350,792 matches
-
Război. Sora sa Maria a fost mama pictorului Alexandru Poitevin-Skeletti. Gheorghe Scheletti a studiat la pensionul lui Gheorghe Asachi din Iași și a luat lecții de pian avându-l ca profesor pe Schwarzenberg. Deși în 1852 refuzase să plece la studii în străinătate, Gheorghe Scheletti pleacă în final la Berlin pentru a urma cursurile unei școli de ingineri însă își continuă și pregătirea muzicală la "Konservatorium Stern", avându-i ca profesori pe și . Tot aici îl cunoaște pe Giacomo Meyerbeer. Se
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
absolvirea școlii secundare, a lucrat ca muncitor în metal și a fost ipodiacon al episcopului Vartolomeu Gondarovski al Chișinăului și Moldovei. Între anii 1971-1973, și-a efectuat stagiul militar obligatoriu în cadrul Armatei Sovietice. În anul 1974 a fost admis la studii la Seminarul Teologic de la Moscova (1974-1978), apoi a urmat cursurile Academiei Teologice din Moscova (1978-1982), pe care le-a absolvit cu titlul de candidat în teologie cu lucrarea ""Studiul Sf. Ignatius Briancianinov despre rugăciune"". În anul 1981 este tuns în
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
obligatoriu în cadrul Armatei Sovietice. În anul 1974 a fost admis la studii la Seminarul Teologic de la Moscova (1974-1978), apoi a urmat cursurile Academiei Teologice din Moscova (1978-1982), pe care le-a absolvit cu titlul de candidat în teologie cu lucrarea ""Studiul Sf. Ignatius Briancianinov despre rugăciune"". În anul 1981 este tuns în monahism de către arhimandritul Ieronim Zinoviev, starețul Lavrei Serghiev Posad din Moscova. La data de 19 mai 1981, rectorul Academiei Teologice din Moscova, arhiepiscopul Vladimir Sabodan, ulterior mitropolit al Kievului
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
s-au mutat la București. A studiat, în anii 1968-1972, filosofia și sociologia, după care a lucrat la Centrul de Cercetări Sociologice (inițial la Universitatea București, apoi la Academia Română). Din ce in ce mai mult, începe să combine interesul personal cu activitățile profesionale, elaborând studii sociologice despre romi care l-au condus în diferite regiuni și cunoscând diferite neamuri de romi. Relaționarea cu aceste grupuri l-a făcut să înceapă să învețe limba români, exercițiu desăvârșit prin apropierea de Ion Cioaba (mai tarziu autoproclamat „rege
Nicolae Gheorghe () [Corola-website/Science/308719_a_310048]
-
activează în calitate de realizator-prezentator în cadrul "Știrilor ProTV". Este realizatoarea emisiunii "La Radio", de la Europa FM și posesoarea site-ului andreeaesca.com. Andreea Esca s-a născut pe 29 august 1972 în București, în familia lui Dumitru și Lucia Esca. A făcut studii universitare și postuniversitare la Școala Superioară de Jurnalism. A urmat programe de pregătire profesională la: Centrul pentru Jurnalism Independent (Praga), CNN Atlanta (SUA) și în Atena, Grecia (1994). Andreea Esca se identifică cu ProTV, alături de care și-a început cariera
Andreea Esca () [Corola-website/Science/308709_a_310038]
-
Apoi a fost dat la școală la pensionul „Monty", după care a urmat cursurile la Colegiul „Sf. Sava" din București. A fost trimis la Liceul „Louis le Grand" din Paris, unde și-a luat bacalaureatul în 1853. În 1851, în timpul studiilor la Paris, a redactat, împreună cu colegii săi Alexandru Odobescu și Gheorghe Crețeanu, ziarul „Junimea română”. S-a întors în țară în 1855, unde a intrat în cercul ziarului "Concordia". În 1857, la 14 martie, a murit la București, bolnav de
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
român. A fost profesor de bacteriologie la Universitatea din Iași, rector al Universității Mihăilene din Iași și membru al fostei Academii de medicină. Este cunoscut prin lucrările sale de epidemiologie și bacteriologie asupra poliomielitei, febrei tifoide și serovaccinației. a urmat studiile gimnaziale și liceale la Institutul Schweitz-Thierrin și la Liceul Sf. Sava din București, obținând bacalaureatul în 1891. Începând din 1892 urmează studiile universitare la Facultatea de Medicină din Paris, devenind doctor în medicină al acestei facultăți în 1901 cu teza
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
