32,310 matches
-
Ziarul "Popolo di Roma" (un important cotidian fascist italian) era mai interesat de justificarea "acțiunii directe" decît de exprimarea recunoștinței față de un prieten de o viață al Italiei. Deși asasinarea ar putea fi ilegală, ea poate fi justificată pe baza dreptății și a trecutului"53, comenta ziarul. Aceste crime legionare constituiau o linie de demarcație în istoria Statului Național Legionar. Paralel cu radicalizarea permanentă a revoluției sociale susținută de Legiune, ele au oferit soluția inamicilor Legiunii. Legionarii plănuiau nelegiuiri și mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este simplă: el vedea calea viitoare a unei națiuni nu ca pe o repetare, ci sub forma unei continuări firești a celei din trecut. Pentru Iorga, forțele culturale ascunse venind din trecut erau atotstăpînitoare. Ultimele evenimente i-au dat mare dreptate. Nu-i era necunoscut dictonul lui Saint-Just: Nimeni nu poate domni fără să greșească". Înțelegea și faptul că lumea stă pe o muchie de cuțit și că relațiile dintre grupurile de oameni se bizuie pe forță. Totuși, dacă naționalismul său
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al XX-lea. Multe dintre ideile sale estimate selectiv și ca mutatis mutandis rămîn destul de pertinente, mai ales referitor la această regiune. Ele ar putea deveni și mai relevante în deceniile următoare. Drept urmare, istorici ca Dan Zamfirescu nu-i dau dreptate lui Iorga atunci cînd afirmă că "patriotismul lui i-au indus în eroare pe unii". Nu are nici un rost (așa cum se întîmplă adesea!) nici să căutăm paralele dincolo de Nistru: la sfîrșitul secolului al XIX-lea, guvernul rus a inițiat un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la libertate a unui popor... " 12 R. L. Wolf, The Second Bulgarian Empire: Its Origins and History to 1204, în "Speculum" Cambridge, Mass., aprilie 1949, vol. XXIV, nr. 2, p. 175 13 Atunci cînd le vorbesc prietenilor mei români despre dreptate, rațiune sau echitate în relații internaționale, reacția lor este un rîs amar: "Știm din experiență cum s-a manifestat dreptatea și echitatea în istoria noastră" 14 Atunci cînd Iorga a primit titlul onorific la Oxford, Oratorul Public l-a numit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Speculum" Cambridge, Mass., aprilie 1949, vol. XXIV, nr. 2, p. 175 13 Atunci cînd le vorbesc prietenilor mei români despre dreptate, rațiune sau echitate în relații internaționale, reacția lor este un rîs amar: "Știm din experiență cum s-a manifestat dreptatea și echitatea în istoria noastră" 14 Atunci cînd Iorga a primit titlul onorific la Oxford, Oratorul Public l-a numit "un Tit Liviu al României" 15 G. Călinescu, Istoria literaturii române, București, 1941, pp. 542-545. Călinescu declară însă dintr-o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trecutul ei tulbure. Clădirile impunătoare de pe Ringstrasse aminteau de chemarea imperială a Vienei de altădată (deși bulevardul era parcă prea grandios pentru o simplă arteră de circulație Într-o capitală europeană de talie mijlocie), iar orașul se mândrea pe bună dreptate cu edificiile publice și spațiile sale civice. Viena Își invoca gloria de odinioară cu plăcere. Dar În privința trecutului mai recent era foarte reticentă. Iar motivul principal al reticenței erau evreii care locuiseră cândva În clădirile din centrul istoric al orașului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu poți să Înțelegi suferința din sufletul omului? Nu poți să-l Înțelegi pe soldatul care a trecut prin foc și pară că se distrează cu o femeie sau șterpelește un fleac?”. În felul lui grotesc, Stalin avea pe jumătate dreptate. În armata sovietică nu existau permisii. Infanteriștii și tanchiștii au Întors soarta luptei În trei ani teribili, printr-o serie neîntreruptă de marșuri și bătălii În vestul Uniunii Sovietice, prin Rusia și Ucraina. Pe parcurs, au avut parte de dovezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stabilească În Vest. Balticii nu erau singurii care refuzau să plece. Numeroși cetățeni sovietici, polonezi, români și iugoslavi preferau să rămână În taberele temporare din Germania decât să se Întoarcă În țările de origine. Cetățenii sovietici se temeau pe bună dreptate de tipicele represalii Împotriva oricui stătuse În Vest (chiar dacă fusese ținut Într-un lagăr). Balticii, ucrainenii, croații și alții ezitau să se Întoarcă În state aflate acum, oficial sau de facto, sub control comunist: reticența lor era motivată de riscul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stăpânirea sovietică (mai ales În estul Poloniei, Între 1939 și 1941), Încurajarea informatorilor În stil iacobin și obiceiul revoluționar (francez) de a pune la Îndoială loialitatea altora au Înflorit nestingherite. Pe scurt, toată lumea se temea de toată lumea - și pe bună dreptate. Pe fondul unei suspiciuni generale, oamenii se grăbeau să-i denunțe pe ceilalți pentru presupuse abateri sau avantaje ilicite. Autoritățile nu ofereau protecție; cei aflați la putere nesocoteau ei Înșiși legea. Pentru mulți europeni, În anii 1939-1945, drepturile - civile, legale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
