33,332 matches
-
enunțată de Marinetti, după care războiul este "singura igienă a lumii". Pe 17 august 1916, în timpul unor manevre, desfășurate la Chievo în apropierea orașului Verona, Umberto Boccioni se accidentează căzând de pe cal și moare. Avea doar treizeci și patru de ani. Primul tablou care poate fi considerat ca o afirmație a simultaneității a fost "Viziuni simultane" - scrie Boccioni în anul 1914. Tabloul (1911) reprezintă, în esență, sinteza mai multor principii futuristice. Mai ales dinamismul este sugerat prin descompunerea și deformarea structurii spațiului, tensiunea
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
la Chievo în apropierea orașului Verona, Umberto Boccioni se accidentează căzând de pe cal și moare. Avea doar treizeci și patru de ani. Primul tablou care poate fi considerat ca o afirmație a simultaneității a fost "Viziuni simultane" - scrie Boccioni în anul 1914. Tabloul (1911) reprezintă, în esență, sinteza mai multor principii futuristice. Mai ales dinamismul este sugerat prin descompunerea și deformarea structurii spațiului, tensiunea artistică destabilizează construcția formelor care recreează orașul, absorbindu-le în haosul spectacolului străzii. Pictorul urmărește redarea vacarmului, luminilor, culorilor
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
a orașului modern, al cărui caracter brutal și amețitor este evidențiat prin exploatarea specifică a perspectivei. În anul 1913, Boccioni renunță la temele sale preferate până atunci (mulțimea, orașul, strada) și caută echivalentele plastice ale mișcării, luminii și obiectelor. În tabloul ""Dinamismul unui ciclist"" (1913), Boccioni efectuează o sinteză a mișcării bicicletei, prezintă persoana care pedalează și mediul în care se desfășoară acțiunea. În tabloul pictat se remarcă deja valori plastice exclusiv abstracte. Operă de o cromatică neobișnuită, înviorată de multitudinea
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
preferate până atunci (mulțimea, orașul, strada) și caută echivalentele plastice ale mișcării, luminii și obiectelor. În tabloul ""Dinamismul unui ciclist"" (1913), Boccioni efectuează o sinteză a mișcării bicicletei, prezintă persoana care pedalează și mediul în care se desfășoară acțiunea. În tabloul pictat se remarcă deja valori plastice exclusiv abstracte. Operă de o cromatică neobișnuită, înviorată de multitudinea de pete expresive și strălucitoare, ea este tributară din punct de vedere tehnic stilului pointilist. Tabloul reprezintă afirmația plastică a necesității redării mișcării continue
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
și mediul în care se desfășoară acțiunea. În tabloul pictat se remarcă deja valori plastice exclusiv abstracte. Operă de o cromatică neobișnuită, înviorată de multitudinea de pete expresive și strălucitoare, ea este tributară din punct de vedere tehnic stilului pointilist. Tabloul reprezintă afirmația plastică a necesității redării mișcării continue și a refuzului fragmentizării relațiilor temporo-spațiale.
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
1927, Boulogne-sur-Seine, Franța), cu numele adevărat "José Victoriano Carmelo Carlos González-Pérez", a fost un pictor spaniol. Alături de Pablo Picasso și Georges Braque, este unul din principalii reprezentanți ai cubismului. a pictat mai ales compoziții cu natură moartă, folosind în construcția tablourilor colaje alăturate sau suprapuse. Juan Gris s-a născut la 23 martie 1887 în Madrid, cu numele "José Victoriano González Pérez", fiu al unui negustor înstărit. Tânărul manifestă de timpuriu talent pentru desen și în anul 1902 intra la școala
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
de manieră cubista, concentrându-se pe stilul analitic. Cu ajutorul galeristului Daniel-Henry Kahnweiler, începe să expună la diverse expoziții, mai întâi la Salonul Artiștilor Independenți, împreună cu cercul artiștilor de orientare cubista, apoi la expoziția ""Section d'Or"". Unul din primele sale tablouri îl reprezintă pe Picasso. În vara anului 1913 Gris pleacă la Céret unde îl va întâlni pe Picasso. Pentru Juan Gris începe perioadă cubista sintetică. Împreună cu Picasso și Braque descoperă noi mijloace de expresie. În tehnică să introduce elemente că
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
În anul 1914, în timpul unei călătorii în sudul Franței, se întâlnește cu Henri Matisse, a cărui tehnică picturala îi va influența în mod decisiv propria să creație. Începând cu anul 1916, în opera lui Juan Gris predomina viziunea arhitecturală, în tablourile sale pune acum mai mult accent pe forme decât pe culoare. În anul 1919, galeristul Rosenberg organizează prima expoziție personală a pictorului - vor fi prezentate circa cincizeci de tablouri. În afară de pictură, Gris se ocupă în egală măsură de gravura și
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
anul 1916, în opera lui Juan Gris predomina viziunea arhitecturală, în tablourile sale pune acum mai mult accent pe forme decât pe culoare. În anul 1919, galeristul Rosenberg organizează prima expoziție personală a pictorului - vor fi prezentate circa cincizeci de tablouri. În afară de pictură, Gris se ocupă în egală măsură de gravura și ilustrații; execută totodată și sculpturi din tablă tăiată, influențat de sculptorul Jacques Lipchitz. În plus realizează decoruri și costume pentru unul din spectacolele de balet ale lui Serghei Djaghilev
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
murală păstrată la interior, opera pictorului călător Ioan P. Leuleanu, marchează de asemenea o delimitare clară față de tradiția bizantină. Pictată într-o manieră neoclasică, se remarcă îndeosebi prin efortul de a reda cât mai natural figurile umane. Este de reținut tabloul ctitorilor de la intrare, în veșmintele lor tradiționale pline de detalii și farmec. De asemenea, tabloul lui Iisus în glorie, "„biruitorul morții și al păcatului”", din centrul bolții naosului, înconjurat de cei patru evangheliști pictați pe pandantivi.
