350,792 matches
-
nu-și semnează editorialele politice. Activitatea publicistică a lui Anghel Demetriescu cuprinde în special studii asupra unor scriitori și oameni politici contemporani și recenzii și critici ale unor opere literare. Începând din 1885 colaborează la "Revista literară", inițial cu un studiu despre Dimitrie Bolintineanu. Au urmat apoi alte studii despre Ion C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu publicate în "Epoca literară". Dintre acestea sunt mai importante articolele despre Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Take Ionescu, Alexandru Sihleanu, Ștefan C. Michăilescu și alții. El
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
lui Anghel Demetriescu cuprinde în special studii asupra unor scriitori și oameni politici contemporani și recenzii și critici ale unor opere literare. Începând din 1885 colaborează la "Revista literară", inițial cu un studiu despre Dimitrie Bolintineanu. Au urmat apoi alte studii despre Ion C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu publicate în "Epoca literară". Dintre acestea sunt mai importante articolele despre Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Take Ionescu, Alexandru Sihleanu, Ștefan C. Michăilescu și alții. El s-a impus în timp ca un critic
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
început să publice lucrări de mai mare anvergură decât recenziile și prezentările de scriitori și persoane politice. Este de presupus că intenționa să dedice ultimii ani ai vieții unor lucrări de sinteză în care să prezinte viziunea sa. Majoritatea acestor studii au fost publicate în revista "Literatură și artă română". Dintre ele se pot menționa: Unele din studiile sale au fost publicate postum, fiind demne de menționat lucrările: Totuși multe din lucrările sale au rămas neterminate. Dintre manuscrisele rămase într-o
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
Este de presupus că intenționa să dedice ultimii ani ai vieții unor lucrări de sinteză în care să prezinte viziunea sa. Majoritatea acestor studii au fost publicate în revista "Literatură și artă română". Dintre ele se pot menționa: Unele din studiile sale au fost publicate postum, fiind demne de menționat lucrările: Totuși multe din lucrările sale au rămas neterminate. Dintre manuscrisele rămase într-o fază mai înaintată pot fi citate: Aceste manuscrise se găsesc în prezent la Biblioteca Academiei Române, dar este
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
și faptele lui de o viață, el se pierde în imensitatea drumului de lumină al istoriei. Pentru Anghel Demetriescu istoria e unica perspectivă demnă de om. Ea e, ca pentru antici, suprema și dreapta lui justițiară”". Octav Papadima - Anghel Demetriescu - studiu introductiv la volumul "Opere" Pentru Demetriescu, omul nu este decât o treaptă în istorie, care nu este decât mersul spre mai bine al omenirii. Arta și politica se împletesc într-un efort comun de a arăta măreția omului. Îmbinându-le
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
a lui Gustave Flaubert sunt obositoare, cu tot talentul autorilor lor, deoarece "„romancierii se pierd în cercetări de anticar și de arheolog care nu adaugă nimic la frumusețea sau veritatea tabloului.”" Totuși el apreciază corectitudinea descrierilor lui Flaubert. Atât în studiile sale literare, discutând personajele lui Caragiale sau eroii tragediilor lui Shakespeare, cât și în numeroasele studii-portrete, în care își prezenta contemporanii, Demetriescu caută să scoată în evidență un caracter dominant. În portretul lui Take Ionescu, trăsătura dominantă este viteza, la
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți pe care o absolvă în 1888, obținând licențiatul în drept. . În 1888 a intrat în serviciul procuraturii de finanțe, pe care l-a părăsit însă curând, pentru a se dedica din plin studiilor științifice. După 1900 a călătorit adeseori în Austria de Sus, pentru a cerceta fauna și flora de acolo. Pasionat de științele naturale, începând din 1890 se consacră cercetărilor entomologice. În 1888 scrie articolul „Fauna de coleoptere din Bucovina (Beitrage zur
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
Internațională de la Paris, în 1889. A izolat din plută o substanță nouă, friedelina. Este autorul unui "Curs elementar de chimie", pentru elevii de liceu și candidații la bacalaureat, apărut în 1891 și tradus în limbile franceză și spaniolă. Prin lucrarea "Studiul relativ la o nomenclatură generală în chimia organică" (1913) a adus contribuții valoroase la fixarea nomenclaturii științifice. Ca reprezentant al materialismului științific-naturalist, Constantin Istrati a apărat concepția despre unitatea materiei. El a combătut energitismul și, în genere, idealismul fizic și agnosticismul
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