presupuse abateri sau avantaje ilicite. Autoritățile nu ofereau protecție; cei aflați la putere nesocoteau ei Înșiși legea. Pentru mulți europeni, În anii 1939-1945, drepturile - civile, legale, politice - nu mai existau. Statul a Încetat să mai fie garantul legii și al dreptății; dimpotrivă, În Noua Ordine hitleristă guvernul era prădătorul principal. Este notorie atitudinea naziștilor față de viața și integritatea umană, dar poate că moștenirea practică cea mai importantă lăsată lumii postbelice este felul În care tratau proprietatea. În timpul ocupației germane, dreptul la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legea (nazistă): 15 din cei 45 de acuzați au fost achitați. E dificil așadar să ne dăm seama În ce măsură au contribuit procesele la reeducarea politică și morală a populației germane. Mulți le priveau cu ostilitate, ca pe o mostră de „dreptate a Învingătorului” - și exact asta și erau. În același timp, erau procesele reale ale unor criminali cât se poate de adevărați, pentru un comportament criminal ce putea fi dovedit și, ca atare, au creat un precedent vital pentru jurisprudența internațională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toată lumea) și ar fi fost uimit să afle că mulți dintre americanii care administrau În prezent Germania, deși adepți ai programului New Deal al lui F.D. Roosevelt, erau entuziaști ai planificării. Dar În acel moment, el avea În linii mari dreptate. Ce era „Planificarea”? Termenul poate genera confuzii. Singurul element comun tuturor teoriilor era implicarea statului În problemele sociale și economice. Mai departe viziunile variau, de obicei În funcție de tradițiile politice naționale. În Marea Britanie, unde nici nu a existat o planificare propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau europenii dispuși să plătească atât de mult pentru asigurări și alte beneficii de lungă durată, când viața era Încă grea și lipsurile generalizate? Mai Întâi, tocmai pentru că vremurile erau dificile, sistemul postbelic de asistență socială garanta un minim de dreptate sau echitate. Nu era revoluția spirituală sau socială visată de partizani, dar contrasta salutar cu deznădejdea și cinismul din perioada de dinainte de război. În al doilea rând, statele asistențiale din vestul Europei nu divizau politic populația. Deși erau orientate spre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toți europenii - așteaptă să li se Întâmple ceva; ori, mai rău, nu se mai așteaptă la nimic.” Continentul european, după cum remarca tot ea cu câteva luni Înainte, intra lent Într-o nouă eră glaciară. George Kennan i-ar fi dat dreptate. șase săptămâni mai târziu, el sugera Într-un raport al Biroului Executiv că problema reală nu era comunismul, decât poate indirect. Angoasa europeană era provocată de efectele războiului și de ceea ce Kennan diagnostica drept „epuizare fizică și morală”. Obstacolele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În schimbul promisiunii că toate transporturile de produse din Statele Unite se vor face cu nave americane, Încărcate de docheri americani, membri ai sindicatului AFL-CIO. Dar aceasta era una din rarele situații când SUA obținea un avantaj direct și imediat. Dulles avea dreptate: Planul Marshall era de folos Americii fiindcă repunea pe picioare cel mai important partener comercial al său, nu fiindcă transforma Europa Într-o anexă imperială. Însă miza era cu mult mai mare. Chiar dacă nu toată lumea realiza la vremea aceea, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi vor sprijini pe locuitorii oricărui stat european eliberat sau fost membru al Axei” să formeze guverne reprezentative, să faciliteze alegeri libere etc. Cinismul postbelic al Uniunii Sovietice În privința acestui angajament va fi reproșat Vestului de reprezentanții mânioși (pe bună dreptate) ai națiunilor captive. Însă tot ce s-a decis la Yalta fusese deja convenit la Teheran sau În altă parte. Tot ce se poate spune despre Yalta este că reprezintă un caz frapant de neînțelegere, mai ales În cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1946, generalul Eisenhower le spunea președintelui Truman și Statului-Major Interarme: „Nu cred că Roșii vor război. Cu ce s-ar alege dintr-un conflict armat? Nu pot asimila mai mult decât au câștigat deja”. Într-un oarecare sens, Eisenhower avea dreptate: Stalin nu se pregătea de război cu SUA (deși concluzia care se putea trage de aici - că avea interes să coopereze pe deplin cu foștii săi aliați - era mai puțin adevărată). Statele Unite, care dețineau monopolul armei atomice, nu aveau nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
