părere aveți despre aceste dame care-și dezvăluie pieptul crezând că vor obține roluri?” Carl Laemmle, șeful studiourilor Universal, a vrut să o trimită pe Davis acasă, dar Karl Freund i-a spus că aceasta are „ochi adorabili” și că ar
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
carieră să lupt.” Avocatul lui Davis a prezentat apoi plângerile actriței - dacă refuză să joace un rol este suspendată fără plată, perioada în care este suspendată adăugându-se la contract, că poate fi chemată să joace orice rol indiferent de părerea ei, că ar putea fi nevoită să susțină un partid politic în ciuda opiniei ei, și că imaginea ei ar putea fi folosită în orice scop considerat aplicabil de studio. Jack Warner a fost martor în proces, iar la întrebarea „Orice
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
de Davis. William Wyler a regizat filmul "Vulpile" (1941) după cartea omonimă de Lilliam Hellman, dar Davis și acesta nu au căzut de acord referitor la personajul Regina Giddens. Preluând un rol jucat inițial de Tallulah Bankhead, Davis era de părere că interpretarea originală a lui Banckhead era potrivită și că aceasta era precum personajul lui Hellman, dar Wyler dorea ca personajul să fie mai gingaș. Davis a refuzat compromisul; a mai fost nominalizată pentru un premiu Oscar pentru interpretarea acestui
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
nu ar fi putut alege ceva mai apropiat.” Filmul conține replica „What a dump!” (rom. - „Ce fundătură!”), devenită una din cele mai cunoscute replici ale lui Davis. În 1949 Sherry și Davis se despărțiseră iar ziariștii de la Hollywood erau de părere că Davis era la sfârșitul carierei. A filmat "The Story of a Divorce" (lansat în 1951 sub titlul "Plată la cerere") dar nu a primit alte oferte. La scurt timp de la terminarea filmărilor, producătorul Darryl F. Zanuck i-a oferit
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
își mai putea permite să aștepte condiții mai bune. În timpul întâlnirii, cei aflați în sala de consiliu le-au parvenit veștile despre al doilea atac cu arma nucleară de la Nagasaki, de pe coasta de vest a insulei Kyūshū. La sfârșitul întâlnirii, părerile celor trei membri ai Consiliului erau împărțite în mod egal. Suzuki, Togo, și amiralul Yonai considerau că poate fi admisă pacea cu condiția adăugării unei cereri suplimentare din partea japonezilor cu privire la păstrarea prerogativelor împăratului, pe când generalii Anami, Umezu și amiralul Toyoda
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
de la Potsdatm: Japonia urma să se ocupe singură de propria dezarmare, Japonia își va judeca singură criminalii de război și nu se va proceda la ocuparea militară a țării. În acea după amiază, a fost convocat tot cabinetul, cele două păreri ale lui Togo și , respectiv, Anami neatrăgând suficienți sprijinitori. Suzuki și Togo s-au întâlnit cu împăratul, și primul a propus organizarea unei conferințe imperiale imediate, care a și început cu puțin înainte de miezul nopții. Suzuki a prezentat cele două
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
faptul că „Beyoncé sună sigură pe ea”, în timp ce Ryan Schreiber de la "Pitchfork Media" a descris instrumentalul cântecului ca fiind un amestec „de neremarcat” de „claviaturi funk, bass alunecos și percuții R&B programate”. Cu toate acestea, el a fost de părere că înregistrarea este „cea mai notabilă amintire a anilor '80” de pe album, amintind totodată de șlagăre precum „Baby Come to Me” (Patti Austin și James Ingram — 1983), „Human Nature” și „Baby Be Mine” (Michael Jackson — 1982/1983). Din partea "UK Mix
Me, Myself and I (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308935_a_310264]
-
este unul dintre eforturile sale mai slabe. Este în primul rând un substituent pentru posturile de radio până când următorul album va veni”, continuând să specifice faptul că „Check on It” nu este o înregistrare specială. De asemenea, acesta este de părere că piesa „o va păstra pe Beyoncé pe posturile de radio pentru câteva luni, dar mulți dintre noi așteaptă cu nerăbdare un alt șlagăr pop precum antrenantul «Crazy în Love»”. Din partea "UK Mix" cântecul a primit două recenzii pozitive, unul
Check on It () [Corola-website/Science/308941_a_310270]
-
EP special ce conține patru remixuri realizate de Freemasons — printre care și cel pentru „Déjà Vu” — a fost lansat în S.U.A.. „Déjà Vu” a beneficiat atât de recenzii pozitie, cât și de critici. Bill Lamb de la "About" a fost de părere că duce lipsă de un „sentiment de bucurie adevărată”, în timp ce Mike Joseph de la "PopMatters" a considerat că este „fantastic să o auzi pe Beyoncé cântând cu toți plămânii peste o melodie ce conține instrumente live”. Sasha Frere-Jones de la revista "The
Déjà Vu (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308942_a_310271]
-