medicină. Este cunoscut prin lucrările sale de epidemiologie și bacteriologie asupra poliomielitei, febrei tifoide și serovaccinației. a urmat studiile gimnaziale și liceale la Institutul Schweitz-Thierrin și la Liceul Sf. Sava din București, obținând bacalaureatul în 1891. Începând din 1892 urmează studiile universitare la Facultatea de Medicină din Paris, devenind doctor în medicină al acestei facultăți în 1901 cu teza " Septicémie expérimentale par le cocco-bacille de Pfeiffer. Essais d’immunisation" (Septicemia experimentală cu cocobacilul lui Pfeiffer. Încercări de imunizare). În paralel a
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
epidemiei de holeră și la Primul Război Mondial, conducând acțiuni de combatere a epidemiilor și fiind avansat până la gradul de colonel în rezervă. Alexandru Slătineanu a fost membru fondator (1905) al "Revistei Științelor Medicale", publicație în care a publicat numeroase studii. Pe lângă activitatea științifică și organizatorică, a publicat cronici medicale, universitare și sociale în revistele ieșene "Viața Românească" și "Însemnări ieșene". Alexandru Slătineanu a fost prieten cu Ștefan Irimescu. Pentru activitatea de combatere a bolilor transmisibile desfășurată în campaniile din 1913
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
prieten cu Ștefan Irimescu. Pentru activitatea de combatere a bolilor transmisibile desfășurată în campaniile din 1913 și 1914-1918 Alexandru Slătineanu a fost distins cu următoarele ordine române și franceze: Medicul Alexandru Slătineanu a fost fiul lui Alexandru Slătineanu, agronom cu studii la Paris, organizator al învățământului agronomic în Țara Românească. Acesta a fost, între anii 1852-1857, director al Institutului de Agricultură de la Pantelimon înființat în 1835 la inițiativa lui Petrache Poenaru, instituție de învățământ precursoare al Facultății de Agronomie din București
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
mănăstirea Japca din raionul Camenca. Între anii 1986-1988 a satisfăcut serviciul militar obligatoriu în Armata Sovietică, fiind încartiruit în orașul Mitino din regiunea Moscova (Rusia). Când avea posibilitatea, frecventa Lavra "Sf. Treime" din orașul Serghiev-Posad din apropierea Moscovei. La întoarcere, urmează studiile la Seminarul Teologic din orașul Odessa (1988-1992). În anul 1992 a fost tuns în monahism la Mănăstirea "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din satul Chiștelnița (raionul Telenești) de către starețul acestei mănăstiri, arhimandritul Nicandru (Munteanu), primind în cinul de monah numele
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
la Mănăstirea de maici "Sf. Cuvioasă Paracheva" din satul Bursuc (raionul Nisporeni), cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Hâncu. La 12 iulie 1993, Mitropolitul Vladimir l-a ridicat la rangul de egumen în cadrul Mănăstirii Hâncu. Părintele Petru și-a urmat studiile superioare la Academia Teologică din Kiev (Ucraina) (1994-1998), la secția "fără frecvență" și la Facultatea de Drept a Universității de Stat din orașul Chișinău (1995-1999). În anul 1995 este numit director la Orfelinatul "Preafericitul Iosif" din municipiul Chișinău de pe lângă Mănăstirea
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
august 1946 în comuna Nicolae Bălcescu (județul Tulcea). A absolvit cursurile Facultății de Finanțe-Bănci, din cadrul A.S.E. București în anul 1969, obținând titlul științific de doctor în economie în anul 1980. După absolvirea facultății, a activat ca profesor la Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori. Pentru o perioadă a deținut și funcția de șef al Catedrei de Finanțe-Monedă. A efectuat stagii de documentare și specializare în străinătate la Universitatea din Toulouse (Franța, 1992
Nicolae Dardac () [Corola-website/Science/308733_a_310062]
-
Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, pentru un mandat care a expirat în septembrie 2004. În prezent, desfășoară o activitate profesională în învățământul superior, fiind profesor universitar și prorector al ASE București. Profesorul Nicolae Dardac este autor și coautor a numeroase studii științifice și cursuri universitare dintre care menționăm următoarele: De asemenea, publică frecvent studii și articole în reviste de specialitate.
Nicolae Dardac () [Corola-website/Science/308733_a_310062]
-
2004. În prezent, desfășoară o activitate profesională în învățământul superior, fiind profesor universitar și prorector al ASE București. Profesorul Nicolae Dardac este autor și coautor a numeroase studii științifice și cursuri universitare dintre care menționăm următoarele: De asemenea, publică frecvent studii și articole în reviste de specialitate.
