32,821 matches
-
Importantă ecologică acestui parc, rezultă prin caracterul de poartă de intrare în Rezervatia Biosferei Delta Dunării a părții terminale a râului Prut, respectiv prin specificitatea de traseu a trei coridoare majore de migrație a păsărilor care clocesc pe teritoriul Eurasiei - traseul East Elbic (pe tot traseul râului Prut), traseul Carpatic (care se regăsește de-a lungul râului Siret) și traseul Pontic (spre nordul continentului european) . Teritoriul parcului exceptând Lacul Brateș, a fost declarat Sit de Importanță Comunitară (SCI) ROSCI 0105, ca
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
prin caracterul de poartă de intrare în Rezervatia Biosferei Delta Dunării a părții terminale a râului Prut, respectiv prin specificitatea de traseu a trei coridoare majore de migrație a păsărilor care clocesc pe teritoriul Eurasiei - traseul East Elbic (pe tot traseul râului Prut), traseul Carpatic (care se regăsește de-a lungul râului Siret) și traseul Pontic (spre nordul continentului european) . Teritoriul parcului exceptând Lacul Brateș, a fost declarat Sit de Importanță Comunitară (SCI) ROSCI 0105, ca parte integrantă a rețelei ecologice
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
poartă de intrare în Rezervatia Biosferei Delta Dunării a părții terminale a râului Prut, respectiv prin specificitatea de traseu a trei coridoare majore de migrație a păsărilor care clocesc pe teritoriul Eurasiei - traseul East Elbic (pe tot traseul râului Prut), traseul Carpatic (care se regăsește de-a lungul râului Siret) și traseul Pontic (spre nordul continentului european) . Teritoriul parcului exceptând Lacul Brateș, a fost declarat Sit de Importanță Comunitară (SCI) ROSCI 0105, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
a râului Prut, respectiv prin specificitatea de traseu a trei coridoare majore de migrație a păsărilor care clocesc pe teritoriul Eurasiei - traseul East Elbic (pe tot traseul râului Prut), traseul Carpatic (care se regăsește de-a lungul râului Siret) și traseul Pontic (spre nordul continentului european) . Teritoriul parcului exceptând Lacul Brateș, a fost declarat Sit de Importanță Comunitară (SCI) ROSCI 0105, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000, prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, nr. 1964 din 13
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
oferă acces spre zona siturilor. Arealul fiind sălbatic și vast, adesea marcajele și hărțile se dovedesc inutilizabile. Așezămintele sunt accesibile pe jos sau cu calul. Există câteva persoane care pot face serviciul de călăuză. În cea mai mare parte lipsesc traseele turistice marcate și omologate, însemnările, indicatoarele și promovarea profesională a acestor locuri. Bisericile sunt un complex de vestigii rupestre - cu origine preponderentă medievală, localizate în zona Munților Buzăului împreună cu zona subcarpatică respectivă pe o lungime de peste 80 km, mai ales
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
hărțile dovedindu-se inutilizabile. GPS - ul oferă puțin ajutor iar telefonia mobilă nu acoperă decât zonele de culme. Există câteva persoane care pot face serviciul de călăuză, dar nu este clar în ce condiții. În cea mai mare parte lipsesc traseele turistice marcate și omologate, însemnările, indicatoarele și promovarea profesională a acestor locuri. Pentru a ajunge, de exemplu, la peștera lui Dionsie Torcătorul, precum și la alte obiective din arealul Alunișului, turiștii trebuie să treacă prin curtea unor săteni, fără a beneficia
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
