35,463 matches
-
franceză, a fost devastată de o mare răscoală a sclavilor. Sclavii, conduși de Toussaint l'Ouverture, iar după capturarea lui (1801) de Jean-Jacques Dessalines, au reușit să reziste multă vreme trupelor franceze, spaniole și britanice, pentru ca până la urmă să obțină independența a ceea ce a devenit Haiti (1804), prima republică a negrilor din lume, înființată cu mult timp înaintea viitoarelor state africane. Între timp, războiul franco-britanic reizbucnit a dus la pierderea ultimelor colonii franceze. Deși după Pacea de la Amiens din 1802 aceste
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Constituția Franței din 1946, înlocuia fostul imperiu colonial. Totuși, Franța a fost imediat confruntată cu declanșarea procesului de decolonizare. Guvernul lui Paul Ramadier a reprimat insurecția din Madagascar din 1947. În Asia, Vietminul condus de Ho Chi Minh a proclamat independența Vietnamului, act politic care a dus la declanșarea primului război din Indochina. Aproape imediat după înfrângerea și retragerea Franței din Vietnam în 1954, a izbucnit un nou război mai dur în colonia cea mai veche și mai importantă a Parisului
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Messali Hadj apărute încă din perioada interbelică, s-au radicalizat după al doilea război mondial. În 1945, masacrul de la Sétif, de care era responsabilă armata franceză, a fost o încercare de înăbușire a mișcării algeriene de eliberare. Războiul algerian de independență a izbucnit în 1954. Algeria era o problemă specială pentru Franța, datorită numărului mare de coloniști europeni (așa-numiții "pieds-noirs") care se așezaseră în această regiune în 125 de ani de control al Parisului. Venirea la putere a lui Charles
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
coloniști europeni (așa-numiții "pieds-noirs") care se așezaseră în această regiune în 125 de ani de control al Parisului. Venirea la putere a lui Charles de Gaulle în 1958, în plină criză, a dus în cele din urmă la recunoașterea independenței Algeriei în 1962 prin Acordurile de la Évian. Uniunea Franceză a fost înlocuită în noua constituție franceză din 1958 prin Comunitatea Franceză. Numai Guineea a refuzat, după o consultare populară, să facă parte din noua organizație, pe care o considera tot
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
prin Comunitatea Franceză. Numai Guineea a refuzat, după o consultare populară, să facă parte din noua organizație, pe care o considera tot de factură colonială. În timpul războiului din Algeria, Comunitatea Franceză s-a autodizolvat, tuturor coloniilor africane fiindu-le recunoscută independența, după convocarea unor referendumuri locale. Unele foste colonii au ales să fie în continuare parte a Franței, căpătând statutul de "departemente" și "teritorii de peste mări". Criticii neocolonialismului au afirmat că noua "Françafrique" este doar o formă mascată a mai vechii
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
parte a Franței, căpătând statutul de "departemente" și "teritorii de peste mări". Criticii neocolonialismului au afirmat că noua "Françafrique" este doar o formă mascată a mai vechii guvernări coloniale. Ei au afirmat că în vreme ce de Gaulle recunoștea pe de-o parte independența fostelor colonii, pe de altă parte crea noi legături care să împiedice îndepărtarea de Paris a noilor națiuni apărute pe harta politică a lumii. Principalul colaborator al lui de Gaulle în această întreprindere a fost Jacques Foccart, consilierul pe probleme
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
alți politicieni ai vremii, a pus bazele presei și economiei românești. Personalitatea sa este mai puțin cunoscută, aceasta nu datorită lipsei sale de importanță, ci dorinței sale de a rămâne în umbră. A avut roluri importante în Unirea de la 1859, independența de la 1877, a redactat, alături de Ion Brătianu, Constituția din 1866 și a susținut, atât financiar cât și moral, lupta românilor din teritoriile asuprite. De asemenea, a fost un scriitor talentat, scrierile lui fiind compuse mai ales din articole din ziare