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
clară față de tradiția bizantină. Pictată într-o manieră neoclasică, se remarcă îndeosebi prin efortul de a reda cât mai natural figurile umane. Este de reținut tabloul ctitorilor de la intrare, în veșmintele lor tradiționale pline de detalii și farmec. De asemenea, tabloul lui Iisus în glorie, "„biruitorul morții și al păcatului”", din centrul bolții naosului, înconjurat de cei patru evangheliști pictați pe pandantivi.
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
Philip Avril scrie la 1639 despre casele îngropate în pământ pe care le întâlnește în Muntenia. Ignac Stefan Raicevich notează la 1788 în părțile de jos ale Valahiei că: "„Satele de la câmp sunt în general forte proste și înfățișeză un tablou de desolațiune și miserie. Casele, cari se pot numi mai cu drept vizuini, sunt construite sub pămînt și se chemă bordee. Din depărtare nu se pote vede decât fumul ce ese pe coșuri, iar de aprope numai acoperișul, care este
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
XIV-XV. Altarul este compus din trei părți, iar triptichonul a fost realizat în 1480. Picturile acestuia reprezintă suferințele lui Isus. Cel cu imaginea lui Isus crucifiat, sub brațul drept se poate oberva imaginea Vienei, fapt prin care se dovedește că tablourile au fost realizate în Austria. Pe pereții interiori sunt expuse anumite covoare orientale, donațiile credincioșilor existând din sec.XVI. În biserică se poate admira de asemenea cea mai veche cristelnița de bronz din țară, ce a fost realizată la sfârșitul
Biserica Sfânta Margareta din Mediaș () [Corola-website/Science/315512_a_316841]
-
în acest sens fiind lucrarea "", a lui Ștefan Luchian. Adept al impresionismului în unele lucrări de gen sau în peisajele pe care le-a realizat, Apcar Baltazar s-a înscris pe o linie de ripostă contra acestuia atunci când a creat tablouri ca "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul". Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii specifice impresionismului nu a fost însă unul prea uzitat în epocă. Nu a mers pe calea pe care a indicat-o Cézanne sau pe cea a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
duce spre marile realizări ale genului din opera lui Rembrandt sau Frans Hals. Dispunerea personajelor este frontală și se observă unitatea lor prin constumație ca membrii ai unei ghilde oarecare. Profesia lor se poate ghici cu ușurință. Și în acest tablou, Apcar Baltazar a optat pentru negru și a zugrăvit o diversitate de caractere ce poate fi citită pe chipurile sondate adânc de către pictor. Lucrarea "Misiții" a rămas ca unicat în pictura românească și se poate compara doar cu portretele pe
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și "Durus arator" și "Haimanalele", fiecare dintre ele fiind în felul ei o inovație. Petru Comarnescu califică lucrarea "Misiții" ca fiind un studiu remarcabil de psihologie umană și un portret de grup deosebit de plastic și bine închegat ca varietare compozițională. Tabloul "Misiții" a fost expus cu ocazia expoziției retrospective de la Ateneul Român din anul 1927 și este considerat în critica de artă ca o lucrare de top, în opera lui Apcar Baltazar. Apcar Baltazar s-a delimitat de opera lui Nicolae
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
fundalul care închipuiește un ogor stilizat sumar într-o concepție decorativistă, chiar dacă înfățișarea personajelor este tridimensională. Busturile sunt decupate după o tehnică pe care a preluat-o mai târziu și cinematograful, adică de o linie care trece la nivelul pieptului. Tabloul a fost expus pentru prima oară la expoziția "Tinerimii artistice" din anul 1908 și poate fi considerat o operă care a marcat interesul pictorului față de evenimentele legate de Răscoala țărănească din 1907. Lucrarea înfățișează portretele a patru țărani, în care
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de fapt un studiu psihologic care nu poate avea acest titlu, pentru că cele cinci personaje feminine bine hrănite, deloc fericite, cu fețele puhave, înfășurate la gât cu fulare și pieptănate cu coc, par a fi personaje zugrăvite de către Toulouse Lautrec. Tabloul a fost expus la expoziția "Franța văzută de pictori români" din anul 1945, organizată sub auspiciile Asociației "Amicii Franței" de către Muzeul Toma Stelian. Lucrarea a mai fost expusă la Galeria Dialog în anul 2009, cu ocazia expoziției omagiale Apcar Baltazar
