32,407 matches
-
vorbesc diferite limbaje: omul salută de departe, intră, se pleacă, privește Înainte, Îngenunchează, atinge, Îmbrățișează, sărută. În poala zeiței se pune o haină, lui Jupiter i se oferă o cunună de lauri sau o implorare scrisă. Pare mai puțin respectuos gestul de a lipi o foaie pe statuie sau cel de a scrie propria cerere pe piciorul zeului. Devotul Își așează ofrandele votive sau de mulțumire cât mai aproape cu putință de divinitate. Și pentru antici era limpede că Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu este public 2. Destul de departe de imagine și chiar de templul lui Jupiter Capitolinul, Îi aclamă numele, ca sclavii domestici, și vestesc orele, se prefac că Îl spală și Îl ung. Pentru Iunonaxe "Iunona" și Minervaxe "Minerva" se mimează gestul de a le așeza păr pe cap și de a le Împodobi, iar În fața lor se așază o oglindă. Zeii sunt invocați drept garanți, primesc rugăciuni scrise și trebuie să dea ascultare cauzelor judiciare. Mimi și alți artiști cântă În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele mai bune sunt fripte și tăiate. La ele se pot adăuga mola salsa, vin și alte părți ale animalului (magmentum, augmentum). În acest fel, Îi este oferită zeiței Ceresxe "Ceres" o masă gata de a fi consumată. Acest ultim gest, oferirea unei mâncări, este actul decisiv al sacrificiului roman al unui animal. În acest punct, În ritualul lui Cato există un fel de „ritual inversat”. Două unități care par strict unite Între ele, tăierea și ofranda organelor interne adusă zeiței
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elementară prezentă În ea și unirea dintre diferitele nivele ale vieții sociale. Prin intermediul acestui ritual li se Întipărește În mintea celor care iau parte la el regulile unei acțiuni complexe din punct de vedere fizic, senzorial și intelectual: prin mișcare, gesturi, cuvânt, cooperarea cu ceilalți sau numai prin faptul de a privi sau nota ritualul pentru cititorii viitori. Cea mai mică unitate cultuală a acestui ritual pune În scenă, cu diferite variante, actul de a oferi și de a hrăni. Ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noi Înșine; Zeul e bun și nu poate să vrea răul; pe Zeuxe "Zeu" Îl venerează cel care Îl cunoaște; În „religia sa lăuntrică” (animi religio), Înțeleptul nu se Îndreaptă către o mulțime de zeități, așa cum „simulează”, În schimb, prin gesturile sale rituale 2. M. Tullius Cicero, consul În 63 Î.Hr. și augur (din 53 Î.Hr.), reprezintă scepticismul Akkademiei, dar se conformează unei morale și unei teologii stoice. Cu religiozitatea lui luminată, angajată politic și Înțeleaptă, sceptică și, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de sus explică scena: „Sosirea fardului negru pentru ochi adusă de treizeci și șapte de asiatici”. Barba este un semn caracteristic al asiaticilor, precum și îmbrăcămintea multicoloră. Capul delegației care urmează imediat pe al doilea slujitor egiptean se închină într-un gest de salut de respect și prezintă în dar un ibex domesticit. Numele său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o bună cunoaștere a deschiderilor teoretice oferite de experiența marii poezii moderne, poetul adoptă o atitudine lirică romantică, în care reluarea unor teme la prima vedere învechite - precum aceea a poetului-profet îmbrăcat în veșminte de ceremonie și binecuvântând lumea cu gesturi hieratice - este învestită cu o nouă semnificație în lumina unui limbaj modern, intens metaforic, și a unei structuri poematice respirând din plin libertatea dobândită în urma revoluțiilor formale din literatura începutului de secol XX. Ca și în cazul altor scriitori moderni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
funerare o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la retorica vitalistă, însoțită de gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă de brad și / un câine roșu trebuie / să latre pe o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