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
Trecea frecvent Dunărea pentru a avea grija și de treburile din țară. De altfel, mai târziu va fi răsplătit cu medalia „Trecerii Dunării”, singura distincție pe care a primit-o de-a lungul vieții. După terminarea activităților legate de recunoașterea independenței în cadrul Congresului de la Berlin, Carada înființează, din nou alături de Ion C. Brătianu, Banca Națională a României în 1880. Deși nu acceptă funcția de Guvernator, o preia într-un final pe cea de director. El însuși merge la Paris pentru a supraveghea tipărirea biletelor
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
a început să lucreze la primul său cvartet de coarde, spre nemulțumirea lui Mussorgsky și Vladimir Stasov. Faptul că Borodin a lucrat la cvartet cât se afla membru al "Grupului celor cinci", care erau ostili față de muzica de cameră, demonstrează independența sa. După primul cvartet de coarde, Borodin a demonstrat că stăpânește forma. Al doilea cvartet de coarde a urmat în 1881. Primul cvartet de coarde este mai bogat în schimbările de stare. Al doilea cvartet de coarde are o atmosferă
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
drama istorică în versuri „Vlaicu Vodă” (1902) capitol dintr-o proiectată trilogie, „Mirciada”, una dintre operele de bază ale repertoriului dramatic românesc. În ea se evocă, în versuri de amploare romantică, unul dintre momentele de luptă pentru menținerea și întărirea independenței Țării Românești. a fost, ca director al Teatrului Național din București (între 1905 și 1908, apoi între 1912 și 1914) și în calitate de regizor al companiei de teatru (1909), un militant pentru afirmarea dramaturgiei naționale, precum și a celei universale. Argeșeanul a
Alexandru Davila () [Corola-website/Science/305785_a_307114]
-
seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor și în Țara Românească. În paginile ziarului "Românul", care a apărut timp de aproape o jumătate de secol, a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării. A fost unul dintre conducătorii Partidului Național Liberal, creat în anii 1874-1875, dar în 1884, intrînd în conflict cu Ion Brătianu, a organizat o disidență liberală. A susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării. A fost unul dintre conducătorii Partidului Național Liberal, creat în anii 1874-1875, dar în 1884, intrînd în conflict cu Ion Brătianu, a organizat o disidență liberală. A susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878. În 1858 a pus bazele "Asociației lucrătorilor tipografi din București", al cărui președinte a fost. În 1863 a fondat Casa de ajutor reciproc a tipografilor din România alături de Walter Scarlat, Iosif
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
de faianță, editorilor-tipografi și țesătorilor. Vermeer picta puțin - în medie două tablouri pe an - rezultă însă că era bine plătit, pentru a putea face față necesităților familiei sale, care în 1675 (anul morții pictorului) număra 11 copii. Ține mult la independența sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar - cu timpul - și inevitabile greutăți materiale. Cei mai cunoscuți clienți ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten și tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
este șeful de stat al României. El are rolul de a reprezenta statul român în relațiile internaționale; conform Constituției, este garantul independenței naționale, veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. De asemenea, președintele este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de
Președintele României () [Corola-website/Science/305828_a_307157]
-
orașul a suferit, ca urmare a unui nou cutremur de pământ (de 4,5 pe scara Richter). Au murit atunci circa 30.000 de persoane, iar alte peste 1000.000 de persoane au avut de suferit. Ca urmare a declarării independenței Turkmenistanului, la 27 octombrie 1991, orașul Așgabat a devenit capitală noului stat suveran. Așgabat este un centru cultural. În oraș, funcționează studiouri cinematografice, o academie de științe, o universitate, muzee, o grădină botanică.
