32,234 matches
-
iar elementele constitutive ar fi urmat să fie rușii albi, cazacii de pe Don, cele 2 divizii ale "Legiunii Cehoslovace" și cei aproximativ 5.000 de români concentrați în regiunea Kievului. Aceste elemente ar fi urmat să fie întărite cu unități transportate din vest. În acest scop în Siberia fuseseră concentrați în 1918 următoarele forțe: 30.000 de japonezi comandați de generalul Oi (1 divizie rămasă în 1919), 8.000 de americani conduși de generalul Graves (2 batalioane rămase în 1919), 50
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cerut ajutor cehoslovacilor conform convenției semnate cu aceștia. În acest scop a fost detașat temporar colonelul ceh Eduard Kadlec, pentru a suplini carențele de instruire militară și tehnică ale "Corpului". Acesta s-a achitat și de sarcina de de a transporta efectivul acestuia la Irkutsk la sfârșitul anului 1918, pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. În drum spre est, românii s-au dezangajat de frontul Războiului Civil Rus și au avansat spre marea liberă. Sosiți însă în cantonament
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Legiunii" aflate în retragere de-a lungul Transsiberianului spre Vladivostok, la Harbin Cădere a început organizarea unui Stat Major propriu care să-l ajute în acțiune și a trecut serviciile sanitar, de intendență și cultural ale "Legiunii" în subordine directă. Transportată în cinci eșaloane feroviare și două trenuri blindate, Legiunea continua să formeze ariergarda corpului expediționar și a ajuns la Vladivostok pe 18 mai 1920. Aceasta s-a întâmplat în pofida unor manevre de întârziere coordonate de cehi - care controlau traficul feroviar
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
unică de 2 penny pentru o călătorie între oricare două stații, ceea ce a făcut ca Daily Mail să poreclească linia "Twopenny Tube" („Metroul de 2 penny”), în august 1900. Noua rețea era foarte populară și, până la sfârșitul anului 1900, aceasta transportase 14.916.922 de pasageri. Prin atragerea călătorilor de la rețelele de autobuze de pe traseu și a acelora de la rețelele feroviare mai lente, cu locomotive propulsate cu abur, ale MR (Metropolitan Railway) și DR (District Railway), Central London Railway a atras
Central London Railway () [Corola-website/Science/336137_a_337466]
-
început să dezvolte un stil arhitectural care combina forme organice cu futurismul high tech. Printre desenele făcute de el au fost structuri care orbitau în jurul pământului construite de roboți, case de vacanță asemănătoare cu capsule de supraviețuire, care puteau fi transportate cu elicopterul, și interioare de case, care puteau fi schimbate. În anii 1980 proiectul său pentru marile clădiri din Piața Trafalgar, Londra, a fost o structură monococă de formă liberă străpunsă de hublouri; el a pierdut în fața unei reconstrucții mai
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
asemenea, posibil ca Asmahan să fi avut nevoie de bani, deoarece soțul său nu îi mai asigura cheltuielile și astfel, să fi încercat să ajungă la germani pentru a putea obține fonduri. Pe 14 iulie 1944, o mașină care o transporta pe Asmahan și pe o prietenă de ale sale a fost lovită și astfel au intrat într-un canal de la marginea drumului, după ce șoferul a pierdut controlul în apropierea orașului Mansoura, din Egipt. Aceste circumstanțe au dat naștere multor suspiciuni
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
să ia măsurile cele mai drastice. Efectivele reduse militare ale unităților militare desemnate să preia noul aliniament au predispus unitățile militare maghiare cantonate în Zalău, la o atitudine belicoasă. O ambuscadă pregătită de trupele ungare pentru capturarea trenului care a transportat trupele române spre Jibou și Baia Mare a fost dejucată cu ajutorul comandantului Gărzii Naționale Române din Jibou și ostașii români au intrat în localitate la 10/11 ianuarie 1919. Ulterior un ultimatum al comandamentului militar maghiar de la Zalău adresat celor 2
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
25 de ani, iar peste 90% dintre victime erau latino-americani, jumătate din ei cu origini puerto-ricane. Clubul este situat la trei blocuri distanță de Centrul Medical Regional Orlando, principalul centru de traumă din regiune, iar multe dintre victime au fost transportate acolo; alte două spitale din oraș au primit victime. Până pe 13 iunie, 48 din cele 49 de victime au fost identificate. Pe 14 iunie a fost identificată și cea de-a 49-a victimă. Șeful poliției din Orlando, John Mina