strălucise În perioada interbelică, era compromisă: În octombrie 1938, un Edvard Beneš buimăcit Își recunoștea „cea mai mare greșeală În fața Istoriei... fidelitatea față de Franța”, iar toată regiunea Îi Împărtășea deziluzia. Atenția Franței era acum Îndreptată asupra Germaniei. și pe bună dreptate: Între 1814 și 1940, pământul francez a fost invadat și ocupat de nemți În cinci rânduri, dintre care cei vârstnici În 1945 apucaseră trei. Franța plătise un preț uriaș, suportând pagube teritoriale și materiale, suferință și pierderi de vieți omenești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
realitate excluse. Dimpotrivă, Stalin Îi privea ca pe niște aventurieri zănateci, luptând pentru o cauză pierdută și riscând să declanșeze o intervenție americană. Sprijinul provocator acordat de Tito rebelilor greci l-a enervat așadar pe Stalin (care socotea pe bună dreptate că, dacă n-ar fi fost ajutorul iugoslav, situația politică tulbure din Grecia s-ar fi rezolvat de mult pe cale pașnică 5), Îndepărtându-l și mai mult de acolitul din Balcani. Dar Tito nu Îl făcea de râs (stârnind În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acei ani, ea a oferit spațiul psihologic În care Europa a avansat, regăsindu-și Încrederea În sine. Cum Îi explica Adenauer lui Macmillan zece ani mai târziu, CECO nu era nici măcar o organizație economică propriu-zisă (și, prin urmare, Marea Britanie avusese dreptate, după părerea lui, să nu adere). Nu era nici măcar un proiect de integrare europeană, dacă lăsăm la o parte fanteziile lui Monnet, ci doar cel mai mic numitor comun al intereselor occidentale reciproce În momentul semnării. Era, sub aparența economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
monopolul puterii. După cum prevedea Constituția maghiară din august 1949, el trebuia să-și asume și să mențină un „rol conducător”, eliminând sau absorbind celelalte formațiuni politice. Partidul devenea singurul mediu al mobilității sociale, comandând și Împărțind - prin controlul curților judecătorești - dreptatea. Inseparabile de stat, ale cărui instituții le monopolizase, recipiente ale ordinelor directe de la Moscova, partidul local și aparatul securității de stat funcționau ca niște curele de transmisie pentru puterea sovietică. În al doilea rând, partidul-stat urma să exercite monopolul În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comparație, procesele par complicate; mărturiile și confesiunile evident false, persecuția fățișă a anumitor indivizi și categorii sociale nu erau deloc făcute să-i convingă pe observatorii străini de buna-credință a procedurilor judiciare sovietice. Dar procesele-spectacol din blocul comunist nu urmăreau dreptatea. Erau mai degrabă o demonstrație pedagogică pentru public, o venerabilă instituție comunistă (primele procese de acest fel au avut loc În URSS În 1928) menită să ilustreze structurile autorității din sistemul sovietic. Procesele lămureau publicul cine are dreptate și cine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu urmăreau dreptatea. Erau mai degrabă o demonstrație pedagogică pentru public, o venerabilă instituție comunistă (primele procese de acest fel au avut loc În URSS În 1928) menită să ilustreze structurile autorității din sistemul sovietic. Procesele lămureau publicul cine are dreptate și cine se Înșală, Îi indicau cine este vinovat de eșecurile politice și cine s-a remarcat prin loialitate și obediență; ele furnizau chiar și replicile, un vocabular anume care trebuia folosit În discuțiile publice. După arest, Rudolf Slánský nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
repudiam epoca precedentă. O știam mai mult din literatură și mi se părea o eră a prostiei și a barbariei. Milan Șimečka La mijloc de secol XX, orice gest implică adoptarea unei poziții față de sistemul sovietic. Raymond Aron Am avut dreptate să mă Înșel; tu și ai tăi v-ați Înșelat când ați avut dreptate. Pierre Courtade (lui Edgar Morin) Ne place sau nu, construcția socialismului are avantajul că nu poate fi Înțeleasă decât dacă-i Îmbrățișăm cauza și Îi adoptăm
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eră a prostiei și a barbariei. Milan Șimečka La mijloc de secol XX, orice gest implică adoptarea unei poziții față de sistemul sovietic. Raymond Aron Am avut dreptate să mă Înșel; tu și ai tăi v-ați Înșelat când ați avut dreptate. Pierre Courtade (lui Edgar Morin) Ne place sau nu, construcția socialismului are avantajul că nu poate fi Înțeleasă decât dacă-i Îmbrățișăm cauza și Îi adoptăm idealurile. Jean-Paul Sartre N-ai ce-i face, uneori oamenii au păreri corecte din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]