amonte, pe drumul județean DJ 203L, aflat într-o stare accentuată de degradare (datorate alunecărilor de teren și viiturilor ce spală versanții văii). Panta este destul de accentuată, până la intersecția cu DC 86 (care duce spre Nucu), în prima parte a traseului. Un indicator către peșterile rupestre aflat în comuna Bozioru, indică distanța de 10 km și un timp de mers pe jos de 2-3 ore. Traseul (marcat pană la peșteri cu banda roșie verticală în pătrat alb), continuă din satul Fișici
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
destul de accentuată, până la intersecția cu DC 86 (care duce spre Nucu), în prima parte a traseului. Un indicator către peșterile rupestre aflat în comuna Bozioru, indică distanța de 10 km și un timp de mers pe jos de 2-3 ore. Traseul (marcat pană la peșteri cu banda roșie verticală în pătrat alb), continuă din satul Fișici pe DC85 (neasfaltat și cu porțiuni dificile din cauza degradării accentuate), coborându-se coboară pana la fostul complex turistic balnear Fișici urcându-se din nou relativ
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
până la ieșirea din satul Găvanele spre satul Nucu. În Nucu platforma drumului devine accesibilă doar mașinilor de teren puternice. Aici în arealul satului Nucu există doar 2 zone cu peșteri rupestre relativ accesibile, spre celelalte (dispersate în padurile din zonă), traseul nefiind marcat și puțin cunoscut.. Accesul la ansamblul rupestru este mult ușurat de folosirea unui ghid local. Traseul din zona Nucu-Bozioru are o lungime de aproximativ 14 km și durată de 7-8 ore, cu pauze normale și necesită purtarea unui
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
puternice. Aici în arealul satului Nucu există doar 2 zone cu peșteri rupestre relativ accesibile, spre celelalte (dispersate în padurile din zonă), traseul nefiind marcat și puțin cunoscut.. Accesul la ansamblul rupestru este mult ușurat de folosirea unui ghid local. Traseul din zona Nucu-Bozioru are o lungime de aproximativ 14 km și durată de 7-8 ore, cu pauze normale și necesită purtarea unui echipament de munte. Pentru Brăești se continuă de la Bozioru pe DJ 203L, spre Ruginoasa accesându-se drumul comunal din
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Însă, aici el descoperă tablă de joc cu temă spațială numită „Zathura”. Acesta este un joc de cursă, obiectivul fiind ajungerea într-un loc din spațiu numit Zathura. La fiecare rând, unul dintre cei doi înaintează sau se retrage pe traseu, iar jocul scoate un card pe care scrie ceva (majoritatea dintre acestea vor fi citite de către Walter, deoarece Danny nu poate citi bine), iar apoi se întâmplă în realitate ceea ce scrie pe card. În cele din urmă, băieții încep și
Zathura (film) () [Corola-website/Science/326163_a_327492]
-
devenit portul rus de Vladivostok. Rușii pentru a ajunge la Vladivostok ar fi putut să navigheze printr-una dintre cele trei strâmtori posibile: Strâmtoarea La Perouse, Strâmtoarea Tsugaru, și Strâmtoarea Tsushima. Amiralul Rojestvenski a ales strâmtoarea Tsushima prentru a simplifica traseul. Amiralul Togo, cu baza la Pusan, Coreea, de asemenea, credea că ar fi Tsushima va fi drumul preferat al rușilor. Strâmtoarea Tsushima se află lângă Insulele Tsushima, situată la jumătatea distanței dintre insula japoneză Kyushu și Peninsula coreeană, fiind ruta
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
ideale pentru staționarea și întreținerea ambarcațiunilor. Din portul turistic Mangalia se pot efectua călătorii în imediata vecinătate, incluzând escale la Vama Veche, 2 Mai, Limanu, Venus, Neptun, Olimp, Costinești, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanța, Mamaia sau Midia, cât și trasee de navigație costieră mai lungi în perimetrul Istanbul-Varna-Mangalia-Odesa-Yalta. Turiștii pot efectua plimbări pe mare cu bărci cu motor organizate de firme locale. are o capacitate totală de 146 locuri de acostare pentru ambarcațiuni și cheuri în lungime de 155 m.