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
de 60-70 km/h pe o distanță de circa doi kilometri, trecând peste sute de persoane. Mulți oameni s-au refugiat în clădirile de pe promenada, alții au sărit pe faleză. Autorul atentatului reușise să ajungă în zona mințind poliția că transporta înghețată. Camionul fusese lăsat parcat în zona Magnon, venind la el seară, pe bicicletă, la ora locală 21:43. De altfel, bicicletă să a fost găsită în interiorul camionului. Camionul de 19 tone a fost procurat de la o firmă de închirieri
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
bruiaj modificată față de radarul ”Lena”. Stația avea în compunere șase unități de transport: două semiremorci cu aparatură (AP1, AP2); două cu dispozitivul de antenă catarg (ANP1, ANP2) și două remorci cu sursa de alimentare a sistemului (5E88). Antena pliabilă se transporta în șase unități de transport și se putea instala în aproximativ 24 de ore. Pe o remorcă separată (AP3) era instalat un post de comandă de la distanță cu doi indicatori. Acest post putea fi instalat la o distanță de 1
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
de recunoaștere ”Kremnîi-2”, NRZ-15. Radarul P-15 a fost montat pe un vehicul împreună cu sistemul de antenă cu două etaje și putea fi gata de luptă din poziția de marș în 10 minute. Unitatea de furnizare a energiei electrice era transportată în remorcă. La începutul anilor '70 radarul P-15NM a fost în mare măsură înzestrat cu noi componente de bază și dotat cu interogator de la sol (NRZ) în noul sistem de identificare "Kremnîi-2M" (aparatura ”Parola”). Ca urmare a modernizării radarului, acesta
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
Nagyvárad. Unii dintre bolnavi, printre care și mama Évei, Ágnes Zsolt, au făcut parte din grupul de aproximativ 1670 de evrei maghiari salvați prin tratativele dintre Rudolf Kasztner cu Adolf Eichmann. A călătorit pe notoriul tren a lui Kasztner, fiind transportați la sfârșitul lunii iunie 1944 la lagărul de concentrare Bergen-Belsen și ajungând de acolo în Elveția la începutul lunii decembrie 1944. Mama Évei a recuperat jurnalul Evei la întoarcerea sa după război publicandu-l la Budapesta în 1948. Apoi, Ágnes
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
Tot în acest timp începe construcția uzinei de sodă casutică electrolictică, devenită mai târziu Combinatul Chimic Borzești, ale cărei prime capacități s-au pus în funcțiune în anul 1960, când sarea adusă direct din mina din Târgu Ocna sau saramura transportată prin saleducte în cadrul unor instalații moderne au început să fie transformate în produse atât de solicitate: soda caustica, clor, hidrogen. Instalațiile puse în funcțiune în 1980 au fost: electroliză cu diafragmă, evaporare-topire clor lichid, clorura de var, acid sulfuric, monoclorbenzen
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
urmau să vină membrii Brigăzii I de parașutiști polonezi. Restul efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului de piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările și aterizările planoarelor s-au întins pe durata a trei zile începând cu data de 17 septembrie
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
refugiați primiți în Italia. Autoritățile locale nu au fost sigure de numărul victimelor, însă cele mai multe au fost raportate în satul Pescara del Tronto, unde 10 persoane și-au pierdut viața, printre ele și copii. Alte douăzeci de persoane au fost transportate la spital. Multe dintre victime au murit după ce tavanurile caselor s-au prăbușit peste ele în timpul somnului. La ora locală 14:30, bilanțul neoficial indica 63 de morți. Dintre aceștia, 35 provin din Amatrice, 11 din Accumoli, iar alți 17
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți dintre militarii diviziei participaseră la operațiunile aeropurtate britanice din Africa de nord și Sicilia, printre acești remarcându
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
într-un singur val în Olanda. În plus, generalul Williams— comandatul avioanelor de transport - a hotărât că piloții săi pot să execute o singură misiune de parașutare pe zi, ceea ce însemna că întreaga divizi, inclusiv brigada independentă poloneză, puteau fi transportați în zona ordonată într-o perioadă de trei zile. În zona de parașutare existau doar puține suprafețe care să poată fi folosite pentru aterizarea planoarelor, iar piloții se fereau să zboare prea aproape de Arnhem, unde puteau fi doborâți de artileria