Nicolae Dardac () [Corola-website/Science/308733_a_310062]
-
și apoi pe cele ale Facultății de Comerț Exterior din cadrul A.S.E. București, absolvite în anul 1969. Între anii 1969 și 1973 este cercetător științific la “Institutul de Economie Mondială” din București. Academicianul Costin Murgescu, directorul Institutului, l-a trimis la studii de specializare în Franța (1971-1972). Acolo, i-a cunoscut pe Marcel Schapira și Ion Vițianu, având primul contact cu Masoneria. Reîntors în țară, obține titlul științific de doctor în economie (1973). Lucrează apoi ca redactor-șef la revista “Tribuna Studentului
Virgiliu Stoenescu () [Corola-website/Science/308732_a_310061]
-
râului Jiu. Vizitează în anul 1897 o expoziție a lui Nicolae Grigorescu unde se apucă pe loc să execute schițe în pofida nemulțumirii vădite a lui Al. Tzigara-Sarmucaș prezent acolo. În anul 1900, pleacă la Paris împreună cu Nicolae Titulescu pentru continuarea studiilor, el fiind cazat la acesta din urmă. Eustațiu Stoenescu devine elevul lui Jean-Paul Laurens și lucrează în atelierul acestuia până în anul 1911. Acolo îi cunoaște pe Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Samuel Mützner, Costică Petrescu, Pierre Gaudreault, André
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
cu „foarte bine”, chiar dacă unele surse menționează că „"...era absorbit de pasiunile sale: lectura, muzica și desenul."” În anul 1890, la vârsta de 24 de ani, a scris o autobiografie adresată societății bucureștene Transilvania, cu scopul obținerii unei burse de studii. În aceasta, Smigelschi invocă argumentul că „"... am venit la convingerea, că aș potea încerca lupta pentru întruparea idealurilor mele; simțesc a poșede acele condițiuni, care sunt de lipsă pentru o înaintare în artă"”. Paralel cu liceul a urmat cursurile maestrului
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
bursă de stat la școala de profesori de desen din Budapesta, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1884-1889. Acolo, sub îndrumarea maestrului Bertalan Székely și a prieteniei cu Robert Wellmann, Fritz Schullerus și Arthur Coulin, și-a desăvârșit studiile și a devenit profesor de desen. În anul 1887 este publicat în revista „Familia” un articol despre Octavian Smigelschi în care se menționează că a primit la școala din Budapesta: A studiat la Sibiu și la Budapesta, completându-și studiile
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
studiile și a devenit profesor de desen. În anul 1887 este publicat în revista „Familia” un articol despre Octavian Smigelschi în care se menționează că a primit la școala din Budapesta: A studiat la Sibiu și la Budapesta, completându-și studiile prin numeroase călătorii peste hotare. Între 1890-1891 a activat ca profesor de desen la "Schemnitz" (azi Banská Štiavnica). Atras îndeosebi de pictura murală, în anul 1904 a întreprins o călătorie de studii la monumentele de artă veche din Țara Românească
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
studiat la Sibiu și la Budapesta, completându-și studiile prin numeroase călătorii peste hotare. Între 1890-1891 a activat ca profesor de desen la "Schemnitz" (azi Banská Štiavnica). Atras îndeosebi de pictura murală, în anul 1904 a întreprins o călătorie de studii la monumentele de artă veche din Țara Românească, Moldova și Bucovina, de la care s-a inspirat în executarea picturilor din numeroase biserici transilvănene (Catedrala mitropolitană din Sibiu). Ca pictor de șevalet a lucrat portrete și chipuri de țărani, surprinse în
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
pictor de șevalet a lucrat portrete și chipuri de țărani, surprinse în mediul lor obișnuit. Împreună cu Ștefan Gróh, Robert Wellmann și Fritz Schullerus vizitează München-ul în anul 1887, unde este impresionat de lucrările lui Arnold Böcklin. Înțelegând importanța călătoriilor de studii în orașele europene ce erau adevărate centre de artă în comparație cu apatia provincială sibiană, Octavian Smigelschi începe să studieze pictura bisericească și ca urmare execută numeroase icoane și iconostase câștigând astfel mijloace bănești necesare scopurilor sale. Au rămas drept mărturie acestei
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
Independență (1877-1878), ca pictor atașat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary și Sava Henția. Avându-l ca protector și mecena pe Ion Ghica, în urma recomandării lui Nicolae Grigorescu, în 1878 a obținut o bursă de studii la "École des Beaux Arts" din Paris, unde a studiat cu Carolus Duran, un vestit portretist al înaltei societăți franțuzești, căruia i-a devenit elev după doar un an petrecut la Școala de Belle Arte, pe care o părăsise tocmai
George Demetrescu Mirea () [Corola-website/Science/308735_a_310064]
-
cum sta la catedră și acesta văzându-i desenul l-a încurajat să deseneze. A studiat la Școala de arte frumoase cu Theodor Aman și cu G.D. Mirea, apoi la München, cu Karl Marr. La Paris, unde și-a făcut studiile în anul 1900 a pus bazele societății "Tinerimea română". La solicitarea lui Nicolae Grigorescu din anul 1891, Ipolit Strâmbu l-a ajutat să-și verniseze tablourile pe care acesta intenționa să le expună la o expoziție la Ateneu. Cu această
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]
-
absolvit Școala de arte frumoase având ca lucrare de diploma compoziția mitologică Daphnis și Chloe. Debutul oficial în pictură îl face in anul 1895 prin participarea sa la Expoziția artiștilor în viață, ocazie cu care câștigă o medalie pentru un studiu. Deoarece veniturile pe care le câștiga din pictură erau insuficiente, participă la un concurs pentru ocuparea unui post de profesor de desen la Gimnaziul real din Craiova precum și la concursul „Marele premiu pentru străinătate”, pe care-l câștigă fiind premiat
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]