a dus și o susținută acivitate politică, murind în primul război mondial, în 1914. Rămas orfan de tată la vârsta de numai 10 ani, Nagy a lucrat ca muncitor tâmplar, cunoscând astfel viața grea a proletariatului din perioada interbelică. Ca studii avea numai patru clase elementare și o școală de ucenici tâmplari. În anii 1920 a lucrat la București și pe șantierele navale din Galați și Brăila. Încă din anul 1919 este implicat în mișcarea muncitorească, devenind membru al Partidului Comunist
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
(n. 19 martie 1898, Constanța - d. 10 septembrie 1964, București) a fost un filolog și filozof român, de formație clasicist, ales membru post-mortem al Academiei Române (în 2006). El a scris peste cincizeci de studii și cărți de filozofie, axându-se în mod special pe spațiul cultural dintre Occident și Orient. s-a născut în Constanța, într-o familie de armeni refugiați din Imperiul Otoman. A făcut studiile la București, unde a terminat liceul Gheorghe
Aram Frenkian () [Corola-website/Science/307257_a_308586]
-
2006). El a scris peste cincizeci de studii și cărți de filozofie, axându-se în mod special pe spațiul cultural dintre Occident și Orient. s-a născut în Constanța, într-o familie de armeni refugiați din Imperiul Otoman. A făcut studiile la București, unde a terminat liceul Gheorghe Lazăr, manifestându-și de atunci prin înclinația către filozofie, matematică și limbi străine (în special cele clasice, latina și greaca veche). După ce a absolvit cursurile universitare, în 1926, a plecat la Paris, unde
Aram Frenkian () [Corola-website/Science/307257_a_308586]
-
același an, în urma unui atac de cord. În anul 2006 a fost numit membru post-mortem al Academiei Române. Aram Frenkian a fost interesat în mod special de temele filozofiei presocratice și cele legate de Homer. A scris peste cincizeci de lucrări, studii și cărți, în care a abordat probleme de istoriografie filozofică. La lucrările de sine stătătoare se adaugă peste patruzeci de note, articole și traduceri.
Aram Frenkian () [Corola-website/Science/307257_a_308586]
-
noi în pânza de Audia (separarea a două digitații) și a raporturilor dintre pânzele de Tarcău și de Vrancea, prin separarea (în ultima) a trei noi semiferestre (Sucevița, Humor și Râșca). În afară de fliș, începând din 1976 s-a ocupat de studiul Sarmațianului din Platforma Moldovenească și Dobrogea de Sud. De asemenea, s-a ocupat și de istoria științelor geologice din România. A inițiat la Iași, studiul bitumolitelor oligocene (roci generatoare de hidrocarburi), foraminiferelor mari și a nannoplanctonului calcaros. Activitatea de cercetare
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
noi semiferestre (Sucevița, Humor și Râșca). În afară de fliș, începând din 1976 s-a ocupat de studiul Sarmațianului din Platforma Moldovenească și Dobrogea de Sud. De asemenea, s-a ocupat și de istoria științelor geologice din România. A inițiat la Iași, studiul bitumolitelor oligocene (roci generatoare de hidrocarburi), foraminiferelor mari și a nannoplanctonului calcaros. Activitatea de cercetare este finalizată în 180 de lucrări publicate, 30 de rapoarte geologice, 2 granturi, la care se adaugă volumele: Flișul Paleogen din bazinul văii Moldovei (1971
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
Geologia României (1974), Obcinele Bucovinei (1978), Geologia Unităților de platformă și a Orogenului nord-dobrogean (1994) ș.a. Profesor emeritus (1997), Doctor Honoris Causa al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. Pentru activitatea desfășurată a fost ales membru al Academiei Române. „Grupul de studii geologice” din cadrul Filialei Iași a Academiei Române (președinte); Societatea Geologică a României, Filiala Iași (președinte și președinte de onoare); Consiliul Național al Geologilor din România (vicepreședinte); Societatea Paleontologilor din România (membru); Societatea Geologică din Republica Moldova (membru); Comisia pentru Ocrotirea Naturii a
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
1951 cu Elena, proiectant. Ei au o fiică, Rodica, violonistă și un fiu, Gheorghe-Mihai, doctor în matematică. A urmat clasele Liceului Comercial din Focșani pe care le-a absolvit în 1948. A absolvit Facultatea de Științe Economice a Academiei de Studii Economice din București în 1952 și a obținut titlul de doctor în economie în 1972. În anii 1953-1959 a lucrat ca economist principal în Ministerul Industriei Grele, iar, începând din 1960 a intrat prin concurs la Institutul de Cercetări Economice
Aurel Iancu () [Corola-website/Science/307235_a_308564]
-
ocupând diferite poziții: cercetător principal, șef de sector, director științific, director de proiecte. Începând din 1991 este conducător de doctorat în Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române. În anul academic 1970/1971 a obținut, prin concurs, o bursă de studii în SUA în cadrul Programului de Schimburi Internaționale de Cercetători (IREX). În calitatea de visiting scholar în SUA Aurel Iancu a desfășurat activitatea de documentare și cercetare pe tema privind modele de creștere economică la Massachusetts Institute of Technology (Department of