afectiva este mai bine dezvoltată. Imaginația constă în capacitatea de a crea reprezentări noi, pe baza ideilor, senzațiilor, percepțiilor acumulate anterior. Prin demutizarea surdomutului și dezvoltarea vorbirii la hipoacuzici se îmbogățește și perfecționează vocabularul și pronunția. Folosirea exagerată a limbajului gesturilor poate deveni un obstacol în învățarea limbajului oral, dar și folosirea metodei orale pure, chiar în educația timpurie, înseamnă a lipsi copilul de o comunicare reală, atâta timp cât limbajul nu este bine instalat. Trebuie avute în vedere anumite caracteristici încă din
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
Pentru buna desfășurare a practicii medicale elevul trebuie să se documenteze continuu și specific folosind bibliografia recomandată. Practicantul va promova o relație de respect și înțelegere cu pacientul prin adoptarea unei ținute etice și estetice în ceea ce privește aspectul personal, ținuta, limbajul, gesturile. Drepturile elevului aflat în stagiu practic Elevului practicant i se va asigura protecția fizică și psihică prin prelucrarea normelor de protecție a muncii, prin purtarea obligatorie a echipamentului de protecție conform unității medicale în care-și desfășoară stagiul practic. Elevul
Caiet 1 () [Corola-publishinghouse/Science/395_a_775]
-
libertății și rezultatul acestei activități: „hotărârea“, ca esență a libertății (aleg, decid, hotărăsc), se soldează de fiecare dată cu „hotare“, cu tăieturi în stofa posibilului, care prin succesiunea alegerilor noastre ne alcătuiesc viața și dau existenței noastre un chip. Acest gest lingvistic unic și paradoxal, care surprinde comportamentul libertății ca traiectorie a unui destin, este descris în capitolul Despre hotar și hotărâre. O carte dedicată libertății ar fi putut de aceea să preia titlul acestui capitol. Dar pentru că omul nu se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
s-ar fi putut și altfel“). Sursa fanatismului poate fi deopotrivă recentrarea: de vreme ce am intervenit acolo unde se alesese pentru mine și am rectificat, prin realegerea mea, conturul inaugural al eului meu, eu iubesc cu o pasiune sporită rezultatul acestui gest categoric ca dovadă tardivă a libertății mele. Recentrarea este fapta orgolioasă a eului care a realizat un transplant de libertate în spațiul predeterminării: ceea ce provine de dinaintea alegerii proprii suferă o redefinire în spațiul deciziei mele. Recentrarea operează astfel o deplasare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
implacabil pe care, hotărându mă, eu l am provocat - este altceva decât frica resimțită noaptea, într-o pădure sau la marginea satului, lângă un cimitir. Frica aceasta nu mă surprinde; ea este prevăzută, știută, așteptată. Ea s-a desprins din gestul meu și face parte din scenariul hotărârii mele. Ea este așteptarea înfrigurată a desăvârșirii acestui scenariu, frică dramatică, desfășurată. Spre deosebire de frica cealaltă, care nu a părăsit sfera instinctului și pe care o împărtășesc cu tot ce este animal, frica aceasta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Iar ele au primit configurație și coerență dinlăuntrul meu chiar; eu sunt cel care le-a dat hotar, le-a „hotărât“ așa, le-a delimitat, eu sunt cel care le-a „tăiat“, „tranșat“ (decido), decupându-le din materialul amorf al gesturilor posibile, din posibilul vieții mele, dându-i acesteia, de fiecare dată, contur. Mă hotărăsc, dau hotar actelor mele, fiecăruia în parte și tuturor laolaltă, le fac astfel să fie și în felul acesta, prin suita hotărârilor mele, îmi dau un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a nehotărârii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției și devine nehotărâre? Nehotărârea - această deliberare prelungită care se hrănește din dincoacele unei cunoașteri ce nu va deveni niciodată gest. Nehotărârea apare în absența unor indicii ale acțiunii; nimic din afara mea nu trimite la „mai bine“ sau la „mai rău“; nimic nu e de ales, nimic nu e de evitat. Nehotărârea este povara singurătății noastre în fața prestigiului inaparent al oricărei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin conferirea unui hotar, ființă, înseamnă a înființa. Dacă ceva urmează să fie cu adevărat, acel ceva trebuie hotărât. Este nevoie de fermitatea hotărârii ca să apară fermitatea reală a ființei. Dar ideea că „se poate și altfel“ sau că, odată gestul făcut, „s-ar fi putut și altfel“ generează coșmarul celui nehotărât. Lucrurile ar fi arătat „altfel“ dacă nu aș fi hotărât așa. Și totuși numai acest „așa“ este real, în timp ce „altfel“ s-a pierdut definitiv în gestul subiacent al eliminării