atât pentru influențele de muzică arabă folosite, cât și pentru interpretarea lui Knowles. În recenzia materialului de proveniență, "Entertainment Weekly" remarcă elementele de muzică arabă prezente pe înregistrare, cât și pe șlagărul „Baby Boy”, editorul Neil Drumming fiind însă de părere că artista „nu este suficient de convingătoare” în rolul său de „fată neascultătoare”, în timp ce Sal Cinquemani de la "Slant Magazine" o descrie ca fiind o „impresie convingătoare a Donnei Summer”. Altă apreciere vine din partea lui Lewis Dene, de la "BBC Music", care
Naughty Girl (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308939_a_310268]
-
Magazine" o descrie ca fiind o „impresie convingătoare a Donnei Summer”. Altă apreciere vine din partea lui Lewis Dene, de la "BBC Music", care consideră că solista pare „încrezătoare” în timp ce interpretează compoziția. De asemenea, Spencer D. (ce scrie pentru "IGN") este de părere că artista „creează o aură de hipnotism”, un efect ce ia naștere în timpul versului „I'm feeling sexy...”. Alte recenzii favorabile au provenit din partea unor publicații precum "New Musical Express" sau "Yahoo! Music". De asemenea, editorii website-ului "UK Mix" au
Naughty Girl (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308939_a_310268]
-
independentă sau cea de grup. Cunoscută fiind pentru cântecele inspirate din viața sa și pentru realizarea unor compoziții cu temă de împuternicire a femeii, ea declară faptul că avându-l pe Jay-Z în viața ei a schimbat o serie de păreri despre modul în care bărbații și femeile relaționează unii cu alții. O parte dintre dintre piesele sale au caracter autobiografic, Knowles admițând faptul că sunt inspirate din experiențe personale sau experiențele trăite de apropiați. De asemenea, artista este și coproducătoarea
Beyoncé () [Corola-website/Science/308923_a_310252]
-
au fost adaptabili și mai norocoși în asimilarea operei lui Nicolae Grigorescu într-un alt mod decât doar prin sugestiile tematice pe care acesta din urmă le-a făcut. Henția a fost până la sfârșitul vieții un bun pictor, dar după părerea criticului de artă Ion Frunzetti, el nu a ajuns niciodată un mare pictor. A avut calități de neconstestat în reprezentarea unei figuri umane sau figurarea numeroaselor personaje într-un peisaj. A avut un dar de observare a naturii dublat de
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
scriitorul de mai târziu) etc. Era foarte prietenos cu toți, mai ales cu colegii, și mereu accesibil. Știa asculta cu atenție și vădit interes ceea ce-i spuneai, încât îți dădea certitudinea că te-a înțeles perfect. Se disocia însă de părerile pătimașe și nu ținea mânie cu nimeni, ci încerca să-i sugereze interlocutorului pornit, că poate și adversarul său ar avea dreptate. A legat o prietenie de gânduri și ideal deosebit de valoroasă cu colegul său de clasă Ioan Suciu, episcopul
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
hipnotic”. "Hip Online" consideră „Get Me Bodied” unul dintre cele mai bune cântece de pe album alături de „Green Light”. Mike Joseph ("PopMatters") nu a fost la fel de încântat de piesă, numind-o „o risipă”. Sasha Frere ("The New Yorker") îi împărtășește acestuia părerea numind producția semnată de Swizz Beatz un cântec „anxios”. Cântecul a primit o nominalizate la premiile VH1 Soul Vibe la categoria „VH1 Soul Video of the Year” („Videoclipul soul VH1 al anului”). About.com consideră „Get Me Bodied” una dintre
Get Me Bodied () [Corola-website/Science/308973_a_310302]
-
la nivel internațional și cel de-al treilea în S.U.A.. Compoziția a fost apreciată într-un mod pozitiv de critica de specialitate, unele publicații numind-o una dintre piesele de rezistență ale materialului de proveniență, în timp ce altele au fost de părere că interpretarea lui Knowles este una notabilă. „” s-a bucurat de un succes major în țara natală a solistei, ocupând locul întâi în Billboard Hot 100 timp de zece săptămâni consecutive, clasându-se pe aceeași treaptă în ierarhia întregului an
Irreplaceable () [Corola-website/Science/308974_a_310303]
-
l-a refuzat. Echipa norvegiană de producători Stargate și compozitorul Ne-Yo au fost contactați de Beyoncé pentru a realiza o serie de înregistrări pentru cel de-al doilea material discografic de studio al său, "B'Day", însă au fost de părere că nu au mers în direcția potrivită cu acest cântec. Originar, melodia nu se potrivea cu vocea solistei, iar Ne-Yo a scris textul din perspectiva persoanei de sex masculin și nu a fost inspirat din experiențele personale. Întrucât versurile erau
Irreplaceable () [Corola-website/Science/308974_a_310303]
-
totul a fost înregistrat în compania lui Jim Caruana și compilat de Jason Goldstein la studiourile Sony Music Studios din New York. După ce sesiunea de înregistrări dedicată cântecului a luat sfârșit, Hermansen a declarat că „toți [cei implicați] au fost de părere că au obținut ceva special și că Beyoncé a făcut dreptate pentru compoziție”. Într-un interviu, Ne-Yo a declarat faptul că „Beyoncé a avut ceva în piept de care dorea să scape și asta este și ceea ce a făcut”, continuând
Irreplaceable () [Corola-website/Science/308974_a_310303]