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
depășirii principiilor estetice caracteristice impresionismului, în timp de Baltazar înfățișa cu voluptate primele impresii, creând astfel cu spontaneitate și sinceritate o imagine plastică deosebită. Peisajul "Colț de grădină" este considerat de specialiștii în critică de artă drept cel mai impresionist tablou pictat de către Apcar Baltazar. Dacă se poate admite că ar exista un impresionism de sorginte românească, eliminând pe de o parte unele elemente constitutive obligatorii ale acestui curent, Apcar Baltazar poate fi considerat unul dintre protagoniștii acestuia, în România. Artistul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
purtat numele de "În zi de sărbătoare". Lucrarea se află astăzi la Muzeul Zambaccian din București. Imaginea a avut ca model de inspirație un peisaj aflat la marginea orașului, unde locuiau cultivatorii de zarzavaturi cunoscuți sub numele de "sârbi". În tablou este înfățișat un grup de femei precedate de o fetiță și urmate de un prichindel de fată. Ele se deplasează spre o ulicioară aflată între casele cu garduri de uluci și cu acoperișuri de stuf negricios. În spatele caselor se întrevăd
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și urmate de un prichindel de fată. Ele se deplasează spre o ulicioară aflată între casele cu garduri de uluci și cu acoperișuri de stuf negricios. În spatele caselor se întrevăd pomi, ca și pe fundalul ghicit al grădinilor de zarzavat. Tabloul atrage prin frăgezimea coloritului plin de voiciune și vibrația atmosferei. Tenta de mișcare dată de grupul de femei, câmpul verde-gălbior, florile care apar în zăplazurile cenușii, cafenii și albicioase - având o transparență de acuarelă, se armonizează în lumina plină strălucind
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
mahalalelor sunt lipsite de intenția literaturizantă. Interesul lui Baltazar pentru categoria femeilor din această categorie socială de la marginile Bucureștiului nu a avut precedent până atunci în pictura românească. În literatură, apăruse în schimb Ion Luca Caragiale. Titlurile puse de artist tablourilor pe care le-a făcut - ca "Pân' la madam Popescu", "Muza mahalalei" și "Madam Ionescu cu cățelul", fac ca realizările lui în acest domeniu să poată fi catalogate ca influențe din partea marelui autor satiric român. Personajele înfățișate sunt apropiate moftangioaicelor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
care a nivelat gusturile și a omogenizat întreaga societate, indiferent de clasa din care făceau parte membrii ei. În domeniul picturii sunt de remarcat lucrările "O floare între flori" (1870) a lui Nicolae Grigorescu, "Ofelie" a lui Theodor Pallady și tablourile lui Gheorghe Petrașcu cu peisaje cu nimfe, în atmosfere vesperale la margini de ape sau sub clar de lună. Față de aceștia care erau maeștrii picturii românești, au existat pictori cu "gusturi" mai puțin sigure, așa cum au fost Kimon Loghi, Arthur
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
rămas în aceea de a face pictură și nu altceva. Această afirmație este susținută de tehnica impresionistă aleasă, în tușele scurte și nervoase sau în trăsăturile lungi ale penelului care definesc lapidar formele. Este de menționat în analiza kitsch-ului, tabloul "Pân' la madam Popescu", unde apar distonanțe și stridențe. Acest fapt este ușor de observat prin felul cum artistul a alăturat roșul gardului cu verdele caselor vecine. Vasile Florea, prin analiza complexă a operei lui Baltazar făcută în anul 2015
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
redate în gros-plan similar unui cadru cinematografic duc spre un efect decorativ remarcabil. În "Domnițe bizantine", un efect suplimentar îl aduce și silueta proiectată într-o perspectivă plonjată care traversează ulița pustie. O atmosferă tipic medievală este prezentă și în tabloul "Curte la mănăstire" și "Călugărița". Apcar Baltazar a visat să creeze o artă decorativă care să aducă o înnoire potrivit perceptelor realiste ale contemporaneității de atunci, folosind vechile elemente tradiționale. Și în această direcție preocupările sale au cunoscut două componente
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]