Portul turistic Mangalia () [Corola-website/Science/326263_a_327592]
-
și comutație sincronă, este o tehnologie de telecomunicații care asigură pentru fiecare comunicație un debit constant, prin asocierea de canale temporale prin care informația circulă periodic. Spre deosebire de tehnica de comutație de pachete ("packet switching"), în rețelele cu comutație de circuite traseul de conexiune este fix pe durata comunicației și este alocat exclusiv pentru o comunicație. O proprietate importantă a metodei comutației de circuite este necesitatea de inițializare a conexiunii, adică de a stabili o cale de la un capăt la altul înainte
Comutație de circuite () [Corola-website/Science/322550_a_323879]
-
concesiunea tramvaielor societății pentru exploatarea tramvaielor în Galati, formată cu capital belgian, care a instalat 5 linii de tramvai electric cu ecartament de 1000 mm, cu șine Phoenix vechi, macazuri cu contragreutate, rețeaua totală 26,5 km cale simplă pe traseele: Gara CFR - Docuri; Piața Mare - Tunel Filești; str. Brăilei; Palatul Comisiei Europene a Dunării - Grădina Publică; str. Tecuci. Prima linie de tramvai a fost dată în folosință la 14 august 1900. La începutul secolului XX, Galațiul era înzestrat, așadar, cu
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
cu ecartament de 1.000 mm, deși inițial convenția stabilea un ecartament de 1.435 mm. Stâlpii de susținere ai rețelei de contact erau metalici și liniile electrice erau împărțite pe secțiuni pentru a înlesni reparațiile în caz de avarii. Traseul tramvaielor era următorul: de la uzină, pe străzile: Portului, Ana Ipătescu, Dogăriei, Tecuci, N. Bălcescu, Brăilei, Mihai Bravu și Traian. În prezent terenurile și clădirile respective, situate în strada Gării nr.8, sunt în administrarea societății Electrica. În perioada ianuarie 1917
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
Gării nr.8, sunt în administrarea societății Electrica. În perioada ianuarie 1917 - iunie 1919 din cauza primului război mondial nu au circulat tramvaie în municipiul Galați. În 1931 Uzinele Comunale Galați au preluat transportul în comun și cu autobuze pe un traseu de 3,5 km. pe strada Domnească (încă din 1925 câțiva particulari fac să iasă pe stradă primele autobuze) și s-a continuat dotarea transportului electric cu 19 tramvaie noi, construite la Șantierul Naval Galați. Din 1944 orașul a rămas
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
a autovehiculelor, cu o capacitate totală de 600 autovehicule echivalente. După 1980 au fost extinse liniile de tramvai cu 33,8 km, cale simplă, din care peste 9 km au fost realizați în soluție modernă, cu longrina din beton armat. Traseele noi au fost stabilite pe străzile 13 Iunie, Scânteii, între Siderurgiștilor și Gh. Asachi și pe B-dul G. Coșbuc, între Piersicului și Basarabiei, strada Suliței și strada Ștefan cel Mare. Tramvaiele cuceriseră orașul. Ele deveniseră principalul mijloc de transport în
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
mult, rețeaua de tramvaie a Galațiului se află în renovare completă. Au fost refăcute liniile de pe Bulevardul Basarabiei între Piața Energiei și Str. Domnească, liniile de pe tronsonul Micro 19 - Stadion Oțelul și Bd. Traian între Piața Mare și Baia Comunală. Traseele de tramvai ale Galațiului sunt în număr de 17, deși rețeaua a fost greu încercată datorită distrugerilor de după 1990, ba chiar într-un timp se vorbea de eliminarea tramvaielor din Galați.
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
majore de Orientare-Schi, care au constituit și unele premiere mondiale: -o federație națională a organizat simultan toate competițiile majore ale Federației Internaționale de Orientare; -s-a introdus proba de Sprint în cadrul Campionatelor Europene de Juniori; -s-a reușit transmiterea „live” atât din traseu cât și din zona startului și a sosirii, pe un post de televiziune Sport Klub TV. Sportivii orientariști Veterani au obținut la Campionatul Mondial de Veterani la Orientare-Schi medalii și rezultate de valoare: medalie de bronz, Veronica Minoiu categoria F
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
principală și centru, evoluția urbanistică a localitătii nu a ajuns să o înglobeze tramei stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
sprijină pe mai multe contraforturi și prezintă din loc în loc metereze (guri de tragere). În partea sud-vestică, dominând drumul Reciului ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular. Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m înălțime. Traseul său descrie un oval alungit pe direcția NE-SV, cu diametru maxim de cca 50m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții (NV) și un turn de apărare (SE). În partea de nord, incinta se sprijină pe
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor. În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
se deplasează vehiculele: iii) după sistemul de construcție în funcție de numărul de cabluri: Orice instalație pe cablu, de persoane in acest caz, se compune din următoarele categorii: - stațiile de plecare și de sosire (amenajate corespunzător pentru deservirea utilizării accesului de persoane); - traseul sau calea telefericului, reprezintă acea linie dreaptă sau parabolică care unește stațiile de capăt formând calea aeriană de circulație a vehiculelor: - calea aeriană formată din cablurile de oțel-cele 2 cabine pentru persoane de capacitate diferită conform criteriilor tehnologice de transport
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
amonte) sunt cele de la Sinaia-Cota 1400 și Bâlea Cascadă - Bâlea Lac. În rest, aceste grupuri motrice se află la stația din aval. Viteza de deplasare diferă în funcție de lungimea și de tipul telefericului, de sarcina utilă, de tipul cablului trăgător, panta traseului, etc. Cea mai ridicată viteză de deplasare admisă la teleferice este cea de 12 m/s (43,2 km/h) însă valorile medii recomandate sunt între 5 m/s-10 m/s; de altfel în România cea mai rapidă telecabină
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]