Așgabat () [Corola-website/Science/305834_a_307163]
-
A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cântat despre limba română, Eminescu. La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la "Marea Adunare Națională", apoi au plecat, imediat, la "Festivalul de la Mamaia", unde Doina avea să spună: ""Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre"". În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central din Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței. Ziarul "Moldova Suverană", 5 noiembrie 1992: "Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea-Teodorovici care, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
parte a provinciilor din nord a Țărilor de Jos au semnat Uniunea de la Utrecht, în care au promis să se sprijine reciproc în apărarea lor împotriva armatei spaniole. Aceasta a fost urmată în 1581 de Actul de Abjurare, declarația de independență a provinciilor. În 1582, l-au pe invitat François, duce de Anjou, să-i conducă, dar după o încercare eșuată de a captura Antwerp în 1583, ducele a părăsit Țările de Jos. După asasinarea lui William de Orange (10 iulie
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
recunoscute de Imperiul spaniol în Pacea westfalică din 1648. Republica Provinciilor Unite a durat până la invazia forțelor revoluționare franceze în 1795, înființând o nouă republică denumită Republica Batavă care va fi înlocuită de către regatul napoleonian Olanda. Olanda și-a recâștigat independența față de Franța în 1813. În tratatul anglo-olandez din 1814 s-au folosit numele "Provinciile Unite ale Țărilor de Jos" și "Țările de Jos Unite". În 1815 a fost unită cu Țările de Jos Austriece, Luxemburg și Liège ("Provinciile din Sud
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
tampon puternic în nordul Franței. După ce Belgia și Luxemburg au devenit independente, statul a devenit cunoscut sub numele de Regatul Țărilor de Jos. Republica era o confederație formată din șapte provincii, fiecare având propriul guvern și un grad sporit de independență, și un număr de teritorii, numite Teritoriile Generalității. Acestea din urmă erau administrate direct de Stările Generale, guvernul confederal. Stările Generale aveau sediul la Haga și erau formate din reprezentanții celor șapte provincii. Provinciile republicii erau (în ordine în funcție de statutul
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
intactă în rândurile vânătorilor de toate naționalitățile. Bracul german este inteligent și ușor de antrenat. El a fost creat pentru a fi independent și capabil să acționeze din proprie inițiativă atunci când nu este în raza vizuală a stăpânului său. Această independență genetică poate da impresia de încăpățânare. Bracul german este în general o rasă sănătoasă. Unii câini pot suferi de probleme ale încheieturii șoldului, boli genetice ale ochilor sau cancer de piele. Ca toți câinii cu urechi pleoștite, face des otite
Brac german () [Corola-website/Science/305904_a_307233]
-
pe Ion Luca Caragiale. A întemeiat împreună cu Émile Galli ziarul de limbă franceză, "L'Orient", care, ulterior, a devenit cunoscutul "L'Indépendence Roumaine", unde făcea propagandă, în favoarea României în cercurile străine de cititori. Pe câmpurile de luptă ale Războiului de Independență din 1877 - 1878, Alexandru Ciurcu era corespondent de război, când face cunoștință și se împrietenește cu Nicolae Grigorescu. Se împrietenește cu ziaristul francez Just Buisson, corespondent la București al agenției franceze de presă „"Havas"”. În anul 1882, Alexandru Ciurcu, împreună cu
Alexandru Ciurcu () [Corola-website/Science/305897_a_307226]
-
Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii (1775 - 1783), cunoscut în literatura de specialitate de limbă engleză din Statele Unite că Războiul revoluționar american (conform denumirii originare, [The] American Revolutionary War), sau Războiul de independență american (conform denominării originale, American War of Independence), a fost un
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii (1775 - 1783), cunoscut în literatura de specialitate de limbă engleză din Statele Unite că Războiul revoluționar american (conform denumirii originare, [The] American Revolutionary War), sau Războiul de independență american (conform denominării originale, American War of Independence), a fost un război care a durat între 1775 și 1783 și care s-a desfășurat în părțile estică și nord-estică ale teritoriului de azi al Statelor Unite, respectiv în sud-estul Canadei de
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
1783 și care s-a desfășurat în părțile estică și nord-estică ale teritoriului de azi al Statelor Unite, respectiv în sud-estul Canadei de azi, fiind purtat între Regatul Mării Britanii și revoluționarii celor treisprezece colonii britanice din America de Nord, care au declarat independența acestora formând entitatea statală numită Statele Unite ale Americii în 1776. Anterior declanșării războiului propriu-zis, cele 13 colonii au declarat oficialii monarhului britanic "personae non grata", au format Cel de-al Doilea Congres Continental (conform originarului, "Second Continental Congress"), au format
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]