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și a aflat care sunt cu adevărat forțele germane din regiune. Întăririle care trebuiau decoleze din Anglia au fost din nou întârziate de ceața de la sol. Treizeci și cinci de planoare ale celui de-al treilea val, în cadrul căruia urmau să fie transportați militarii polonezi, au fost trebuit să își amâne decolare. De asemenea, brigada de parașutiști programată să decoleze a rămas la sol. Decolarea cu întârziere avea să aducă mari probleme planoarelor la aterizare. La nord de calea ferată, Batalioanele 156 și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care nu au reușit însă să avanseze în mod semnificativ. Doi dintre ofițerii de stat major al lui Urquhart au traversat înot Rinul în timpul zilei și au luat legătura cu cartierul general al lui Sosabowskis. S-a hotărât ca să se transporte șase bărci din cauciuc pe maul de nord ca să permită polonezilor să traverseze Rinul și să vină în sprijinul celor din zona Oosterbeek. În acea noapte s-a pus în aplicare planul, dar în timpul traversării s-a rupt cablul care
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fiind venerat de către adepții și tratat cu dispreț de către adversari, întrucât el purta o mai largă semnificație politică. În seara zilei de 28 aprilie, trupurile lui Mussolini, Petacci și ale altor fasciști executați au fost încărcate într-o dubă și transportate către sud la Milano. La sosirea în oraș, în primele ore ale zilei de 29 aprilie, au fost aruncate pe jos în , o piață suburbană de lângă . Alegerea locației nu a fost întâmplătoare. Cincisprezece partizani fuseseră împușcați acolo în august 1944
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
ar fi fost comandată de către prim-ministrul britanic, Winston Churchill. S-a afirmat că ea ar fi făcut parte dintr-o „mușamalizare” prin preluarea unor „acorduri secrete” și a unei corespondențe compromițătoare între cei doi, pe care Mussolini ar fi transportat-o atunci când a fost capturat de partizani. Se spune că corespondența includea oferte de pace din partea lui Churchill, și concesii teritoriale în schimbul ajutorului lui Mussolini în a-l convinge pe Hitler să se alăture Aliaților occidentali într-o alianță împotriva
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Venus. Brusc apare zeița și Tannhäuser aleargă spre ea, în timp ce prietenul său încearcă să-l salveze. Când acesta rostește numele Elisabethei, Venus dispare cu tot cu anturajul său ("Willkommen, ungetreuer Mann: Bunvenit, bărbat necredincios"). În întuneric apare o procesiune cu torțe care transportă sicriul tinerei domnite. Tannhäuser vine lângă sicriul ei, îi spune să se roage pentru el și cade mort peste ea. În acel moment se apropie un grup de tineri pelerini care transportă cârja papala pe deplin înflorita, simbol al lui
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
În întuneric apare o procesiune cu torțe care transportă sicriul tinerei domnite. Tannhäuser vine lângă sicriul ei, îi spune să se roage pentru el și cade mort peste ea. În acel moment se apropie un grup de tineri pelerini care transportă cârja papala pe deplin înflorita, simbol al lui iertării lui Tannhäuser de către Dumnezeu . (Nc.: "Ich ward der Engel sel'ger Lohn": Așteptăm răsplată îngerilor). DVD Premiera operei Tannhäuser la Operă Română din Cluj a avut loc la 16 martie 1921
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
propus ideea ca el să producă un drog foarte profitabil—cocaina, iar Escobar să-l distribuie. Ei s-au extins prin construirea de laboratoare adiționale în pădurile tropicale, folosindu-se și de experiența lui Carlos Lehder, după care urmau să transporte în Miami, unde câștiga notorietate printre oamenii bogați și faimoși. Curând, Pablo a dezvoltat laboratoare și mai mari și rute extensive prin SUA. Odată cu creșterea popularității cocainei pe piața americană, răspândirea dolarilor americani prin Columbia și creșterea problemelor cauzate de
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]
-
de infanterie care, împreună cu militarii debarcați pe litoral, au continuat înaintare. Debarcările amfibii au fost executate în două valuri pe 1 noiembrie. Operațiunea „Infatuate I” a a fost executată în principal de infanteriștii Brigăzii a 155-a, care au fost transportați cu vasele de debarcare de mici dimensiuni plecate din Breskens până pe plaja cu numele de cod „Uncle” la sud-est de Vlissingen. În zilele care au urmat debarcării, militarii aliați au dus lupte grele de stradă cu apărătorii germani. Operațiunea „Infatuate
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]