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sau că, odată gestul făcut, „s-ar fi putut și altfel“ generează coșmarul celui nehotărât. Lucrurile ar fi arătat „altfel“ dacă nu aș fi hotărât așa. Și totuși numai acest „așa“ este real, în timp ce „altfel“ s-a pierdut definitiv în gestul subiacent al eliminării mele, în neantul posibilului condamnat să rămână posibil. Înființând, orice hotărâre desființează în jurul ei un potențial de ființă. Instituirea de ființă are loc pe spezele unei prealabile condamnări la a nu fi. Tocmai obligația de a săvârși
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
altă direcție, nu va deveni niciodată reală, care pur și simplu nu va fi. Nehotărârea e o derută pre ontologică. Nehotărând, cel nehotărât oprește lucrurile pe pragul propriului lor „a fi“ și, odată cu ele, își blochează propria ființă; prin reținerea gestului său, el le împiedică să fie, așa cum, deopotrivă, el se împiedică pe sine să fie. Căci numai tăind un hotar în stofa posibilului el ar putea să-și dea sie un hotar și astfel - să fie. Altminteri, el rămâne blocat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
răspuns instalat confortabil în perimetrul lipsit de primejdie al curiozității goale, satisfacere nevinovată a pasiunii cunoașterii. „Ce e de făcut?“ este o întrebare pândită de spectrul realului: acesta o urmărește, o amenință, o hărțuiește. Dar în fața somației de a produce gestul, nehotărârea nu poate răspunde decât cu gesticulația gândirii. În primă instanță se pare că nehotărârea nu izvorăște dintr-un blocaj al lucrurilor - căci ceva e de făcut -, ci dintr-unul al nostru în fața lor. În mod obiectiv este ceva de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
trăiește riscul în mod proiectiv, pentru că îl epuizează în gândire, cel nehotărât nu poate trece acest prag. El nu poate colabora cu necunoscutul, livrându-se unui mers al lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-se unui mers al lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în tot ce cade în afara sa și, de aceea, el nu se poate expune, nu poate ieși din sine, nu poate cunoaște starea de exaltare și beție a celui ce împlinește actul ca risc. Căci acela, gândind laolaltă necunoscutul și gestul, s-a livrat din capul locului unei alte instanțe. El își dobândește eul printr-o prealabilă ieșire din sine, pe când nehotărâtul nu-l obține tocmai pentru că nu-l poate părăsi. Forma pe care o îmbracă această nepărăsire a eului este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
el anticipează regretul pe care l-ar cunoaște acționând și care în fapt, el tocmai, îl face să nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva eșecului, deci iremediabila mea răsturnare, regretul stă la pândă în preliminariile oricărui act. Fiecare gest poartă în sine negativul consecinței sale, și astfel nostalgia unui alt deznodământ. Pentru că nu este pregătit să transfigureze eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (când de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobândi), cel nehotărât
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra unui eșec! Pe de altă parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate dobândi cu adevărat eul decât pierzându-l pe cel pe care-l apără
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur doar în clipa hotărârii sale. Căci hotărârea este în vederea a ceva și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întâmpinare, deschidere către lume și către ceilalți. Convertindu-se în biografie și destin, hotărârea poate genera saga unui erou sau martir. Orice hotărâre deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]