Aurel Iancu () [Corola-website/Science/307235_a_308564]
-
W. Leontief, Paul Samuelson, Robert Solow, Kenneth Arrow, laureați ai Premiului Nobel pentru Economie, și la prelegerile prof. Gerard Debreu (laureat al Premiului Nobel pentru Economie), Gregory Grossman ș.a. În anii care au urmat, Aurel Iancu a efectuat vizite de studii, în cadrul programelor de documentare și schimburi științifice internaționale, la institute de cercetări economice din Moscova, Budapesta, Praga și a participat la conferințe și colocvii științifice internaționale în Italia, Germania, Franța, Bulgaria pe probleme privind aplicații matematice în economie, relații economice
Aurel Iancu () [Corola-website/Science/307235_a_308564]
-
Franceze (1972) și numeroase alte distincții. Niculescu a fost membru al U.C.M.R. și al S.A.C.E.M. (Paris). Între anii 1941 și 1946, Niculescu a studiat la Academia Regală de Muzică din București. S-a reprofilat apoi pe inginerie (studii la Institutul de Construcții Civile din București, până în 1950), în cele din urmă revenind la Academia de Muzică. Aici studiază compoziția cu Mihail Andricu, între anii 1951 și 1957. A avut ocazia nesperată (în contextul regimului politic din țară) de
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
1874 1894: octombrie, licență în litere cu tema "Istoria Legiunii a XIII Gemina" 1895: licență în drept cu tema "Depozitul neregulat" 1896 - 1899: reîntors la Paris, urmează cursuri de istorie română și epigrafie latină la Sorbona, la Școala de Înalte Studii și la College de France; în același timp urmează și încheie în 1899, sub îndrumarea profesorului E.Cuq, studiile doctorale cu teza "Organizarea Daciei române" 1899 - 1900: se reîntoarce în țară fiind numit de către prof.C.Dissescu că suplinitor la catedră
Paul Negulescu () [Corola-website/Science/307243_a_308572]
-
Depozitul neregulat" 1896 - 1899: reîntors la Paris, urmează cursuri de istorie română și epigrafie latină la Sorbona, la Școala de Înalte Studii și la College de France; în același timp urmează și încheie în 1899, sub îndrumarea profesorului E.Cuq, studiile doctorale cu teza "Organizarea Daciei române" 1899 - 1900: se reîntoarce în țară fiind numit de către prof.C.Dissescu că suplinitor la catedră să de drept public 1898 - 1902: înființează împreună cu G.G.Mironescu, I.Ghika, Iulian Teodorescu și alții, Revista de drept
Paul Negulescu () [Corola-website/Science/307243_a_308572]
-
(n. 25 august 1905, Focșani - d. 29 noiembrie 1974, București) a fost un istoric și arheolog român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat studiile secundare la Focșani, iar pe cele universitare la București urmând cursurile Facultății de Litere și Filozofie, secția Filologie Clasică până în 1926, obținând licență în filologie clasică și secundar arheologie. Interesul pentru studiu i-a facilitat specializarea în anii 1928-1932 la
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
arheolog român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat studiile secundare la Focșani, iar pe cele universitare la București urmând cursurile Facultății de Litere și Filozofie, secția Filologie Clasică până în 1926, obținând licență în filologie clasică și secundar arheologie. Interesul pentru studiu i-a facilitat specializarea în anii 1928-1932 la Berlin și Marburg (Lahn), participând totodată la cercetările arheologice care relevau cultură neolitica de la Goldberg (Nordlingen). Prezența la Berlin l-a adus și în fața unor materiale păstrate în cadrul Muzeului de Arheologie, la
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
Soare. Din 1945 a desfășurat concomitent o prestigioasa carieră didactica ca profesor la Universitatea din București, contribuind la formarea de discipoli care, prin cele întreprinse, au dovedit că au receptat cum se cuvine cele investite de mentorul Ion Nestor. Prin studiile întreprinse, Ioan Nestor a contribuit la fundamentarea procesului de formare a poporului român, constituind totodată un prețios îndreptar metodologic pentru mai tinerii colaboratori prin modul de analiză, de sinteză, de susținere a tezelor enunțate. Ion Nestor a avut contribuții majore
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
membrii fondatori ai "Societății literare române", societate care se va transforma ulterior în Academia Română. Este secretar general al Academiei Române până la moarte. Ca membru al Academiei Române, Iosif Hodoș face comunicarea "Literatură și bellearte", în 1868. A publicat la Pesta, în 1871, studiul de drept intitulat "Românii și constituția Transilvaniei". Din însărcinarea Academiei Române, a tradus și editat operele lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae" și "Istoria Imperiului Otoman". A colaborat la "Revista Carpaților" editată de Gheorghe Sion în 1861 și la " Foaie pentru minte
Iosif Hodoș () [Corola-website/Science/307234_a_308563]